Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sfaturi de viață pentru părinți cu privire la binele copilului! În continuare joaca afară este esențială!
Țin minte că atunci când eram copil, petreceam după amiezele mai mult afară decât în casă. Iar când eram chemat, uneori seara târziu, intram cu scandal în casă pentru că nu ne era gata joaca. Oare câți dintre voi se jucau afară, când erau copii, singuri sau cu prietenii, fără supravegherea unui adult? Mă gândesc că mulți din cei trecuți acum de 30 de ani. Dar cum stau lucurile azi cu copiii noștri? Cât petrec ei azi afară?
Unele studii recente au descoperit că, în medie, astăzi copiii petrec mai puțin, adeseori mult mai puțin, de o oră pe zi jucându-se afară. Dar pentru a ajunge la această cifră este suficient să evaluăm programul propriilor copii și al prietenilor lor. De dimineață urcă în mașină și sunt lăsați în fața școlii. În pauze petrec de obicei în clase, iar la finalul orarului sunt luați cu mașina și duși acasă. Acolo încep temele, sunt duși și recuperați de la meditații, iar seara, în loc să iasă la o plimbare prin parc/la joacă pe teren sau în fața blocului, stau în casă la televizor/laptop/consolă. Deci nu e vorba doar de joacă, ci și de restul timpului în care nu sunt scoși afară și doar ținuți în interioare (casă, școală, mașină). Greșesc oare?
Dar știți de ce este această situație cu adevărat șocantă? Pentru că intervalul mai mic de o oră pe zi afară înseamnă mai puțin de jumătate din timpul pe care legislația internațională îl impune a fi petrecut zilnic afară de deținuții din închisorile de maximă siguranță. Altfel spus, noi nu asigurăm copiilor noștri ceea ce legea consideră esențial pentru echilibrul și sănătatea celor din spatele gratiilor. Există mai multe motive pentru care copiii nu se mai joacă afară:
– este prea multă distracție înăuntru: de la consolă la laptop, de la TV la telefonul mobil, totul este o alernativă preferabilă ieșitului din casă; însă utilizarea în exces a tehnologiilor digitale conduce și la probleme de ordin psihic (tulburări de coordonare, tulburări de procesare senzorială, anxietate etc.)
– dusul copiilor la școală cu mașina: chiar și cei care stau relativ aproape de școală nu încurajează mersul pe jos sau cu bicicleta; pentru că, în primul rând, părinții nu încurajează și nu oferă un bun exemplu, preferând să se deplaseze cu mașina și până la cel mai apropiat magazin alimentar;
– îngrijorarea părinților pentru siguranța copiilor: în condițiile în care suntem zilnic bombardați cu știri negative și cu lucruri rele ce se întâmplă unor copii, devenim foarte ușor paranoici; este evident că siguranța copiilor noștri este esențială, dar să nu fie lăsați, la vârsta de 11-12 ani, singuri în fața blocului sau trimiși până la un magazin din apropiere sau lăsați singuri în casă, este un mod de a le crea anxietate socială;
– ușurința cu care relaționează/se joacă cu prietenii lor în online, fapt pentru care nu mai găsesc motive de a se întâlni față în față; mai mult, și dacă ies afară, stau în jurul telefonului și își trimit mesaje unul altuia.
Sedentarismul copiilor și stilul nesănătos de alimentație face, pentru prima dată în istoria modernă, ca viețile copiilor noștri să poată fi mai scurte decât ale părinților lor. Obezitatea la copii și adolescenți și diabetul sunt adevărate epidemii. Copiii obezi devin foarte probabil adulți obezi, ceea ce duce la risc crescut de boli cardiace, diabet, accident vascular etc.
Sfatul specialiștilor este unul singur: lăsați-i să se joace. Cât mai mult. Afară. Nu uitați că pruncii noștri sunt făcuți pentru a se mișca, a alerga, a atinge, a colabora, a se juca împreună. Dar până și joaca afară este supravegheată atent de unul sau mai mulți adulți gata să intervină și să rezolve cea mai mică problemă care apare și care îl supără pe „micul prinț”. Prin joacă tocmai asta copilul ar trebui să învețe. Cum să negocieze, cum să ajungă la un numitor comun cu celălalt, cum să găsească un joc potrivit pentru mai mulți, cum să se integreze, cum să experimenteze etc. Dar cum să învețe dacă părintele apare imediat când bietul copilaș plânge că ceilalți nu se joacă ce vrea el? Joaca așa cum o știm noi și cum ar trebui ea să fie este nesupravegheată și autoinițiată. Ar trebui să folosească și să stimuleze toate simțurile copilului, și îi pună în practică imaginația și să includă activități precum jocul în nisip, pictatul, cățăratul în copaci, jocul de-a v-ați ascunselea, jonglatul etc. Crearea de către copii a propriilor locuri și reguli sporește semnificativ dezvoltarea lor sub toate aspectele esențiale (fizică, cognitivă, emoțională, socială) pentru o copilărie fericită și pentru a deveni adulți independenți. Deci dragi părinți… scoateți-vă copiii la joacă afară. Duceți-i în natură. Lăsați-i să cadă. Lăsați-i să zboare.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
