Vineri, 1 octombrie, de sărbătoarea închinată Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie în Altarul de Vară al Mănăstirii Rohiiţa, cu ocazia celui de-al doilea hram al sfântului locaş de închinare, în fruntea unui sobor de peste 30 de preoţi şi diaconi.
Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi stareţul Mănăstirii Rohia, Arhim. Vasile Filip, streţul Mănăstirii Rohiiţa, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Pr. Mihai Cornel Gheduţiu, secretar protopopesc, Pr. Ioan Pop, proin-consilier administrativ al Episcopiei, Protos. Varlaam Coroian, stareţul Mănăstirii Chiuzbaia, Protos. Ioil Nicoară, stareţul Mănăstirii Dealu Mare, Pr. Cosmin Vele din Cluj-Napoca, redactor la Radio Renaşterea, Pr. Viorel Bud, de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, fiu al satului, Pr. Ilarion Călin Herţa, paroh în satul Boiereni, Pr. Vasile Mihai Hatos, paroh în satul Rohia, preoţi din parohii lăpuşene şi de mai departe (din judeţele Cluj şi Sălaj), Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Drd. Adrian Dobreanu și Florian Vois.
Un bogat cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţia Sa în faţa credincioşilor adunaţi în vasta curte a Mănăstirii Rohiiţa, în care a explicat însemnătatea acestei sărbători.
„Pe la anul 1000, când cetatea Constantinopolului era în pericol şi asediată, deci înainte de a fi cucerită de turci, cu mult timp înainte, poporul lui Dumnezeu s-a adunat în Biserica Vlaherne din Constantinopol şi în toate celelalte biserici şi au făcut priveghere de toată noaptea în rugăciune, cântând poporul Doamne miluieşte!, Doamne miluieşte!, Doamne miluieşte!, şi, spre dimineaţă, pe la ora 4:00, se spune în Sfânta Tradiţie, atunci când se cânta Doxologia cea mare, un sfânt important al Bisericii noastre Ortodoxe, Sfântul Andrei, numit nebun pentru Hristos, numit aşa pentru smerenia şi modestia sa, era în mijlocul poporului împreună cu ucenicul său Epifanie, şi, la un moment dat, spre sfârşitul Doxologiei, l-a întrebat pe Epifanie: Tu vezi ce văd eu? Văd, i-a răspuns Epifamie. Ce vezi?, l-a întrebat. Văd pe
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu mâinile ridicate, curgându-i şuvoi de lacrimi din ochi şi cu un acoperământ, pe care îl ţine peste cetatea Constantinopolului şi se roagă lui Dumnezeu şi Fiului ei ca să salveze cetatea, ca să nu cadă în mâinile păgânilor. Aceasta a fost minunea şi în amintirea acestei minuni pe care au văzut-o cei doi sfinţi, pe Maica Domnului cu omoforul ei strălucind ca lumina soarelui şi ea, toată lumină, dar cu faţa îndurerată şi plină de lacrimi, rugându-se pentru poporul lui Dumnezeu. Părinţii Bisericii au reţinut şi cum se ruga Maica Domnului în acele momente: Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce te slăveşte pe tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe tine şi rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, le împlineşte şi din toate nevoile, necazurile şi primejdiile îi izbăveşte. Acestea au fost cuvintele pe care le-a rostit Maica Domnului şi acestea sunt cuvintele pe care le rosteşte Maica Domnului când suntem în rugăciune, în curţile Casei lui Dumnezeu”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin şi-a încheiat cuvântul duhovnicesc cu o rugăciune personală, în care a spus: „Fie ca iubirea de mamă a Maicii Domnului să inspire iubire tuturor mamelor, care să se bată, pentru copii lor, prin rugăciune către Dumnezeu, pentru că multe primejdii îi pasc pe tineri astăzi”.
Ierarhul i-a conferit lui Gavril Paşca, binefăcător, Ordinul „Preot Nicolae Gherman”, şi, a primit, din partea obştii monahale şi a părintelui stareţ, arhimandritul Vasile Filip, o icoană cu Sfinţii Martiri Brâncoveni.
Mănăstirea a fost mereu prezentă în memoria credincioşilor din satele aparţinătoare, iar în amintirea distrugerii sihăstriei de monahi de generalul Bucow, care a aprins biserica şi clădirile care adăposteau călugării, executate din lemn masiv de stejar, au fost derulate mai multe activităţi de menţinere în memorie a sfintei mănăstiri martire, mai ales că satul a avut de suferit mult din această cauză, călugării blestemând satul să ardă, aşa cum a ars mănăstirea. Ca urmare, satul a fost de două ori ars şi o dată dus de ape, iar stejari nu au mai crescut între hotarele satului timp de două veacuri şi jumătate. Calamităţile veneau vinerea, iar sătenii au hotărât să nu mai lucreze vinerea pe hotar şi o dată pe an să fie săvârşită Sfânta Liturghie pe locul mănăstirii. Când s-au săpat şanţurile pentru fudaţia bisericii noi, la 1,5 m adâncime, s-a descoperit, scrie Părintele Arhim. Dr. Macarie Motogna, lemn ars şi cărbuni, urmări ale incendierii mănăstirii. Întrerupte o perioadă, obiceiurile au fost reluate la îndemnul Protos. Justinian Chira, pe atunci stareţul Mănăstirii Rohia, viitorul Arhiepiscop, în 1959, în plină epocă proletcultistă, de opresiune a religiei, anul alungării călugărilor din mănăstiri, şi de expansiune a comunismului.
Mănăstirea s-a refăcut cu greu. În 1904 preotul Cornel Bud din Boiereni a pus o cruce de piatră pe locul fostei mănăstiri, pe care a scris Roagă-te şi lucră! În 1970, preotul Emil Man din Boiereni construieşte, cu credincioşii, o modestă clopotniţă. În 1973 se construieşte o capelă de tablă, ca loc de închinare. În 1978 a fost ridicată o casă cu două camere şi cerdac. Între 1985-1986 s-a construit o biserică mică din lemn cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în care preoţii din zona Lăpuşului oficiau Sfinta Liturghie o dată pe an, în prima duminică după sărbătoarea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. La construirea acestei biserici au contribuit şi credincioşii din satele din jur, precum şi Arhim. Serafim Man, stareţul Mănăstirii Rohia, fiu al satului Boiereni. În 1990, Protos. Iustin Hodea, stareţul Mănăstirii Rohia, actualul Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, preia biserica ridicată şi îi dă destinaţia de schit al Mănăstirii Rohia.
Până în 1993 se ridică o frumoasă casă monahală cu două nivele şi Paraclis. În 1993 este trimis cu ascultare la Rohiiţa Ieromonahul Vasile Filip, numit apoi stareţ, şi patru vieţuitori. Schitul este ridicat la nivel de mănăstire în 1994. Paraclisul a fost sfinţit în 2003 de Preasfiţitul Părinte Episcop Iustin, pe atunci Arhiereu-Vicar. Între 2004-2005 vechea biserică este înlocuită de una nouă, târnosită în 2013, cu ocazia a 20 de ani de viaţă monahală şi 250 de ani de când vechea mănăstire a fost distrusă. Vechea casă monahală a fost refăcută după planurile Arh. Dorel Cordoş, în stilul maramureşean. Acum aşezământul monahal cuprinde casa pentru pelerini şi anexe gospodăreşti, bucătăria, trapeza, clopotniţa şi Altarul de Vară, Paraclisul şi noua biserică, toate construite din lemn, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
244339539_1915255325321242_
