Luni, 24 iunie, a doua zi de Rusalii – Sfânta Treime și sărbătoarea închinată Nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a sluji împreună cu Preasfințitul Părinte Siluan, episcopul ortodox român al Ungariei și cu Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul la Mănăstirea Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei, județul Satu Mare, cu ocazia hramului așezământului monahal.
Amintim faptul că în această zi se împlinesc 6 ani de la hirotonia în demnitatea de Arhiereu-Vicar al Eparhiei a Preasfințitului Părinte Timotei cu titulatura de „Sătmăreanul”.
„Mănăstirea Scărișoara Nouă din ținutul Careiului este cel mai vestic așezământ monahal din Episcopia Maramureșului și Sătmarului. Se găsește la distanță de aproximativ de 120 km de reședința episcopală din Baia Mare, la 60 km de municipiul Satu Mare, în județul Satu Mare, aflându-se ca așezare geografică, în apropierea Careiului, la 30 km de Carei. Aici există o comunitate frumoasă de moți, care au fost aduși în 1924, după miracolul României Mari, după întregirea României, după realizarea Marii Uniri, și s-au așezat aici, pe granița de vest, pentru a întări comunitățile care erau și mai modeste și mai puțin consolidate, moții fiind cunoscuți ca oameni vrednici, harnici, muncitori și războinici, adică oameni fermi și demni, și oameni dârji, și au locuit aici până la Dictatul de la Viena, în pace și bună înțelegere cu maghiarii din celelalte comunități. Dictatul de la Viena, din 1940, a adus o mare tragedie.
Tragedia s-a numit alungarea tuturor localităților de moți, sunt mai multe, sunt peste 12 localități de moți și au biserici românești făcute de Armata Română, după 1925, foarte frumoase biserici, în stil neobizantin. Au fost alungați toți și n-au mai putut reveni, s-au întors în Apuseni de unde au venit. Cei de aici s-au întors în Scărișoara Veche, Scărișoara Nouă numindu-se aici după localitatea de unde au venit. S-au întors în localitățile de unde au venit și n-au mai putut reveni până după eliberarea ultimei brazde de pământ, din octombrie 1944, și nici după aceea, până s-a organizat administrația românească. A mai durat, au revenit doar în 1948.
Ei au purtat cu ei un dor: să aibă o mănăstire a lor. Așa l-au rugat pe Înaltpreasfințitul Justinian să le dea binecuvântare. Înaltpreasfințitul a venit, a văzut care sunt gândurile lor. Nu i-a plăcut Înaltpreasfințitului prima lor alegere ca loc de mănăstire, era pe vatra satului, și Înaltpreasfințitul, în mod inspirat, ca un călugăr adevărat, care a viețuit în pustia înverzită a Rohiei, a ales acest loc, în pădurea aceasta de salcâmi. Aici este temperatura foarte ridicată și a ales acest loc inspirat, e și o colină, și s-a pus piatra de temelie, s-a făcut o căsuță modestă, apoi o biserică, ce a fost târnosită de noi împreună cu Înaltpreasfințitul Justinian, modestă biserica, și s-au perindat mai mulți stareți, care, mai mult sau mai puțin, au făcut câte ceva.
Cel mai important a fost părintele Teofil de la Moisei, care a făcut și proiectul de poartă la intrare și proiectul acestei case monahale, dar a dus-o doar până la fundație. În 2012 a venit Preasfințitul Timotei, ca și exarh al mănăstirilor. Atunci am făcut un schimb: părintele Teofil s-a dus la Moisei, ca stareț, Preasfințitul Timotei Sătmăreanul, ca exarh, a venit aici și cu dorul de administrație și de muncă, pentru că a stat cinci ani în Grecia, la studii. Cu dorul de administrație și de muncă a regândit mănăstirea, inspirându-se de la Rohia, unde și acolo a fost rectitorită Rohia, și mi-a cerut binecuvântarea să reconstruiască biserica mănăstirii și a construit o ctitorie pentru veșnicie, cu arhitectul Cordoș. Se poate vedea o biserică românească, de inspirație neoromânească, de o frumusețe rară, eu îi zic Catedrala Vestului, și clădirea aceasta, care este o clădire brâncovenească în stil mănăstiresc, cu toate necesitățile.
Așa că astăzi, ce avem la Scărișoara, altarul de vară l-a ctitorit tot Preasfințitul, este o bogație deosebită, este un tezaur sacru, un patrimoniu deosebit al Bisericii Ortodoxe Române, și Îi mulțumim lui Dumnezeu în fiecare an când venim de sărbătoarea ocrotitorului acestei sfinte mănăstiri, Sfântul Ioan Botezătorul, pe care l-a dat Înaltpreasfințitul Justinian, același a rămas, probabil, la sfințirea bisericii o să mai dăm și al doilea hram. 24 iunie, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, este hramul mănăstirii. Aici a avut loc și evenimentul hirotonirii întru Arhiereu a Preasfințitului Timotei Sătmăreanul acum șase ani, când Dumnezeu a voit și noi am împlinit ca Preasfințitul, după plecarea Înaltpreasfințitului Justinian, să vină lângă noi și să slujim mai departe, pentru că eparhia este mai întinsă și nevoile pastorale sunt multe. Și atunci am organizat evenimentul hirotoniei aici, la Scărișoara Nouă.
A fost un eveniment istoric. Au fost aproximativ 20.000 de credincioși, un eveniment fără precedent, care niciodată nu cred că a avut loc în istoria acestor ținuturi, dar Dumnezeu face dreptate poporului român și lucrurile s-au așezat la loc, așa cum, au fost, probabil, în istoria noastră, pe care, mai mult sau mai puțin, o cunoaștem. Venim în fiecare an de la evenimentul respectiv, de obicei cu mai mulți Ierarhi și noi am slujit, cei doi ierarhi ai Maramureșului și Sătmarului, mereu împreună aici de hram, dar mai chemăm și câteodată mai vine și Mitropolitul locului, Înaltpreasfințitul Andrei, și alți Ierarhi.
De obicei, în ultimii ani l-am invitat și l-am rugat și mi-am exprimat bucuria de a sluji împreună cu Preasfințitul Siluan, Episcopul Ortodox al Românilor din Ungaria, care se regăsește, îmi place mie să spun, în străinătatea apropiată, deci suntem două eparhii vecine și este frumos să fim împreună aici. Sunt 4 km până la graniță, unde păstorește Preasfințitul Siluan. Suntem împreună cu mulțimea credincioșilor, a preoților. Până la urmă, este un centru de pelerinaj. Este un loc sfânt, un loc sfânt al zonei, al ținutului și vin toți moții și toți sătmărenii aici, sunt câteva mii de credincioși. Dăm slavă lui Dumnezeu și pentru sărbătoarea de anul acesta.
Iată, o zi binecuvântată, s-a întâmplat așa, e rânduiala lui Dumnezeu, să cadă în cea de a doua zi de Rusalii și sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta se întâmplă foarte rar, o dată, probabil, la 7 ani, când Sfintele Paști cad în data de 5 mai. Atunci Sânzâienile pot cădea a doua zi de Rusalii. Mulțumim Bunului Dumnezeu, binecuvântăm obștea monahală, sunt 5 viețuitori împreună cu Părintele stareț Spiridon, sunt foarte harnici și duc mai departe moștenirea lăsată de Preasfințitul Părinte Timotei spre bucuria credincioșilor, spre binele bisericii și slava lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, a explicat Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.
Preasfințitul Siluan al românilor din Ungaria: „Cu multă bucurie am răspuns și în anul acesta invitației Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, dar și a Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul, și am revenit cu multă bucurie aici, la hramul Mănăstirii Scărișoara Nouă, o mănăstire situată aproape de granița cu Ungaria, am putea, deci, spune că suntem și eparhii vecine și venim cu multă dragoste în Hristos Domnul.
În aceste locuri foarte frumoase și încărcate de istorie, în care mănăstirea a răsărit din nimic, doar din dorința credincioșilor de a avea un astfel de locaș de rugăciune și, bineînțeles, din binecuvântarea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian al Maramureșului și este, într-adevăr, și o pecete a lucrării și a frumuseții monahale românești bizantine, pe care Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a avut-o și dimpreună și ceilalți stareți dinainte, dar, în special Preasfinția Sa și care, iată, prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Iustin a și primit aici darul Arhieriei înainte cu șase ani, încât această sărbătoare a hramului este și o aniversare pentru Arhiereul Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, și tocmai de aceea venim cu mare drag. Ca de obicei, sunt și mulți credincioși adunați aicea. Iată, este o zonă de interferență nu doar aproape de Ungaria, ci în care și sătmărenii s-au întâlnit cu cei din Alba Iulia, cu moții, veniți de acolo în diferite condiții istorice și conviețuiesc aici și iată, Bunul Dumnezeu i-a învrednicit să aibă un locaș de rugăciune atât de frumos și în care, de fiecare dată, revenim cu multă plăcere.
De asemenea, dorim să aducem o mulțumire și bucuria frățească și Preasfințitului Părinte Iustin, care ieri și-a aniversat ziua de naștere și care are un dinamism extraordinar, iată, de șase ani și un ajutor de nădejde și Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să îi țină cu multă putere în această lucrare foarte frumoasă de a-i ține în Biserica străbună și aproape de Dumnezeu pe maramureșeni și pe toți credincioșii din aceste părți, dar nu numai, pentru că și în străinătate, acolo unde a fost chemat, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin nu doar că a încurajat eparhiile respective, chiar în străinătatea îndepărtată, dincolo de ocean și, bineînțeles, a stâmpărat dorul maramureșenilor de casă și le-a adus binecuvântare așa cum numai el știe să o facă. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate și Îl rugăm să poarte de grijă acestei obști monahale să își păstreze frumusețea în veac, iar credincioșii să aibă aici întotdeauna bucuria întâlnirii cu Dumnezeu și a împlinirii rugăciunilor lor”.
Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul:
„Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, se împlinesc 33 de ani de la momentul binecuvântat, când Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Justinian de vrednică și veșnică pomenire, a binecuvântat și a sfințit locul pentru viitoarea mănăstire care urma să se ridice în cinstea Sfântului Prooroc Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului Ioan, deci într-o zi de 24 iunie 1991 în prezența mulțimii mari de credincioși, care au împlut această colină și a preoților care au participat la acel moment unic pentru această parte de țară și parte a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Iată cum lucrează Dumnezeu minunat întru Sfinții Săi prin alegerea unor locuri pe care, după aceea, să fie slăvit Dumnezeu și să se aducă laude puterii Lui.
De aceea, în decursul istoriei acestei vetre monahale putem să înțelegem lucrarea tainică a lui Dumnezeu, care s-a petrecut și aici, la această sfântă mănăstire de la Scărișoara Nouă, și nu numai, și în toate vetrele noastre monahale, nu numai din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, ci de pe întreg cuprinsul Patriarhiei Române.
Astăzi suntem în zi de aleasă sărbătoare, este hramul principal, hramul de vară al mănăstirii, când ne adunăm toți în comuniune liturgică, sub protia Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, părintele nostru duhovnicesc și la invitația Preasfințitului a venit să fie împreună cu noi Preasfințitul Siluan, Episcopul ortodocșilor români din Ungaria, pentru a-I da slavă lui Dumnezeu și a-i mulțumi Sfântului Ioan, care ne binecuvintează, este alături de poporul lui Dumnezeu, și, mai ales, este mult iubitor de mănăstiri, pentru că el, prin activitatea lui, prin viețuirea lui este identificat în teologia noastră ca fiind primul ascet, primul monah, precursorul monahismului, care urma să se dezvolte în noua Biserică întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos prin Pogorârea Sfântului Duh, așa cum am văzut la praznicul pe care l-am petrecut cu multă bucurie în suflet și cu emoție sfântă.
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru această frumoasă zi, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra noastră în cei șase ani de Arhierie, pentru că astăzi se împlinesc șase ani de când în acest loc, în această sfântă mănăstire, în care, din încredințarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Justinian și Preasfințitului Părinte Iustin am păstorit-o timp de 12 ani, iar în 2018, la propunerea Preasfințitului Părinte Iustin, prin alegerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și prin binecuvântarea Preafericitului Părintelui nostru Patriarh Daniel a avut loc hirotonia aici, în acest spațiu, în această sfântă mănăstire.
Deci, este o mare bucurie personală pentru mine, aș putea spune, și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra noastră, dar este, totodată, și o bucurie pentru întreaga Eparhie și pentru întreaga Biserică, pentru că astăzi îl sărbătorim pe cel despre care Mântuitorul Iisus Hristos a spus atât, de fapt este singura persoană despre care Domnul Iisus Hristos a spus că este cel mai mare bărbat născut din femeie, Sfântul Ioan Botezătorul pe care îl rugăm să ne binecuvinteze, să fie cu noi în toate zilele vieții noastre. La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul și Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți”.
Împreună cu cei trei Ierarhi, a slujit un sobor de preoți și diaconi alcătuit din Arhim. Spiridon Belei, starețul mânăstirii, Arhim. Ghelasie Maxim, consilierul personal al Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, Protos. Emanuel Scarlat, egumenul Mănăstirii Bixad, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Florian Ioan Mocan, protopopul de Carei, Pr. Valer Pop, secretarul Protopopiatului Carei, Pr. Ioan Ovidiu Bontoș din Baia Mare, Pr. Călin Butuza din Carei, Pr. Cosmin Bontea din Carei, Pr. Dr. Cristian Boloș, din Satu Mare, Pr. Flaviu Meghișan, din Odoreu, Pr. Marius Zota, din Scărișoara Nouă, Pr. Bogdănel Mureșan, din Supuru de Jos, Pr. Octavian Abrudan, din Horea, Pr. Nelu Giurgea din Pișcolț, Pr. Gheorghe Dat din Supuru de Jos, Pr. Vasile Tuns din Cernești, Pr. Ciprian Pașca, misionar în Carei, Pr. Vasile Chindriș din Someșeni, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Emanuel Văduva de la Episcopia Ungariei, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizare, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Dumitru Botiş, director cu serviciile sociale, Arhid. Gherasim Nap, şeful de cabinet al Arhiereului-Vicar, Arhid. Ioan Onuţ Păcurar, referent al Secretarului Eparhial.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois, iar la chinonic a cântat preoteasa Ioana Botiș.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Românilor din Ungaria a vorbit despre însemnătatea duhovnicească a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul în accederea pe calea mântuirii, despre exemplul de viață sfântă pe care ne-a dat-o ca exemplu de trăire, despre viața sa ascetică și exemplul de viață monahală.
După Sfânta Liturghie a fost oficiat un Polihroniu de mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra celor trei Ierarhi și pentru ajutor în toate zilele care vor urma.
Din partea obștii monahale, preoților slujitori și a credincioșilor, cei trei Ierarhi au primit câte un engolpion cu icoana Sfântului Ioan Botezătorul și câte un coș cu flori albe, informează Andrei Fărcaș, Redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
Foto: Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol
