Artistul Ionuț Uivaroși din Urmeniș, invitat în cadrul unui concert de pricesne în Austria - 26 minute în urmă
Joc de Lăsatul Secului în Rogoz: „Păstrăm cu drag acest obicei din bătrâni, care adună laolaltă fete și feciori, tineri și bătrâni, iubitori de tradiție” - 2 ore în urmă
Vizită oficială a Ambasadorului Japoniei în România la Sighetu Marmației - 3 ore în urmă
Biserica ortodoxă din Săbișa are un nou paroh - 4 ore în urmă
Lupta pentru protejarea agriculturii: fermierii cer măsuri urgente - 4 ore în urmă
Elevi de la Colegiul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, calificați la Concursul Național de Chimie „Lazăr Edeleanu” - 4 ore în urmă
Miculaiciuc Andrei, în vizorul ANI pentru fals în declarații - 4 ore în urmă
Perechea David Soponar și Izabella Bartha de la DanceLight Studio Baia Mare, în Lotul Național al României - 4 ore în urmă
Adunare și sărbătoare în comunitatea armeană din Baia Mare - 5 ore în urmă
Ziua Mondială a Scriitorilor, marcată la Filiala „Nicolae Iorga” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” - 6 ore în urmă
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: De la Sfântul Grigorie Palama, la neliniștile zilelor noastre
Ca o prelungire duhovnicească a sărbătorii Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor, Sfinții Părinți au stabilit ca a doua duminică din Postul Mare să fie dedicată Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, unul dintre cei mai profunzi teologi ai Bisericii Ortodoxe din toate timpurile.
A rămas în istorie, printre altele, datorită implicării sale polemice cu privire la isihasm împotriva unui călugăr greco-catolic din secolul al XIV-lea pe nume Varlaam din Calabria, care nu era de acord cu această practică, cu toate că nu o respingea în totalitate, fiind influențat de anumite doctrine occidentale.
Dar, ce înseamnă isihasmul? Isihasmul este o practică a rugăciunii în tradiția ortodoxă în care creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și liniște, adică într-o stare de contemplare în care se practică permanent rugăciunea inimii sau a minții: „Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”; aceasta este o formulă menită de a ține trează conștiința de ființă păcătoasă în raport cu dumnezeirea. Observăm faptul că această practică este specifică prin excelență pustnicilor și călugărilor pustiei, care aleg să viețuiască departe de lume, în locuri mai puțin accesibile, în păduri, în peșteri și în crăpăturile pământului.
Se poate vorbi oare despre o liniște și o pace a sufletului în zilele noastre, în tumultul lumii pe care îl trăim în fiecare zi? Probabil, răspunsurile la această întrebare pot fi împărțite, însă cu siguranță există într-o oarecare măsură o „isihie” în fiecare dintre noi. Fiecare ne putem reculege, pentru un timp mai scurt sau mai lung în „pustiul” colțului nostru de rugăciune, contemplând starea lăuntrică, plecându-ne smerit genunchii în fața lui Dumnezeu și rostind rugăciunea minții. Oare chiar nu mai avem timp de rugăciune, de meditație, în fiecare zi? Totul depinde de noi și de modul cum ne chivernisim timpul.
Din nefericire, se întâmplă faptul ca neliniștea lumii, zgomotul și aglomerația de zi cu zi – nu neapărat cea fizică ci mai mult a simțurilor – problemele cotidiene ne depărtează oarecum de Dumnezeu, însă Sfântul Grigorie Palama ne oferă leacul la toate aceste boli contemporane: „avem nevoie să simțim prin simțul pipăitului durerea postului, a privegherii și a altora ca acestea, dacă vrem să ne îngrijim de rugăciune”.
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu