Moștenirea artistică a lui Klein József rămâne o parte importantă a patrimoniului cultural - 3 minute în urmă
Creșterea reprezentării UDMR în Maramureș - 8 minute în urmă
Tersánszky Józsi Jenő: băimăreanul care a refuzat să fie banal - 52 minute în urmă
Mănăstirea Moisei se pregătește de hramul de iarnă - 4 ore în urmă
La Biblioteca Județeană Baia Mare a avut loc o altă întâlnire din seria de conferințe „Provocările gândirii – incursiune în cunoașterea omului”, susținute de Marcel Mureșan - 4 ore în urmă
Povestea scrisului – o călătorie prin timp la Școala Gimnazială Baia-Sprie - 5 ore în urmă
Activitate de conștientizare la Școala „Ioan Mihalyi de Apșa” - 5 ore în urmă
FCSB va întâlni Manchester United - 5 ore în urmă
„Fii inteligent, NU violent” – campanie desfășurată în Sighetu Marmației - 9 ore în urmă
Programul „Masă sănătoasă” continuă pentru cei peste 500.000 de copii din România - 10 ore în urmă
Biserica, monument istoric de la Culcea are o vechime de 304 ani
Culcea este un sat aparținător comunei Săcălășeni. Situată la 12 km de municipiul Baia Mare, localitatea Culcea este așezată într-o zonă geografică diversificată. Localitatea este atestată documentar în anul 1603. A făcut parte din domeniul Cetății Chioar iar prin anii 1558 a fost proprietatea familiei Drag, ulterior familiei Dragffi. A fost multă vreme o binecunoscută zonă de vânătoare.
Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Culcea este un lăcaș de rugăciune de confesiune greco-catolică. Este situată pe un deal, la marginea satului. Lăcașul sfânt datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, iar astăzi aparține Patrimoniului cultural creștin al României. A fost ridicat în anul 1720 după un plan dreptunghiular, cu naos, pronaos, altar și un pridvor deschis. Biserica a fost declarată monument istoric. Se distinge prin bogăția decorațiunilor exterioare sculptate în relief, dar și prin frumusețea pridvorului său, aflat în partea de vest. Acoperișul este format din două părți iar turnul are dimensiuni reduse. Altarul prezintă o formă poligonală, fiind mai îngust decât naosul. În naos, deasupra ușii, se află următoarea inscripție în limba latină: „Această Sfântă Biserică făcută în anul 1721, reparată în anul 1860 sau din nou în anul 1900, fiind rege Francis Iosif, episcop Dr.Ioan Sabou protopop Ioan Serb preot Ioan Dosa…pictor Gyol Szieberth”.
Anul zidirii monumentului apare scris cu litere chirilice și pe o grinda a pridvorului: „1720”, iar mai jos se află cel al reparării: „1859”, scris cu cifre arabe.
Sursa foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş
Lăcrimioara ZOTA