Florian Mătăsaru, dirijorul Fanfarei Municipale, împlinește astăzi o frumoasă vârstă - 3 ore în urmă
Călătoria lui Anton Joseph la Nürnberg pe vremea COVIDULUI-19 – proză scurtă de Marian Ilea - 4 ore în urmă
Ce putem face cu mâncarea care ne-a rămas după Masa de Crăciun - 5 ore în urmă
Elevii Ansamblului „Flori de Maramureș”, participanți ai Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă „Marmația” - 5 ore în urmă
Tinerii parohiei Dumbrăvița duc tradiția mai departe; Au colindat întreg satul, aducând bucurie și lumină prin scenetele tradiționale „Irod” și „Irodaş” - 18 ore în urmă
17 zile libere în 2025 pentru angajații din România - în urmă
În a treia zi de Crăciun, ierarhii maramureșeni au slujit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - în urmă
În a doua zi de Crăciun, în Bogdan Vodă, pe Valea Izei, s-a organizat joc - în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Între Trecut și Viitor – Reflecții la cumpăna dintre ani - în urmă
Diana Topan și Dorin Filip au lansat cântecul „Dragoste, parfum de floare rară” - în urmă
Biserica, monument istoric de la Culcea are o vechime de 304 ani
Culcea este un sat aparținător comunei Săcălășeni. Situată la 12 km de municipiul Baia Mare, localitatea Culcea este așezată într-o zonă geografică diversificată. Localitatea este atestată documentar în anul 1603. A făcut parte din domeniul Cetății Chioar iar prin anii 1558 a fost proprietatea familiei Drag, ulterior familiei Dragffi. A fost multă vreme o binecunoscută zonă de vânătoare.
Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Culcea este un lăcaș de rugăciune de confesiune greco-catolică. Este situată pe un deal, la marginea satului. Lăcașul sfânt datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, iar astăzi aparține Patrimoniului cultural creștin al României. A fost ridicat în anul 1720 după un plan dreptunghiular, cu naos, pronaos, altar și un pridvor deschis. Biserica a fost declarată monument istoric. Se distinge prin bogăția decorațiunilor exterioare sculptate în relief, dar și prin frumusețea pridvorului său, aflat în partea de vest. Acoperișul este format din două părți iar turnul are dimensiuni reduse. Altarul prezintă o formă poligonală, fiind mai îngust decât naosul. În naos, deasupra ușii, se află următoarea inscripție în limba latină: „Această Sfântă Biserică făcută în anul 1721, reparată în anul 1860 sau din nou în anul 1900, fiind rege Francis Iosif, episcop Dr.Ioan Sabou protopop Ioan Serb preot Ioan Dosa…pictor Gyol Szieberth”.
Anul zidirii monumentului apare scris cu litere chirilice și pe o grinda a pridvorului: „1720”, iar mai jos se află cel al reparării: „1859”, scris cu cifre arabe.
Sursa foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş
Lăcrimioara ZOTA