Duminică, 29 august, de Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a sârvârşit, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Borşa-Pietroasa, cu ocazia hramului sfântului locaş de închinare, în fruntea unui mare sobor de preoţi şi diaconi.
Deşi de dimineaţă a început să cearnă peste Borşa o ploaie măruntă, de toamnă, însoţită de un vânt uşor şi rece ce se abătea asupra înălţimilor Pietrosului, munte înalt de 2.303 metri, cel mai înalt din Carpaţii Orientali, la poalele căruia se găseşte Mănăstirea Pietroasa, pe credincioşii borşeni, precum şi pe cei de pe Văile Izei şi Vieşului, nimic nu i-a împiedicat să vină ca să se roage la mănăstire împreună cu soborul. Credincioşii borşeni sunt recunoscuţi pentru credincioşia lor, Borşa, care o suprafaţă aproape egală cu cea a Bucureştiului, după cum spunea Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, este singura localitate din România care are pe teritoriul său cinci mănăstiri şi schituri, unul din aceastea fiind Pietroasa.
Mănăstire ridicată prin jertfelnicia maicii stareţe Ioanichia Timiş, împreună cu încă patru surori de sânge ale sale şi, bineînţeles, al părinţilor trupeşti, pe pământul lăsat moştenire.
Mănăstirea cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a început a fi ridicată, la 5 km de centrul oraşului Borşa, în 2007, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care a pus şi piatra de temelie la 26 octombrie 2007.
Biserica din lemn a mănăstirii a fost ridicată între 2007-2013, între timp fiind construită şi casa monahală, chiliile maicilor, bucătăria şi o trapeză. După 2013 a fost construită casa duhovnicului. Acum se înaltă o trapeză mare şi un arhondaric. Mănăstirea a fost la început schit şi a primit statutul de mănăstire în 2013.
Din sobotul slujitor la acest hram au făcut parte Pr. Mihai Chira, protopopul Vişeului, Arhim. Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei, Protos. Ambrozie Piticari, duhovnicul mănăstirii, Protos. Atanasie de la Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” Oradea, Protos. Iustin de la Mănăstirea Dorotea – Suceava, Protos. Antonie Ciobanu de la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” Borşa, Protos. Pimen Roşan, stareţul Mănăstirii „Sfântul Nicolae” Baia Borşa, Protos Sofronie Ileni, egumenul Schitului „Vasile cel Mare” Vinişorul Baia Borşa, Pr. Ioan Arion din Ploieşti, Pr. Ioan Timiş din Săliştea Centru, Pr. Ionel Ierima din Săliştea de Sus I, Pr. Duţu Remus Timiş, de la biserica monument „Sfântul Ioan Evanghelistul” Borşa, Pr. Vasile Timiş de la Borşa Spital, Pr. Gavrilă Andreica – Borşa V, Pr. Florin Mihali – Borşa II, Pr. Dumitru Iuga – Baia Borşa, Pr. Bogdan Şandru – Borşa Mină, Pr. Stelian Tomoiagă – Borşa Fântână II, Pr. Dr. Florin Codrea – biserica „Bunavestire” Baia Mare, Pr. Florin Voropciuc din Oradea, Pr. Gavrilă Roman – Borşa Repedea, Pr. Vasilică Grec – slujitor la Mănăstirea Borşa Pietroasa, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la Chinonic au interpretat câte o priceasnă Maria Mihali, ale cărei rădăcini se află în Borşa, şi Măriuca Verdeş.
Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei a fost cel care a rostit cuvântul de învăţătură la această Sfântă Liturghie, vorbind la început despre viaţa Sfântului Ioan Botezătorul şi importanţa sa pentru Biserica lui Hristos, fiind cel mai mare Prooroc al Vechiului Testament, cel mai mare om născut din femeie, după cum Însuşi Mântuitorul spune, cel care L-a arătat pe Iisus Hristos mulţimii, ca Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii, fiind cel care L-a recunoscut pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu.
„L-a văzut pe Dumnezeu pentru că era liber şi datorită faptului că era plin de Duhul Sfânt, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei. Nimeni care nu-L are pe Duhul Sfânt nu-L poate vedea pe Dumnezeu. Şi ne vom pune întrebarea: oare cum putem şi noi să ne umplem de Duhul Sfânt? Pentru că să ştiţi că deodată cu botezul nostru, deodată cu afundarea noastră de trei ori în apa cristelniţei, noi ne umplem de Duhul Sfânt. Dar putem să-L păstrăm pe Duhul Sfânt? Putem, dar la fel de bine putem să-l pierdem pe Duhul Sfânt. Putem să pierdem harul lui Dumnezeu din sufletele noastre. Şi cum pierdem harul lui Dumnezeu din sufletele noastre? Atunci când săvârşim răul.
Atunci când săvârşim păcatul. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul îşi începe predica din activitatea sa misionară spunându-le tuturor: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor! Ce este această pocăinţă? La ce pocăinţă ne îndeamnă Sfântul Ioan Botezătorul? La pocăinţa cu numele, aşa cum o fac unii din vremurile noastre: mă duc şi mă pocăiesc? Mă pocăiesc doar ca să am numele de pocăit? Nu! Pocăinţa este altceva. Să ştiţi că pocăinţa nu este doar mărturisirea păcatelor noastre, pentru că, de multe ori, se face confuzia între taina mărturisirii şi taina pocăinţei, spunându-se că taina mărturisirii este totuna cu taina pocăinţei. Taina mărturisirii face parte din taina pocăinţei, dar nu este acelaşi lucru, pentru că pocăinţa este un proces care începe din momentul în care ne naştem din mamele noastre şi trebuie să se termine odată cu plecare noastră la Domnul.”
Apoi, Preasfinţitul Părinte Timotei a vorbit credincioşilor despre ce înseamnă pocăinţă, pornind de la cuvântul pocăinţă din limba greacă: metanoia: „este un cuvânt compus din două cuvinte, a afirmnat Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei. Din meta şi din noia. Din minte şi din schimbare. Dacă ar fi să traducem cuvântul grecesc pocăinţă în limba română, ar suna în felul următor: schimbarea minţii. Deci ce trebuie să facem ca să păstrăm pe Duhul Sfânt? Să ne schimbăm mintea, să ne schimbăm felul nostru de a gândi, de a deveni din trupeşti, duhovniceşti”.
„Doar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu este libertatea. Adevărata libertate. Azi trăim în libertate? Vă spun de aici, din faţa Sfântului Altar, că nu mai suntem liberi. Nu mai trăim în libertate. De ce nu suntem liberi? De ce nu mai trăim liberi? De ce nu avem această libertate pe care Dumnezeu dat-o omului? Pentru că să ştiţi că cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dăruit omului este libertatea. De ce nu mai avem această libertate? Pentru că noi înşine ne facem robi păcatului. Şi ne facem robi plăcerilor noastre. De ce i-a tăiat Irod capul Sfântului Ioan Botezătorul? De ce? Din plăcere.
Din plăcere trupească. Pentru că a văzut-o pe Salomea dansând în faţa lui. El trăia în desfrânare cu Iorodiada, femeia fratelui său. Deci era cuprins de aceste patimi ale trupului, de patima desfrânării. Văzând-o pe Salomea s-a aprins acea plăcere trupească în Irod. El n-a mai avut nimica duhovnicesc în el şi atunci a călcat pe ceea ce credea el că iubeşte cu adevărat, că îi plăcea să îl asculte pe Ioan Botezătorul, dar patima trupească l-a biruit, plăcerea trupească a biruit şi acea plăcere de a asculta cuvântul lui Dumnezeu, care venea prin gura Sfântului Ioan Botezătorul, care vorbea de la Dumnezeu. Şi, iubind plăcerea din plăcere, a poruncit să i se taie capul Sfântului Ioan Botezătorul. A uitat de cele duhovniceşti. Aşa cum uneori şi noi uităm de cele duhovniceşti, când suntem cuprinşi de toate grijile trupului, suntem cuprinşi de plăcerile trupeşti. Oare lumea în care trăim ce încearcă să facă cu noi? Oare nu încearcă să ne schimbe? Să ne schimbe minţile noastre? Lumea de astăzi vrea să ne schimbăm. Lumea în care trăim vrea să ne facă să ne schimbăm valorile. Să lăsăm credinţa deoparte. Lumea de astăzi vrea să lăsăm pe Dumnezeu deoparte. Lumea de astăzi vrea să ne înveţe că nu avem nevoie de Dumnezeu. N-are ce căuta Dumnezeu în viaţa noastră vor să ne înveţe cei care conduc lumea de astăzi. Dar spune Sfântul Prooroc David „Zis-a cel nebun în inima lui: nu este Dumnezeu.”
Doar cel care este nebun Îl scoate pe Dumnezeu din ecuaţie. Doar cel care este nebun Îl scoate pe Dumnezeu din viaţa lui. Nimic nu putem să facem fără Dumnezeu. Ne spune Mântuitorul că niciun fir de păr din cap nu cade fără ştirea lui Dumnezeu. De ce se întâmplă atâtea câte se întâmplă? Pentru că devenim din ce în ce mai trupeşti. Şi nu trăim după credinţa noastră. În toată clipa vieţii noastre trebuie să-i slujim lui Dumnezeu. Şi să încercăm să dăm viaţa noastră lui Hristos aşa cum spunem în Sfânta Liturghie. Să nu ne uităm la toate vânturile care bat împotriva Bisericii şi bat împotriva noastră. Şi vin din toate părţile şi sunt foarte fioroase. Să nu ne înspăimânte aceste vânturi şi să nu ne înspăimânte valurile acestei lumi secularizate în care trăim.
Şi noi să rămânem statornici în corabie. Să ştiţi că frica nu este de la Dumnezeu. Şi fricosul nu este de la Dumnezeu. Dumnezeu ne învaţă să fim îndrăzneţi. Şi cu această îndrăzneală să-L mărturisim pe Dumnezeu, aşa cum a făcut-o Sfântul Ioan Botezătorul. Nu s-a temut pentru viaţa lui. Nu s-a temut de cel care poate să omoare doar trupul, ci vă fie frică de cel care şi sufletul poate să-l omoare. De acel care ne poate omorî duhovniceşte. Adică de cel rău. Pe Hristos Domnul să-L slujim, Lui Hristos Domnul să-I urmăm şi pe El să-L mărturisim. Şi să avem grijă ca nu cumva păcatul şi plăcerile vieţii în care trăim să ne întunece mintea şi să ne-o schimbe din minte duhovnicească în minte trupească, ci să încercăm să păstrăm harul lui Dumnezeu în sufletele noastre smerindu-ne, rugându-ne şi punând în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos toată neputinţa noastră. Pentru că să ştiţi că Hristos nu este judecător acum, ci este mântuitorul sufletelor noastre.”
Pentru efortul pe care l-a făcut de a fi prezent în faţa unei mari mulţimi de credincioşi, de câteva mii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a dăruit Preasfinţitului Părinte Episcop Timotei al Spaniei şi Portugaliei Crucea Voievodală Maramureşeană şi Engolpionul Eparhial Maramureşean.
De asemenea, Pr. Ioan Arion de la Parohia Scăieni din judeţul Prahova a dăruit Maicii stareţe, Stavrofora Ioanichia Timiş, o foarte frumoasă icoană a hramului realizată din mărgele.
Maica stareţă şi obştea mănăstirii au dăruit celor doi Episcopi câte o icoană a Maicii Domnului, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
