Share
Pr. Adrian Dobreanu: Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca – pildă de multă nevoință prin adâncă și nesfârșită pocăință

Pr. Adrian Dobreanu: Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca – pildă de multă nevoință prin adâncă și nesfârșită pocăință

În duminica a 5-a din Sfântul și Marele Post, Biserica ne pune în față în chip minunat și deosebit o pildă și o icoană a pocăinței, un exemplu de îndreptare și înnoire duhovnicească prin viața și nevoințele Sfintei Preacuvioase Maria Egipteanca, care a petrecut 47 de ani de singurătate, post și rugăciune, în pustiul Iordanului.

Viața sfintei a cunoscut două părți: perioada căderii și perioada ridicării. De altfel, fiecare dintre noi avem, de-a lungul vieții, ridicări și căderi; important este faptul să nu persistăm în greșeli și în păcate și să conștientizăm faptul că numai împreună cu Dumnezeu, vom putea trece peste toate.

Viața Sfintei Maria Egipteanca care a intrat între secolele V-VI, a fost așternută pe hârtie de Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului, un important și erudit scriitor bisericesc și un mare apărător al dreptei credințe. Această scriere a fost găsită mai târziu la monahii de la Mănăstirea „Sfântul Sava” de lângă Iordan, fiind introdusă ulterior de biserică în cartea Triodului.

S-a născut în Egipt, într-o familie înstărită, iar de la 12 ani a părăsit sânul cald al familiei și mers în Alexandria, unde, timp de 17 ani, a petrecut o viață în păcate grele, devenind o tânără de moravuri ușoare. Nu știm ce a determinat-o să își părăsească părinții la o vârstă atât de fragedă, copilă fiind, dar nu este nimic nou nici pentru noi, pentru că astfel de cazuri există și în zilele noastre, când copiii, de regulă, de traiul mult prea bun asigurat de părinți, o iau pe căi greșite și duc o viață dezordonată, uitând de Dumnezeu, de moralitate și de bunul simț.

Dar, de multe ori Dumnezeu face minuni! Convertirea păcătoasei Maria a fost un fapt minunat. Dorind să se închine alături de alți pelerini lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim, însă o forță nu o lăsa să intre, rămânând la ușa bisericii. De ce? Din cauza vieții păcătoase pe care a dus-o! A înțeles astfel că ceva nu este bine și, întristându-se și plângând, s-a așezat la icoana Maicii Domnului și a rugat-o să o lase să se închine, cu promisiunea că își va schimba viața. A intrat, s-a închinat, după care a luat decizia să își trăiască viața în pustia Iordanului, unde a viețuit 47 de ani în post și în nesfârșită rugăciune.

Cu foarte puțin timp înainte de moartea sa, a fost descoperită se preotul Zosima, căruia, la rugămintea lui, sfânta i-a povestit viața sa, după care a împărtășit-o cu Sfintele Taine chiar după apusul soarelui în Joia Mare, luându-și rămas bun cu gândul de a se întâlni în același loc, peste un an. Atunci când l-a întâlnit pe Zosima, cuvioasa era de 76 de ani, iar Zosima de 53 de ani. Revenind însă, acesta a aflat-o deja moartă împreună cu un mesaj scris pe nisip. Citind mesajul, a început să îi sape groapa, dar obosind, a fost ajutat în mod minunat de un leu; terminând astfel cele îndătinate, el s-a întors la mănăstire unde a povestit tuturor cele întâmplate, murind aproape la o vârstă de o sută de ani în aceeași mănăstire.

Iată o adevărată pildă de pocăință și un exemplu de viață pentru noi, cei de astăzi, care ne este aproape imposibil să îl urmăm! Dar ceea ce este cu neputință la om, este cu putință la Dumnezeu! Trebuie doar să ne dorim schimbarea care să ne transforme duhovnicește din omul „cel veni”, al păcatului, în „cel nou”, al virtuții, prin mărturisire, pocăință și urmând Evanghelia lui Hristos!

La această schimbare ne cheamă Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca! La această unire și comuniune ne cheamă și Biserica, mai cu seamă în fiecare duminică și sărbătoare, ca să lăsăm din cele ale noastre și să fim cât mai mult cu Mirele Ceresc, ducând o viață chibzuită și bineplăcută lui Dumnezeu!

Să îi învățăm pe copiii și tinerii noștri că niciodată lumea și lucrurile materiale, plăcerea și confortul nu ne va oferi ceea ce ne dăruiește în mod deplin Hristos și Biserica: liniște și pace, sănătate, bucurie și împlinire duhovnicească, o viață fără de moarte alături de Mântuitorul și de sfinții Lui, pentru Care, ei, s-au convertit, adică și-au schimbat viața.

Care ar putea fi concluzia? Că înnoirea vieții și întoarcerea la Dumnezeu sunt posibile oricărui om de pe acest pământ, oricât de căzut ar fi el la un moment dat!

Pr. Adrian DOBREANU

Citește și

Pr. Adrian Dobreanu: „Scara dumnezeiescului urcuș” care ne unește cu cerul!


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu