Duminică, 1 septembrie, a 10-a după Rusalii – începutul Anului nou bisericesc, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a resfințit biserica și a binecuvântat lucrările de înnoire realizate la Parohia Ortodoxă „Sfânta Treime” Săcel II, Protopopiatul Vișeu, după care a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Eveniment mare și sfânt, eveniment istoric este astăzi la Parohia Ortodoxă „Sfânta Treime” din Săcel II, Săcelul Maramureșului de pe Valea Izei, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.
Parohia însăși este o parohie istorică, ce s-a înființat la 1900, când peste 400 de suflete de credincioși din Săcel au constituit prima parohie ortodoxă. Noi știm istoria mult pătimitoare a Ortodoxiei în Maramureș, și anume că maramureșenii niciodată nu au trecut la Uniație, nu au semnat niciun document, datorită Sfântului nostru mărturisitor, Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, care a păstorit la 1692-1711 și care n-a semnat documentul de unire de la Bălgrad, Alba Iulia, el și clerul și poporul din această parte de țară.
Drept urmare, Episcopia Maramureșului a rămas singura Episcopie drept măritoare din nord-vestul Transilvaniei care n-a aderat la uniație. Toate acestea, însă, fiind sub stăpânire habsburgică, Imperiul Habsburgic și Curtea de la Viena n-a văzut cu ochi buni această opoziție a românilor din Maramureș și a Sfântului Iosif Mărturisitorul, pe care l-au chemat la Viena, au făcut presiuni asupra lui și l-au condamnat la închisoare pentru timp de un an, în 1705, și l-au închis la Hust. Cu toate acestea el n-a cedat, și nici clerul și nici poporul n-au semnat niciun document.
La 1740, când reședința episcopală a vechii Episcopii a Maramureșului se găsea la Mănăstirea Bârsana, că nu aveam voie să avem reședințe în orașe, „intra muros”, adică în cetate, numai „extra muros”, în afara cetății, la schituri și mănăstiri, pe văi și prin munți, ultima reședință a Episcopiei de la Bârsana a fost desființată, odată cu desființarea mănăstirii, care a funcționat până la 1740. A fost desființată și reședința și a plecat în pribegie și ultimul Episcop, care a rezidat acolo. După aceea, românii ortodocși au fost declarați, fără să fie consultați, au fost declarați greco-catolici.
Așa se explică faptul că astăzi se spune că greco-catolicismul a fost în Maramureș și Țara Oașului integral. A fost integral, că nu i-a consultat nimeni, că dacă i-ar fi consultat, n-ar fi acceptat și ar fi fost niște revolte extraordinar de mari, n-au riscat să organizeze un referendum, pentru ca să nu se revolte credincioșii. Despre aceasta este vorba. Așa că Maramureșul, care era considerat greco-catolic, a început din Săcel revenirea la Ortodoxie, prin înființarea acestei parohii. A fost, de fapt, cărbunele care ardea în vatră, credința ortodoxă strămoșească, românii au avut conștiința apartenenței lor la neamul românesc și la credința ortodoxă și că sunt frați cu frații din cele trei provincii.
Așa se și explică faptul că hramul istoric este Sfânta Treime. I-au dat hramul Sfânta Treime. De ce? Pentru că exista dorința unirii într-o singură țară, iar Sfânta Treime este simbolul unității celor trei persoane ale Sfintei Treimi. Acum comunitatea aceasta este una puternică, Săcelul are 3.150 de suflete, sunt trei parohii: Săcel I, Săcel II, aceasta la care suntem, și Săcel Iza, nou înființată. Aproape toți credincioșii, 96 % din locuitorii Săcelului, sunt credincioși ortodocși, și preoții lucrează foarte frumos, atât în această parohie, cât la biserica din Parohia Săcel I, iar în Săcel Iza s-a construit o nouă biserică, s-au construit case parohiale noi sau s-au restaurat. Părintele Vasile Cupșinar este venit aici din 2006. A lucrat la casa parohială, după care, în 2018, s-a apucat de sfânta biserică, ce are, iată, 90 de ani, aproape 100 de ani, va împlini un secol. Are 90 de ani de existență și avea nevoie de restaurări.
A refăcut pictura integral, a restaurat exteriorul, a refăcut acoperișul, a făcut catapeteasmă nouă, a reorganizat Sfântul Altar, a padimentat biserica, a făcut un cafas nou. Deci, este o altă biserică, propriu-zis, și pentru aceea am venit ca să fim părtași la bucuria lor, să le arătăm prețuire și apreciere, să le aducem binecuvântare părintească și să le arătăm dragostea noastră și să slujim în această minune, care se numește Maramureșul, în Biserica noastră Ortodoxă strămoșească, pe Altarele pe care le construiesc ei atât de minunat, atât de solemn, atât de voievodal, am putea spune, în mijlocul unui popor dreptcredincios și a clerului care duce mai departe candela credinței ortodoxe strămoșești cu multă râvnă.
Păstoresc nu doar în biserică, ci păstoresc comunitatea în întregul ei: în activități cultural-teologice, social-filantropice, multe activități cu tineretul. Anul acesta este Anul omagial al bolnavilor. Sunt îndatorați preoții să ne prezinte câți bolnavi au vizitat, pe câți i-au ajutat, pe câți i-au dus la spital din lipsa persoanelor din familie, a tinerilor care pot să-i ajute. Biserica și preotul este cel care trebuie să intervină acolo unde este nevoie. Sigur cu autoritățile locale, dar preotul este dator, face parte din fișa postului și așa cum am spus eu, pastorația cea mai convingătoare de ieri, de azi și din totdeauna, terenul pastorației este suferința umană.
Aici suntem chemați, că aici a lucrat Mântuitorul, cu suferința umană. Atât a celor vârstnici, sau bătrâni, sau bolnavi, cât și a tinerilor, a suferinței în familie, într-o societate tulburată și destabilizată. Noi dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste frumoase lucrări pe care le-au realizat și pentru care ne-am bucurat atât de mult. Am venit să târnosim Altarul și să sfințim toate lucrările de înfrumusețare, de înnoire și de înnobilare și, desigur, să dăruim cel de-al doilea hram, pe care aproape în general îl dăruim, și anume, al Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul, ocrotitorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, datorită căruia avem această credință atât de minunată și de puternică.
Credința lui o avem și noi, păstorii, și o moștenim și o ducem mai departe și preoții și poporul lui Dumnezeu și monahii din mănăstiri. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Slujba de târnosire
În prezența unui mare număr de credincioși, slujba de târnosire s-a desfășurat după întreaga rânduială ortodoxă, respectându-se toate momentele și rugăciunile rânduite de tipic. A fost uns cu Sfântul și Marele Mir exteriorul bisericii, pictura din interior, pictura din Sfântul Altar, catapeteasma și icoanele de pe ea, proscomidiarul, a fost pregătită Sfânta Masă pentru târnosire, prin spălarea cu apă și săpun, cu aghiasmă, prin punerea în piciorul Sfintei Mese a Sfintelor Moaște de Sfinți Mucenici și a Documentului de Sfințire, pe pat de nisip uscat, pecetluite cu ceară topită, iar în colțul Sfintei Mese au fost pusă icoanele Sfinților Evangheliști Matei, Ioan, Luca și Marcu, gravate în granit, pecetluite cu ceară și ele, ca să dăinuiască mulți ani, după care Sfânta Masă a fost împodobită cu podoabele necesare, peste care s-au pus Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, două Cruci de binecuvântare, două sfeșnice, Crucea Mare de lângă Sfânta Masă.
Parohia Săcel II a intrat în istoria scrisă în anul 1900, prin trecerea de la biserica greco-catolică a unui număr de 461 de persoane. În 18 decembrie 1900 (31 decembrie, după calendarul nou) a fost înființată și organizată Parohia Ortodoxă Săcel de către protopopul Dejului, Teodor Herman, care sfințește un paraclis în 20 decembrie.
Până în anul 1916 s-a slujit într-un paraclis provizoriu, când, pe un teren cumpărat de consistoriul mitropolitan de la Sibiu, s-a construit o casă, transformată în paraclis, în care s-a slujit până în anul 1934, când s-a finalizat actuala biserică de zid. Actuala biserică are, deci 90 de ani de la intrarea în slujire cultică.
Piatra de temelia a fost pusă în data de 12 iunie 1932, întru cinstea și pomenirea „Pogorârii Duhului Sfânt”, iar biserica construită în stil bizantin și pictată de pictorul bisericesc Eugen Profeta a fost sfințită doi ani mai târziu, în 8 septembrie 1934, de către Episcopul Armatei, PS Ioan Stroia.
În perioada 1940-1944, în urma Dictatului de la Viena, biserica a fost închisă, iar preotul paroh Vasile Magdău, protopop al Vișeului, a fost expulzat în România. Totuși, în anul 1943, a doua zi de paști, Episcopul Nicolae Colan al Clujului a reușit să slujească Sfânta Liturghie în biserică.
La 1 decembrie 1944 biserica este redeschisă de Preotul Vasile Andreica din Vișeu de Sus, care reușește să refacă parohia.
Între anii 1979-1980, pictura este restaurată de pictorul Toader Magdău, fiu al satului, și binecuvântată de Arhiepiscopul Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului și Clujului.
În 7 octombrie 2008, prin rearondarea parohiei, se înființează Parohia Săcel Iza, cu un număr de 750 de credincioși.
În anul 2017, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, sub păstorirea Preotului Vasile Cupșinar, în consultare cu Consiliul Parohial și adunarea parohială, s-au început lucrări de înfrumusețare și înnoire a bisericii: s-a refăcut Sfânta Masă după îndrumările consilierului de resort; s-a repictat biserica, în tehnica frescă, de pictorul Emil Dunăre; s-a realizat un cafas și un iconostas nou; s-au schimbat policandrele; s-a cumpărat mochetă; s-a confecționat mobilier nou; s-a amenajat un spațiu pentru spovedanie, iar în exterior s-a curățat fațada; s-au pus icoane din mozaic cu sticlă fuzionată; s-a refăcut total acoperișul, în stil moldovenesc; s-au refăcut scările, care au fost placate cu granit; s-a refăcut gardul, care a fost împodobit cu icoane din mozaic; s-a pus pavaj în jurul bisericii, iar în curtea casei parohiale a fost ridicat un impresionant Altar de Vară din lemn după forma bisericii și s-a refăcut poarta maramureșeană.
Finalizându-se toate lucrările, biserica a fost astfel pregătită de resfințirea și târnosirea Altarului.
În 1 septembrie, anul mântuirii 2024, Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți, s-a târnosit biserica cu hramul „Sfânta Treime”, după toată rânduiala bisericii ortodoxe române, de către Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un mare sobor de preoţi și diaconi, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşi. Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a dăruit bisericii al doilea hram: „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul a fost compus dintr-un mare număr de preoți și diaconi: Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial administrativ, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Agaton Oprișan, starețul Mănăstirii Petrova, Pr. Mihai Chira, protopopul de Vișeu, Pr. Vasile Cupșinar, paroh, Pr. Gavriș Vancea – Săliște Centru, Pr. Ionuț Coman din Valea Stejarului, Pr. Ovidiu Sorin Antal – slujitor la Mănăstirea Ferdeu, Arad, Pr. Ioan Trușcă – Resighea, Pr. Dan Băbuț – Cetățele, Pr. Dumitru Iuga – Baia Borșa, Pr. Dumitru Iuga – Săcel I, Pr. Ioan Macovei Zubașcu – Săcel Iza, Pr. Vasile Tomoiagă – Moisei I, Pr. Sorin Ilieș – Slătioara, Pr. Gheorghe Mihali, Pr. Sorin Ferenț – Botiza, Pr. Bogdan Belea – Strâmtura, Pr. George Daniel Magdău – Șieu, Pr. Marius Bizău – Valea Muntelui, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Diac. Alexandru Cupşinar, de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”, fiul părintelui paroh.
La ectenia pentru cei adormiți au fost pomeniți preoții care au slujit în această parohie și prim coratorii.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Florian Vois, iar la priceasnă a cântat corul parohiei.
Un bogat cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin despre începutul noului an bisericesc, la 1 septembrie, precum și pornind de la Sfânta Evanghelie a duminicii a vindecării lunaticului.
Distincții
Pentru efortul pe care l-a făcut părintele Vasile Cupșinar de când slujește în această parohie, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin l-a hirotesit întru stavrofor, cu dreptul de a purta la piept Sfânta Cruce.
Post mortem a fost distins cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul” fostul prim corator Lucian Burnar, tatăl secretarului eparhial, arhidiaconul Lucian Burnar, trecut prea de timpuriu în lumea drepților.
Primarul comunei, care a ajutat mult executarea lucrărilor de la biserică, aflat la ultimul mandat, a fost distins și el cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul” pentru laici.
Cu aceeași distincție, Ordinul „Justinian Arhiepiscopul” pentru laici a fost evidențiat Consiliul Parohial și prim epitropul Vasile Peter.
Un foarte mare număr de binefăcători a fost distins cu Diploma Anului omagial, printre care preoteasa Ileana Cupșinar, Consiliul Local al comunei Săcel, Corul „Izvorul Izei” al parohiei, Comitetul de femei.
Părintele paroh Vasile Cupșinar a mulțumit Preasfințitului Părinte Episcop Iustin pentru prezența mult așteptată de credincioșii acestei parohii, în care nu a fost o Sfântă Liturghie arhierească de 41 de ani și i-a dăruit un tablou în mozaic pe bază de rășină, informează Andrei Fărcaș – redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
Foto: Vasile Pop – consilier eparhial pentru protocol
