Astăzi, 27 decembrie, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, împlinește 7 ani de la Întronizarea în demnitatea de Episcop al Maramureșului și Sătmarului.
Evenimentul a avut loc în data de 27 decembrie 2016, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în prezența unui numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi din Patriarhia Română.
Preasfințitul Părinte Iustin s-a născut la data de 23 iunie 1961 în comuna Rozavlea, judeţul Maramureş din părinţi creştini ortodocşi Ştefan şi Maria Hodea, fiind cel de-al patrulea copil al familiei.
A urmat primele opt clase la Şcoala Generală „Octavian Goga” din localitate, iar în 1976, la vârsta de paisprezece ani a intrat în obștea Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, ca frate. A urmat treapta întâi de liceu în satul natal, petrecând vacanţele în mănăstire.
În anul 1979 a fost transferat, cu aprobarea Înaltpreasfințitul Părinte Teofil Herineanu, la Seminarul din Cluj-Napoca pe care l-a absolvit în anul 1983.
În anul 1983 a fost hirotonit diacon, iar apoi preot, pe seama Mănăstirii Rohia. A fost tuns în monahism în anul 1985 avându-l naş de călugărie pe PS Justinian Maramureșanul primind numele „Iustin”, având ca ocrotitor ceresc pe Sfântul Iustin Martirul și Filosoful.
În anul 1988 s-a înscris la Institutul Teologic Universitar Sibiu pe care l-a absolvit în anul 1992.
În anul 1990 a devenit protosinghel, iar în anul 1993, la propunerea PS Justinian, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă ridicarea sa la rangul de arhimandrit.
În 22 martie 1994 Sfântul Sinod al BOR aprobă alegerea sa în postul de Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului cu titlul de „Sigheteanul” iar în 17 aprilie 1994 a avut loc la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, hirotonia în arhiereu, oficiată de către IPS Antonie Plămădeală, IPS Bartolomeu al Clujului şi PS Justinian al Maramureşului şi Sătmarului.
Din anul 2011 este Doctor în Teologie în cadrul Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Ortodoxă, catedra de Studii Biblice, avându-l ca îndrumător științific pe Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană. Subiectul tezei de doctorat este: „Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul între profeție și mesianism iudaic în descrierea Evangheliilor și a tradiției precreștine”.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales pe Preasfinţitul Părinte Iustin în demnitatea de Episcop al Maramureşului şi Sătmarului în şedinţa din 16 decembrie 2016, se precizează pe pagina Episcopiei.
Iată care este mesajul Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar, adresat Preasfințitului Părinte Episcop Iustin cu această ocazie:
„Referindu-se la zilele anilor noștri pe care ni i-a dăruit Dumnezeu să-i petrecem pe pământ, părintele profesor Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog al secolului XX, afirma următoarele cuvinte: „suntem în plină taină a lui Dumnezeu” (Teologia Ascetică și Mistică Ortodoxă, București, 2019).
Deoarece tot ce se petrece în jurul nostru și cu noi înșine este lucrarea tainică și pedagogică a lui Dumnezeu, cu fiecare dintre noi, copiii Lui. Anii mulți, trăiți frumos, așezați în puterea inspiratoare și în lumina Duhului Sfânt nu istovesc puterea sufletului și nici a trupului.
De aceea, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, împăratul – psalmist al Vechiului Testament, David, a spus în chip minunat: „Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale” (Psalmul 102, 5). Vulturul trăiește mult și zboară până în ultimă clipă, fiind un simbol al tinereții renăscute asemeni ostașului lui Hristos „care suferă împreună cu mine ca un bun ostaș al lui Hristos Iisus.
Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții ca să fie pe plac celui care strânge oaste” (2 Timotei 13-14), și atunci când fac cu drag misiunea și lucrarea lor, slujesc Domnului „până ce voi fi” (Psalmul 103, 34).
Cuvintele noastre, oricât ar fi de bine așezate frazeologic, nu pot exprima niciodată îndeajuns bunătatea și marea milostivirea a lui Dumnezeu pentru noi. Întotdeauna vom fi copleșiți de a Sa nemărginită bunătate, și de toate darurile revărsate cu copleșitoare mărinimie peste fiii Săi.
De cele mai multe ori nu împlinim datoriile ce le avem față de El, însă încercăm să ne străduim să arătăm recunoștință față de cei care ne sunt aproape. Poate, nici față de aceștia, nu reușim, decât sporadic și insuficient. Respectul, întocmai ca și iubirea, ori este, ori nu este. Nu poate fi vorba de jumătăți de măsură.
Referindu-se la acest aspect și la această atitudine pe care suntem datori ca și creștini să o avem unii față de alții, inegalabilul Apostolul Pavel îi dedică întreg capitolul 13 din Epistola întâi către Corinteni și afirma că „dragostea nu cade niciodată”.
Tot în acest sens, părinții filocalici ne învață următoarele: „când ni se cer deodată două fapte bune, trebuie să alegem pe cea mai de trebuință. De pildă: de multe ori stând noi la rugăciune, vin la noi niște frați. Trebuie să alegem una din două: sau să părăsim rugăciunea, sau să întristăm pe fratele lăsându-l să plece fără răspuns. Iubirea e mai mare decât rugăciunea. Rugăciunea a fost socotită totdeauna ca o virtute parțială: iubirea e cuprinzătoare a tuturor” (Filocalia, Sfântul Ioan Scărarul, volumul 9, pp. 334-335).
De aceea ne legăm duhovnicește de oameni pentru că sunt chipuri ale lui Dumnezeu și căutăm în ei părticica de cer, prin care reușim să privim spre Creatorul Universului și al nostru Părinte Ceresc.
În această așezare duhovnicească dar și cuvânt din Părinți, pogorât din vechime la noi, vedem și înțelegem lucrarea cea duhovnicească în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos din Maramureș și Sătmar, a părintelui nostru duhovnicesc –
Preasfințitul Părinte Iustin – în cei 22 de ani de slujire sfântă împreună cu vrednicul de pomenire Arhiepiscop Justinian și 7 ani de când Arhiereul veșnic și Stăpânul cel mai înalt al Bisericii, prin alegerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, l-a rânduit și așezat în slujirea și demnitatea de părinte al părinților și slujitor al slujitorilor și „Înger al Bisericii lui Iisus Hristos din Maramureș și Sătmar” (a se vedea și înțelege Apocalipsa, capitolul 2).
În această zi de 27 decembrie, a treia zi de Crăciun, în care Biserica prăznuiește pe întâiul arhidiacon și martir al Bisericii – Sfântul Ștefan – zi în care se împlinesc 7 ani de la instalarea Preasfinției Sale în demnitatea și tronul Sfântului Iosif Mărturisitorul și urmașul de drept al Înaltpreasfințitului Părinte Justinian, noi toți, membrii Adunării Eparhiale, Permanența Eparhială, Protoierii Parohiei, conducătorii școlilor teologice dimpreună cu profesorii și dascălii, părinții slujitori din parohii, stareții și starețele dimpreună cu obștile monahale, în smerenie filocalică Îl slăvim pe Tatăl nostru Cel din ceruri pentru darurile revărsate asupra Bisericii Sale, asupra slujitorilor ei și a tuturor binefăcătorilor, ajutătorilor și credincioșilor noștri din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, și pentru bunătatea Părintelui iubitor și a Păstorului care-și pune inima pentru oile Sale încredințate spre păstorire!
„Pentru ca toți laolaltă și cu o singură gură să slăvim pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” (Romani 15, 6), dorim Părintelui nostru duhovnicesc – Preasfințitului Iustin -, să aibă mereu bucurii sfinte, puteri sporite „ca ale vulturului”, sănătate deplină și toate cele de folos! Întru mulți și buni ani Preasfințite Stăpâne!”.
Întru mulți, fericiți și binecuvântați ani, Preasfinția Voastră!
L.C.H.
