Luni, 24 aprilie, a fost ziua de cinstire a Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul, Ocrotitorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a slujit împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare.
„Cinstim astăzi în chip solemn pe Sfântul nostru ocrotitor, pe marele Ierarh Mărturisitor Iosif, Episcopul Maramureşului, care a păstorit această Eparhie pe timp de două decenii, între 1690 şi 1711, apărând cu dârzenie, cu fermitate şi cu multă fidelitate sfânta şi dreapta credinţă a poporului drept credincios din nord-vestul României, pe unde este şi astăzi Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, reînviată în 1990, sub cârmuirea înţeleaptă a IPS Părinte Arhiepiscop Justinian.
Acest Păstor mare, cu o viaţă sfântă, om al rugăciunii şi al înţelepciunii, a păstorit în vremuri grele, când Biserica lui Hristos şi poporul român cel drept credincios a fost atras într-o lucrare străină de neamul nostru şi anume să primească unirea cu Biserica Apuseană, cu Biserica Romei, ceea ce era impropriu pentru cp până la 1700, românii din Transilvania, ca şi cei din Moldova şi din Ţara Românească au fost de aceeaşi limbă, de aceeaşi credinţă, de aceleaşi tradiţii.
Şi atunci, sigur că situaţia clerului fiind foarte grea şi făcându-li-se promisiuni multe şi deşarte, în primul rând că nu vor mai fi iobagi, preoţii ortodocşi erau iobagi, iar credinţa ortodoxă era considerată schizmatică, şi atuznci în frunte cu mitropolitul Atanasie Anghel de la Bălgrad – Alba Iulia – 38 de protopopi au semnat acel document de unire. Sfântul Iosif Mărturisitorul era păstor în Maramureş. El n-a semnat acel document.
Drept urmare, în nord-vestul României n-a semnat unirea cu Biserica Romei niciodată, datorită acestui mare sfânt. El şi-apăstorit clerul, i-a luminat şi pe drept credincioşi i-a apărat şi a avbut repercursiuni, a pătimit. În 1705 a fost aruncat în temniţă, în urma unor învinuiri, care au aduse şi mitropoliţilor de la Bălgrad, Ilie Orest şi Sava Brancovici, aceleaşi, false. A fost aruncat în temniţa de la Hust. După un an, datorită presiunii preoţilor şi credincioşilor din Maramureş, a fost eliberat. Acea puşcărie, scrie profesorul Dr. Nuţu Roşca, care a scris Istoria Bisericii Ortodoxe din Maramureş, a ars până în temelii, pentru că a ţinut în detenţie, în mod nedrept şi abuziv, un Sfânt Ierarh al Bisericii lui Hristos.
Iată de ce Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian, după 1990, mai exact în 1992, când au fost canonizaţi primii Sfinţi, calendarul Bisericii Ortodoxe Române a început a se împodobi cu numele Sfinţilor Români, care erau foarte puţini, a făcut eforturi mari ca să fie trecut în calendar şi un Sfânt din Maramureş. Nu se avea în considerare acest lucru. S-a luptat mult şi a convins Sfântul Sinod şi pe dascălii de Teologie.
Sfântul Iosif, pentru dreapta lui credinţă, şi pentru felul în care şi-a apărat poporul, pentru că Maramureşul n-a cunoscut unirea niciodată. A fost desfiinţată Episcopia Maramureşului de curtea imperială de la Viena în 1790, sediul de la Bârsana, şi au fost confiscate bunurile şi trecuţi românii ortodocşi la greco-catolicism fără să fie consultaţi. Deci, părtorirea şi dreapta lui credinţă a avut un efect în timp.
Deci, pentru faptul că a fost singurul Ierarh care rămas drept-credincios a insistat IPS Justinian şi a fost trecut calendarul Bisericii Ortodoxe alături de ceilalţi 19 sfinţi, au fost 20 de sfinţi canonizaţi atunci. Am participat la proclemare şi am purtat icoana Sfântului, la canonizare, ca stareţ al Mănăstirii Rohia, şi de atunci şi până acum Sfântul ne arată ocrotirea lui. În 2003, când Patriarhii Teoctist al României şi Petros al VII-lea al Alexandriei şi Întregii Africi, au sfinţit demisolul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, s-a făcut proclamarea solemnă a cononizării Sfântului Iosif Mărturisitorul în teritoriu.
De atunci a devenit ocrotitorul Episcopiei noastre, Seminarul Teologic a primit numele lui, multe biserici au primit drept ocrotitor pe acest mare Sfânt şi este pomenit în toate otpusturile, am îndatorat preoţii să-l pomenească la sfârşitul otpustului pe Sfântul nostru ocrotitor, iar mai nou am dăruit numele Sfântului, pentru că acolo a fost reşedinţa lui, în patria Maramureşului Voievodal, Centrului Pastoral Cultural „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmaţiei. Slujim astăzi în mod solemn împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, cu membrii Permanenţei Eparhiale, cu protoiereii, părinţii Catedralei şi cu alţi păsrinţi Iubitori ai Sfântului Iosif Mărturisitorul pentru ca să-l cinstim cum se cuvine şi vom statornici ca acest lucru să fie o rânduială ca în fiecare an, pe 24 aprilie, să-l cinstim pe Sfântul Iosif Mărturisitorul la Catedrala noastră Episcopală „Sfânta Treime” împreună cu şcolile teologice şi credincioşii care vor fi prezenţi, fiind o zi propriu-zis lucrătoare, dar în lumina Învierii”, a spus PS Iustin, potrivit lui Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
Foto: Ipod. Vasile Pop
