Dacă, la nivel uman, se obișnuiește să se vorbească despre „oameni mari” și, mai puțin, despre oameni „mici” – ontologic ar fi o contradicție în termeni – , despre localități se spune adesea că sunt mari sau mici și, uneori, clasificarea le apare și în denumire. De fapt, din considerente în principiu demografice – sau de altă natură, punctuală – , în România există multe localități care poartă în nume adjectivele „Mic” sau „Mică”. O astfel de localitate este și Bozânta Mică, un sat de numai șaizeci de familii, aflat pe malul râului Lăpuș.
Dar „micimea” Bozântei se oprește la demografie… Căci localitatea – atestată documentar „doar” în anul 1405 – are o istorie multimilenară. În cuprinsul ei – cu precădere în punctul numit Grind – au fost identificate peste șaizeci de complexe arheologice, marcând o continuitate care se întinde din epoca bronzului (a doua jumătate a mileniului II î. Hr.) până în cea medieval-timpurie (sec. VIII d. Hr.). În ceea ce privește componenta – să-i spunem – nediminutivală sau mai puțin minoră a numelui, se presupune că este un eponim (de la numele de familie Boz) sau că provine de la substantivul comun „boz”, care denumește o plantă anume, cu alese calități farmaceutice.
Istoria mai recentă îi face, de asemenea, cinste localității. Din unele înscrisuri liturgice de secol XVIII aflăm că în localitate exista o biserică de lemn, care era, probabil, mult mai veche. Puțini, dar jertfelnici, locuitorii de aici și-au construit, în anul 1857, o nouă biserică, din piatră și cărămidă nearsă, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Din anul 1982, lăcașul de cult cunoaște ample lucrări de renovare, în timpul păstoririi preotului Valentin Gârda. Începând cu anul 2015, în alte vremuri și în alte condiții tehnice, se reia procesul de restaurare, sub îndrumarea noului preot, Adrian-Vasile Gaborean, efectuându-se lucrări de o calitate deosebită. La finalizarea lucrărilor, în anul 2020, biserica acestei mici comunități amintește – cu toate deosebirile în proporții și stil – de marile ctitorii ștefaniene, și își aștepta, după rânduială, înnoirea consacrării sale. Astfel că duminică, 11 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit slujba de resfințire a bisericii, cu această ocazie dăruindu-i și un al doilea hram, „Sfânta Cuvioasa Parascheva” – gest de mare demnitate și mărturisire, gând liber trecând peste munți, în capitala Moldovei, la picioarele sfintei din „racla” izolării forțate.
După slujba de sfințire, în altarul deschis, din curtea bisericii, s-a săvârșit Sfânta Liturghie. S-au rânduit în sobor Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Alexandru Gaborean, din Parohia Săsar, fratele părintelui paroh, Pr. Mircea Stuparu, din Parohia Recea, Pr. Viorel Fereștean, din Parohia Mocira, Pr. Călin Stoica din Parohia Arieșu de Câmp, secretarul Seminarului Teologic „Sf. Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, alți vrednici preoți și diaconi. Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a înveșmântat, melodios, sărbătoarea, iar cele două pricesne au fost interpretate de talentata Iulia Ioana Vlad.
Adresându-se numeroșilor credincioși prezenți, Preasfințitul Părinte Iustin a arătat că Duminica a XXI-a după Rusalii este o duminică specială, deoarece s-a citit o pericopă evanghelică specială, un pasaj din Evanghelia după Luca, și anume Pilda semănătorului. „De puține ori Mântuitorul explică pildele pe care le rostește. Uneori spunea adevărul în mod direct, într-un mod chiar dureros de adevărat. Alteori vorbea în pilde și nu explica înțelesul lor; îi lăsa pe ascultători să deslușească ei înșiși înțelesurile duhovnicești, prin credință, prin rugăciune, prin frământare interioară.” De această dată, la rugămintea Apostolilor, Mântuitorul tâlcuiește pilda, o pildă care ar putea fi numită nu doar „a semănătorului”, ci, la fel de bine, și „a seminței”. Căci din ea aflăm că nu toate semințele rodesc. Dar nici semănătorii și nici semințele nu sunt de vină pentru acest lucru, ci pământul în care ele cad.
Cuvântul lui Dumnezeu este creator și mântuitor. Cuvântul profetic și apostolic a fost lucrător în Biserică atât în vremea persecuțiilor, cât și în luminoasele epoci. „Acum, roadele cuvântului sunt atât de puține… Unde mai sunt convertirile? De ce nu suntem convingători? Unde mai sunt păcătoșii căiți și îndreptați, pe care i-a iertat Hristos? Unde mai sunt mărturisirile celor care s-au vindecat?”
„Cuvântul lui Dumnezeu stă la frontierele libertății umane. Pentru că Dumnezeu nu intră cu forța, nu dă buzna. În nici o inimă, în nici o minte, în nici o casă, în nici o familie, în nici o comunitate.” Câți dintre miliardele de creștini sunt „pământul cel bun”? Câți avem inimă curată și răbdare, pentru a aduce rod însutit? De multe ori suntem slabi, șovăielnici… De aceea, ne-am putea întreba: noi n-am făcut trădări, noi n-am fost lași? „Fiecare dintre noi am putea să spunem: Doamne, eu sunt Nazaretul și Gadara, care nu Te-au primit. Eu sunt Petru, care s-a lepădat. Eu sunt Iuda, care Te-am vândut. Eu sunt Saul, care Te-am prigonit.” Căci Saul este printre noi… Astăzi, sfinții sunt izolați la domiciliu. Sfânta Parascheva, sfânta care, de 400 de ani, a făcut atât de mult bine Moldovei și țării întregi, are ea, acum, nevoie de ajutorul creștinilor. „Ajutorul i l-am cerut și l-am primit, de câte ori am rugat-o; în boli, în suferințe, în neputințe. Toate le-am primit de la sfinții lui Dumnezeu, de aceea trebuie să fim solidari cu sfinții. Vine vremea când au sfinții nevoie de noi. Vom fi în stare? Dumnezeu știe… Dumnezeu știe cât pământ bun, roditor, mai este, încă, în acest popor.”
Pentru modul în care a înțeles să-și îndeplinească îndatoririle administrativ-pastorale, având realizări deosebite în cei doar cinci ani de când se află în parohie, Preasfințitul Părinte Iustin i-a acordat părintelui Adrian Gaborean, la excepțional, rangul de iconom-stavrofor, cu dreptul de a purta cruce. Consiliului parohial i-a fost acordată Medalia „Preot Nicolae Gherman”. Aceeași distincție a fost acordată primarului comunei Recea, iar Consiliului Local i-a fost acordată Gramata Episcopală. Diplome omagiale au fost acordate Comitetului Parohial, primarului comunei Leordina, doamnei Ana Gaie și domnului Vasile Rus, de peste șaizeci de ani „diac” al parohiei. Din partea vrednicilor creștini din Bozânta Mică, Preasfinția Sa a primit în dar o frumoasă icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva.
Sfinții, la asemănarea lui Dumnezeu ajungând, depășesc – în mod văzut și nevăzut – legile firii. Dincolo de părelnicele puteri omenești, finalmente, ei nu pot fi îngrădiți, reținuți, izolați. De aceea, să nu ne mire dacă Sfânta s-a aflat azi în mijlocul credincioșilor, într-un mic sat din Maramureș.
C.B. Roatiş
