Vicea. Un eponim care, chiar și pentru mulți dintre maramureșeni, nu pare a spune, la prima auzire, prea multe. Și probabil nu puțini sunt aceia care, pentru a localiza așezarea, ar avea nevoie de o hartă. Un sat mic, cu numai trei sute de locuitori, aflat la granița județeană dintre Maramureș și Sălaj.
Și totuși… Prima atestare documentară a localității – din 1387 – este anterioară orașului de care aparține în prezent, Ulmeni. Iar despre credința și vrednicia localnicilor îți vorbește impozanta biserică, care te salută încă de departe, de pe culme. Căci această „mână de oameni” a reușit, în numai doi ani, între 1973 – 1974, să înalțe un lăcaș de cult după măsura satului, adică în măsură să-i cuprindă, în naosul generos, pe toți locuitorii lui și nu numai.
După o jumătate de secol, odată cu instalarea, în 2017, a noului preot, părintele Vasile Ionel Bocicorec, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a intrat într-un semnificativ proces de renovare. Și doar doi ani au fost necesari, și de această dată, pentru executarea unui număr impresionant de lucrări, de o calitate deosebită: refacerea acoperișului; înlocuirea geamurilor vechi cu geamuri termopan; înlocuirea vechii pardoseli din interior cu gresie; reamenajarea Altarului și a Sfintei Mese; restaurarea picturii; montarea unei catapetesme noi; înlocuirea candelabrelor; refacerea exteriorului bisericii; turnarea și pavarea unui trotuar în jurul lăcașului de cult; recondiționarea gardului bisericii. Jertfelnicilor credincioși le-au fost alături, în această binecuvântată lucrare, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria și Consiliul Local Ulmeni, domnul Gheorghe Becali, precum și alți binefăcători.
În ziua de 18 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a venit să târnosească ctitoria de suflet a vicenilor. Cu această ocazie, bisericii i-a fost dăruit și un al doilea hram, „Schimbarea la Față”. După slujba de sfințire, în spațiosul Altar deschis, amenajat cu această ocazie, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, din sobor amintindu-i pe Arhim. Pantelimon Ilieș, de la Mănăstirea Rohia, Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Dr. Nicolae Lauruc, consilier al Vicariatului Ortodox Ucrainean, Pr. Ciprian Coza, secretarul Protopopiatului Chioar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a dat liturgicele răspunsuri, iar pricesnele au fost interpretate de cunoscutul solist de muzică populară Ionuț Uivaroși.
„De fiecare dată, pasajul ce se citește din Sfintele Evanghelii – fie că este o parabolă, fie că este o întâmplare reală și o minune petrecută cu ocazia acelei întâmplări – ne oferă o perspectivă sau o vedere dincolo de text, dincolo de relatare, dincolo de cuvânt sau de literă. Prin toate se întrevede mesajul pe care a vrut să-l transmită Mântuitorul, fie în parabolă, fie în învățătură, fie în minunea pe care o face” – a arătat Preasfințitul Părinte Iustin, la începutul predicii sale. Acesta este și cazul pericopei despre învierea fiului văduvei din Nain, din capitolul 7 al Evangheliei după Luca.
Nu departe de Tabor, muntele Schimbării la Față, la intrarea în localitatea Nain, Mântuitorul întâlnește „un convoi al deznădejdiei și al durerii”. O mamă își conducea, pe ultimul drum, unicul ei fiu. Inimaginabilă durere! Durere peste durere, căci era și văduvă. „Fără să fie rugat, Se apropie și Își îndreaptă privirea – ochii Lui dumnezeiești – spre ochii plini de lacrimi ai acelei mame. Și îi spune: «Nu plânge!» E ușor să zici «Nu mai plânge». Toți îi încurajăm pe cei îndurerați: «Hai, te rog, nu mai plânge. Liniștește-te. Va fi bine. Suntem aici; vom trece și peste asta»… Fiecare spunem acest lucru. Numai că acest îndemn al Mântuitorului a fost urmat de o minune”. S-a atins de patul pe care era așezat trupul tânărului și i s-a adresat ca unuia în viață, care ar fi dormit: „Tinere, ție îți zic, scoală-te”. Și tânărul s-a ridicat și a început să vorbească; și l-a dat mamei sale. Deci nu a fost numai îndemnul „Nu mai plânge”, ci a fost și confirmarea că are putere să-i vindece rana și drama; să o aline.
Pentru că i-a redat copilul viu, i-a redat speranța bătrâneților ei, i-a redat bucuria de a-și petrece viața lângă copilul ei. „Nici nu știți, o, fiilor, tineri plecați peste mări și țări, ce dor nestins are mama după voi! Și tata. Dor nestins și nepotolit. Sunteți în lumea întreagă, pentru că ați căutat mai binele pe care nu l-ați găsit aici. Căci situația materială a românilor este încă departe de a fi acolo unde ar trebui să fie și pe măsura bogăției țării pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dar nu știți ce durere trăiește mama, voi fiind acolo. Și câtă îngrijorare și câtă neliniște are. Și știe că nu sunteți fericiți. Că nimeni nu poate fi fericit printre străini. A, da, aveți de toate. Dar vă lipsesc iubirea și zâmbetul mamei.” Mama aceasta, din Nain, fericită a putut să fie! Ultimii ani ai vieții sale de văduvie îi va trăi în prezența fiului ei, care îi va fi de ajutor.
Un alt mesaj al pericopei evanghelice de azi este acela că Mântuitorul dorește ca tinerii să fie vii, nu morți sufletește. Îi vrea plini de netrecătoare fericire, de viață, de bucurie, de lumină, de pace, de har și binecuvântare. Așa-i vrea Dumnezeu pe tineri. De aceea, Evanghelia de azi se constituie într-un memento și pentru părinți. Pentru că ne vorbește – o dată în plus, dacă mai era nevoie – despre nestatornicia vieții și a planurilor omenești, îndemnându-ne să le dăm copiilor o educație religioasă, o educație creștină, hrană pentru suflet, în Biserica Tainelor lui Dumnezeu. „Așa trebuie să ne creștem copiii. În Legea și în conștiința noastră românească, în buna noastră tradiție strămoșească. Ca fiii noștri să fie vii, să fie adevărați, să fie români buni, să fie creștini, oameni între oameni și oamenii lui Dumnezeu.”
Pentru neobosita coordonare a lucrărilor de renovare și înzestrare, realizate cu multă grijă și într-un timp atât de scurt, părintele Vasile Bocicorec a fost ridicat la rangul de iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu. Vasile Moldovan, prim epitrop, și Consiliului Parohial au primit Medalia „Preot Nicolae Gherman”.De asemenea, diplome omagiale au fost acordate Comitetului Parohial, precum și doamnelor Cornelica Luca, Rodica Covaci Pop și Crina Chilat.
Vicea. Sau despre cum multul credinței face, din puținul făpturii, casă a lui Dumnezeu.
C.B. Roatiş
