Azi e ziua de Ignat, ziua când se tăia porcul de Crăciun. În trecut, era una dintre cele mai importante sărbători solare. Ritualul era respectat cu sfințenie, fiind o tradiție ce își are originea în Roma antică, unde se sacrifica un porc de Saturnalii, în perioada dintre 17 și 30 decembrie, în numele zeului Saturn.
Încă de atunci erau respectate câteva reguli, care au fost transmise din generație în generație. Una dintre ele spune că porcul se taie pe lumină, deoarece doar lumina poate ține la distanță spiritele malefice care pot interveni în sacrificiu.
Înainte de a tăia porcul, locul în care va avea loc sacrificiul trebuia purificat. Oamenii obișnuiau să tămâieze și să stropească cu apă sfințită locul, ca să înlăture duhurile rele.
Foto Turnulcustiri.ro
O altă credință populară era aceea conform căreia, dacă porcul nu era sacrificat de Ignat, el nu mai mânca și nu se mai îngrășa, ba chiar din contră, slăbea, ceea ce era un semn rău, arată Stirile Pro TV.
În această zi, singura activitate permisă era tăiatul porcului. Nu era permis nicio altă activitate precum spălatul, cusutul, nici chiar măturatul în casă nu era permis.
În geneal, bărbatul casei era cel care se ocupa de sacrificarea și tranșarea porcului. De obicei era ajutat de alți bărbați, veniți special pentru asta la gospodăria repsectivă. În schimb, femeia și cele care o ajutau era cea care se ocupa de prepararea bucatelor tradiționale precum cârnații, toba sau caltaboșul.
Credințe și obiceiuri de Ignat
Exista credința populară conform căreia în seara dinaintea Ignatului trebuiau ascuțite cuțitele. Se mai credea, astfel, că porcii visează în această noapte dacă vor fi tăiați sau nu.
Oamenii mai aveau obiceiul să arunce ramuri de iasomie în focul pregătit pentru pârjolirea porcului, pentru ca șoriciul să capete o aromă mai plăcută.
Se mai obișnuia ca după ce era pârjolit porcul, să se arunce o pătură peste el și apoi să se așeze copiii. Se credea, astfel, că cei mici vor avea noroc, iar carnea porcului va fi consumată cu veselie.
Pomana porcului Foto Bucataras.ro
După ce toată munca era gata, carnea tranșată, cârnații și caltaboșii erau preparați, cei care au muncit toată ziua se bucurau de o cină consistentă. Era primul preparat care se făcea din carnea porcului sacrificat și era, de obicei, o friptură pregătită de femeia casei, sau împreună cu cele care o ajutau. În unele zone, din aceste bucate se dădea și pomană, în timp ce alții duceau preparate la biserică pentru a fi sfințite.
În alte zone exista credința conform căreia bărbații care lucrau sau ajutau la sacrificarea porcului trebuiau să poarte asupra lor metale. Astfel, spiritele rele erau ținute la distanță.
În alte zone, sângele porcului era păstrat, amestecat cu mei și pus la uscat. Acesta era folosit pentru a afuma copiii care aveau guturai.
Cine a fost Ignat
Deși tradițiile de Ignat au fost păstrate generații după generații încă din cele mai vechi timpuri, puțini știu, de fapt, de unde vine această sărăbătoare și ce semnifică.
Se spune că Sfântul Ignatie al Antiohiei a fost un lider creștin de seamă în perioada de după apostoli, fiind considerat un Părinte Apostolic, alături de Clement al Romei și Policarp al Smirnei, datorită rolului său de lider în biserica timpurie și a scrierilor sale care au supraviețuit.
El a fost activ în primele decenii ale secolului al II-lea și a fost martirizat undeva înainte de anul 140 d.Hr. Este posibil ca Ignatie să fi fost un discipol al Apostolului Ioan, autorul Evangheliei după Ioan, Apocalipsa după Ioan și a trei epistole. Mai târziu, el a fost numit Episcop al Antiohiei, unul dintre centrele timpurii ale creștinismului și orașul unde discipolii lui Iisus Hristos au fost numiți pentru prima dată „creștini”, conform Faptelor Apostolilor 11.
Cine a fost Ignat Foto Facebook Lectia de istorie
Ignatie a scris șase scrisori către diverse biserici din Europa. Mai multe dintre aceste scrisori ar fi putut fi scrise în timp ce era escortat spre Roma pentru tortură și execuție din cauza credințelor sale.
Există o lucrare numită Martyrium Ignatii care este posibil să fie descriere a morții acestui sfânt în mâinile romanilor. Lucrarea datează din secolul al X-lea și îl descrie pe Ignat ca fiind judecat de împăratul roman Traian și aruncat să fie mâncat de animale sălbatice după condamnarea sa. Cuvintele sale finale au fost, se pare: „Permiteți-mi să devin hrană pentru fiarele sălbatice, prin mijlocirea cărora mi se va permite să ajung la Dumnezeu.”
Eusebius din Cezareea, care a scris despre condamnarea lui Ignat, din motive necunoscute a datat evenimentul în anul 107 sau 108.
