Minaur va juca pentru bronz în Cupa României - 5 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Copiii au nevoie de limite, de modele sănătoase și de alternative reale la timpul petrecut pe ecrane” - 8 ore în urmă
Comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, în misiune de reconciliere cu Washingtonul - 8 ore în urmă
David Popovici, cel mai rapid înotător din istorie la trei probe. ”De asta sunt tare mândru”, a mărturisit sportivul - 9 ore în urmă
Eveniment special în Baia Mare, la Colonia Pictorilor: „Heritage in Design”, născut din pasiunea pentru moștenirea culturală din văile Maramureșului voievodal - 10 ore în urmă
Lecție cu polițiști la Cupa României la box de la Sighet - 10 ore în urmă
În Săliștea de Sus va avea loc concertul de pricesne „Lăudați de Domnul” - 10 ore în urmă
Rezultat remarcabil: Iulia Ioana Vlad, Premiul I la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală, Vocală și Studii Teoretice Muzicale - 10 ore în urmă
Palatul Copiilor Baia Mare a vernisat expoziția „Icoana între inspirație și creație” la sediul Ministerului Educației și Cercetării - 10 ore în urmă
Semaforizare în regim galben intermitent pe timpul nopții - 11 ore în urmă
Simbolistica ramurilor de salcie de la Florii
Astăzi, credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile.
Creștinii care merg la Sfânta Liturghie pot lua ramuri de salcie, pe care le duc acasă și împodobesc locuința. Dar ce simbolizează aceste ramuri de salcie?
Prima mențiune a ramurilor purtate de creștini la praznicul Floriilor o regăsim în Jurnalul Egeriei, o pelerină din Europa vestică, ce a vizitat Țara Sfântă spre sfârşitul secolului al IV-lea. Jurnalul ei este un document deosebit de important pentru istoria bisericii, deoarece informațiile referitoare la practicile liturgice, la ierarhia bisericească sau la sărbătorile bisericești ne ajută să reconstituim epoca respectivă. Astfel, Egeria consemnează faptul că, de Florii, credincioșii urcau în Muntele Măslinilor cântând rugăciuni și purtând ramuri în mâini, arată doxologia.ro.
Încă din cele mai vechi timpuri, ramurile de finic erau considerate ca fiind simboluri ale biruinţei și, de aceea, romanii își întâmpinau câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu astfel de ramuri. Odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim, acestea capătă o semnificaţie mult mai profundă, devenind semn al biruinţei asupra morţii pe care Iisus Hristos a învins-o prin învierea lui Lazăr din morţi, dar mai ales prin Învierea Sa. Tot cu acest înțeles sunt amintite ramurile de finic și în cartea Apocalipsei: „După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apocalipsa 7, 9).
Având în vedere că aceste ramuri poartă binecuvântarea lui Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, cel mai potrivit ar fi ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură. În satul tradiţional, gospodarii păstrează salcia binecuvântată chiar și după ce se usucă, împodobind cu ea icoanele, uşile sau ferestrele caselor, mai arată sursa citată în acest articol.
C.Ț.