Special DirectMM: Retro Maramureș: În țara noastră când spunem 4 martie 1977 spunem veritabilă și cruntă tragedie națională; mărturisiri băimărene!
Astăzi se împlinesc 46 de ani de când România a fost zguduită de cel mai puternic cutremur din istoria sa recentă. Seismul cu magnitudinea 7,4 grade pe scara Richter s-a înregistrat la ora 9.22 P.M.. Epicentrul a fost localizat în Vrancea, la adâncimea de 94 kilometri. A durat numai 55 de secunde, însă unda de șoc a fost resimțită în toată regiunea balcanică.
Statistica
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost cea mai mare catastrofă naturală a secolului în România, clasându-se pe locul al patrulea în clasamentul celor mai puternice cutremure din România din ultimele secole. 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa, strivite sau asfixiate sub dărâmături, din care majoritatea, 1.424, în Bucureşti. Numărul total al persoanelor accidentate s-a ridicat la 11.300, iar 32.900 de clădiri au fost grav avariate sau distruse. Imediat după seism circa 35 000 de familii au rămas fără adăpost. În afară de Capitală, afectate au fost județele Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Vaslui, Iaşi, Galaţi şi Buzău. În plus, oraşul Zimnicea a trebuit refăcut în totalitate. Mai multe personalități și-au pierdut viața – printre ele, actorul Toma Caragiu, cântăreața Doina Badea, regizorul Alexandru Bocăneț, poetul Anatol E. Baconsky, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafița, traducătorul Corneliu M. Popescu, poeta Daniela Caurea, pianistul și compozitorul Tudor Dumitrescu, cântăreața Flilofteia Lăcătușu sau fizicianul Florin Ciorăscu. De asemenea, mai multe monumente de arhitectură au fost făcute praf.
Mărturisirea
Maramureșenii își amintesc cu groază de ziua de 4 martie 1977. „Eram la liceu în acea perioadă. Mă uitam la televizor, era un film foarte bun, moment în care, brusc, s-a luat imaginea. Am aflat ulterior de cutremurul devastator, de pagubele produse și de faptul că inclusiv cea mai înaltă clădire din Capitală, Intercontinentalul, a fost grav avariat. Abia atunci s-a aflat dimensiunea dezastrului”, „Eram în Baia Mare, acasă, mă uitam la televizor, moment în care brusc s-a luat imaginea, iar candelabrele au început să se miște, scaunele la fel, vitrinele au început să tremure, iar paharele să se răstoarne. Lumea s-a panicat și a ieșit de urgență pe scările de bloc, întrucât nu știa ce se întâmplase. Populația efectiv nu cunoștea ideea de cutremur și nu știa nici cum să reacționeze. A fost o experiență traumatizantă pentru toată lumea”, arată soții Vasile și Florica din Baia Mare, în vârstă de 60 de ani. Elena, în vârstă de 55 de ani, a aflat de cutremur abia după câteva timp. „Eram la Dacia, la cinematograf. Nu s-a luat curentul, nimic nu anunța situația. Nu am știut nimic despre tragedie. Am aflat abia după ce am ajuns acasă”, arată Elena.
Din Centru
Cutremurătoare este mărturisirea Ioanei, în vârstă de 54 de ani, care locuia, atunci, în cartierul bucureștean Militari. „În zona în care locuiam la acel moment, acolo erau atât case, cât și blocuri. Eu locuiam într-o casă. La ora respectivă, îmi făceam teama, când, brusc, s-au răsturnat lucrurile pe care le aveam în vitrină. Ne-am speriat foarte tare, întrucât nu mai trecusem prin vreun cutremur. Am ieșit în curte, să aflăm ce s-a întâmplat. Până la momentul cutremurului, era foarte cald. Imediat ce a venit unda seismică, s-a făcut, dintr-o dată, foarte frig și s-a auzit un vuiet care ne-a băgat în sperieți. A fost ceva ce nu mai auzisem niciodată. A doua zi am mers către școală și am fost martora unor imagini de coșmar. Mai multe scări de bloc atârnau din clădire. Însă o imagine anume mi-a rămas întipărită și astăzi în memorie și mă ia cu fiori și în ziua de astăzi atunci când amintesc. Un pătuț de copil care era suspendat dintr-un balcon ce stătea să se prăbușească. Oriunde de uitai, vedeai, în București, oameni care scoteau morți de sub dărâmături. Imediat după acele zile groaznice, în toate școlile s-au predat lecții despre cutremur. Acele zile au fost șocante pentru toată lumea. Momente care vor rămâne în istoria noastră!”, arată Ioana.
C.Ț.
