Surpriză splendidă la începutul anului în aria montană maramureșeană: Imagini captivante cu adevărate frumuseți, râsul și vulpea, în Munții Rodnei!
Cel mai probabil este știut că ariile montane protejate din România au camere video de supraveghere a habitatului. Evident că avem și în Munții Rodnei, iar acestea au oferit, de-a lungul timpului, imagini superbe cu fauna din parcul național.
Acum, la început de an 2023, Administrația Parcului Național Munții Rodnei, a făcut o descoperire frumoasă. „Surprizele din noaptea dintre ani, surprinse de camera video amplasată în teren – râsul (Lynx lynx) si vulpea (Vulpes vulpes)”, arată acum reprezentanții APNMR.
RÂSUL. Știai că râsul poate auzi un șoricel de la 75 de metri sau că poate vedea noaptea la fel de bine ca ziua? Dar că teritoriul lui se poate întinde pe o suprafață de aproape două ori cât Bucureștiul? Iată un material publicat pe wwf.ro! În cea mai mare parte, râsul trăiește foarte retras în adâncul codrilor, motiv pentru care este cunoscut și sub numele de „locuitorul discret al pădurilor”. Se întâmplă foarte rar ca oamenii să aibă ocazia să îl vadă. De aceea, ni se pare cu atât mai interesant să aflăm mai multe despre această specie retrasă. Așadar, iată 10 lucruri despre râs despre care poate nu ați auzit până acum: 1. Râsul este un singuratic. Spre deosebire de alți prădători, care își petrec cea mai mare parte a vieții într-un grup familial, râsul preferă solitudinea. Femelele își cresc puii, dar, când aceștia sunt suficient de mari, își părăsesc mama și pornesc în căutarea propriului lor teritoriu. Masculii și femelele se întâlnesc doar în timpul sezonului de împerechere. 2. Mare cât un câine ciobănesc. Cu o înălțime de până la 70 centimetri și o lungime a corpului de până la 120 de centimetri, râsul eurasiatic este la fel de mare ca un ciobănesc german. Acest lucru îl face nu numai cel mai mare reprezentant al speciei sale, ci și cea mai mare felină prădătoare din Europa Centrală. 3. Maestru al camuflajului. Râsul se ascunde perfect în pădure prin modelul blănii sale. Fiecare râs are un model de blană diferit, asemeni amprentei digitale umane. Blana conține până la 9.000 de fire de păr pe cm2, față de podoaba noastră capilară conține cca 200 de fire pe cm2. Blana densă izolează în mod ideal râsul împotriva frigului și a umezelii. 4. Ochi de felină. Ochii râsului au o acuitate vizuală foarte mare, fiind capabili să recunoască un șoarece de la o distanță de 75 de metri. Noi putem face asta la doar 50 de metri în condiții de lumină bună. Ochii lor sunt de șase ori mai sensibili la lumină în întuneric, în parte pentru că retina lor conține mai multe celule cu bastonașe, ce-i ajută să se orienteze noaptea la fel de bine ca ziua. 5. Auz impresionant. Nimic nu scapă auzului râsului. Râsul poate percepe sunete în gama cuprinsă între 65 și 70 de kilohertzi, în timp ce auzul uman se termină la 16-20 de kilohertzi. Cu această abilitate, râsul percepe alte animale, dar și pe drumeți de la mare distanță, iar acest lucru explică de ce șansele de a-l întâlni în pădure sunt foarte mici. 6. Faimoasele urechi cu smocuri. Funcțiile mustăților, ale urechilor cu smocuri și ale cozii groase nu au fost încă clar explicate. Se presupune că frumoasele urechi ajută râsul să determine direcția vântului și să localizeze mai ușor prada. Fiind un vânător care pândește și urmărește, râsul își așteaptă adesea prada ore întregi și o ucide printr-un salt la gât… 7. Teritoriu de două ori cât Bucureștiul. Teritoriului unui râs are cca 50 – 400 km2, adică de aproape de două ori suprafața Bucureștiului (228 km2). Teritoriul și densitatea populației de râs sunt strâns legate de prada disponibilă. Râsul are nevoie de teritorii mari pentru a putea prăda cu succes. Teritoriile masculilor sunt mult mai mari decât cele ale femelelor. 8. Necesarul de hrană al râsului. Cât mănâncă de fapt un râs pe zi? Necesarul zilnic de hrană al râsului este cuprins între 1,1 și 2,7 kg de carne. Dacă a ucis un animal de pradă mai mare, deseori râsul se hrănește din acesta timp de mai multe zile. Alteori, râsul poate să flămânzească zile la rândul. În medie, un râs ucide aproximativ 50 de căprioare pe an. 9. Reintroducerea cu succes. De la minimul absolut înregistrat secolul trecut, populația europeană de râs a crescut de la 700 la aproximativ 9.000 de indivizi. Decimarea prăzii și vânarea intensivă au dus la declinul populațiilor de râs. În Munții Carpați trăiesc circa 2.300 – 2400 de râși, dintre care cei mai mulți în pădurile României, unde avem circa 1200 până la 1500 de exemplare. 10. Cele mai mari amenințări. Populația de râși din România este una viabilă, ocupând o mare varietate de peisaje ale munților Carpați. Cele mai mari amenințări la adresa râșilor din România sunt fragmentarea și degradarea habitatelor naturale, lipsa unui management bazat pe metode științifice, reducerea surselor hrană din cauza braconajului ți exploatării excesive a vânatului, dar și răspândirea diverselor boli și paraziți de către unele animale fără stăpân. Mai multe informații AICI!
VULPEA. Vulpea este un mamifer omnivor, de dimensiune mică spre medie, încadrat sistematic în familia Canidae, alături de lup, câine, șacal, enot ș.a. Cu toate că de obicei vulpea e considerată – automat – a fi roșcată, de fapt coloritul ei prezintă o mare varietate (de la roșcat aprins până la alb și cenușiu). Vulpea este mai mică decât câinele obișnuit și evident mai mică decât lupul. Are între 7 și 10 kg, rar mai mult. Corpul are sub 1 m lungime, iar coada stufoasă circa 30-40 cm. Corpul vulpii nu este mare, fiind destul de asemănător cu al câinelui, dar iese în evidență datorită cozii lungi și stufoase, care are vârful alb. Blana este roșcată. Vulpea mănâncă cele mai mici mamifere: șoareci de câmp, popândăi, castori, lemingi, veverițe, iepuri etc. Detectează prada chiar și fără să o vadă (după miros sau după sunet), dar nu aleargă după ea, ci sare asupra sa, cu labele din față, precum pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decât pot mânca la o singură masă și îngroapă ce le prisosește, urmând a reveni altă dată la locul cu ”provizii”. Puii se nasc în vizuini subterane, o singură dată pe an, din martie până în mai. De obicei, vin pe lume câte cinci frați, dar au fost studiate și cazuri extreme: un singur pui sau 12 – la o singură naștere! Puii de vulpe sunt orbi la naștere, ochii lor deschizându-se abia după a doua săptămână de viață. Părinții sunt foarte grijulii cu micuții: mama este mereu în preajma puilor pentru a îi apăra, iar tatăl pleacă la vânătoare pentru a asigura hrana întregii familii. Este vorba despre maturi, căci în prima lună puii se hrănesc doar cu laptele supt de la mama lor. Începând cu a doua lună, puii de vulpe sunt luați la vânătoare de către adulți, pentru a începe primele încercări pe cont propriu. Considerate în trecut ”devoratoare de găini”, vulpile au fost vânate cu cruzime ani la rând. Un alt motiv pentru care oamenii nu le-au privit cu simpatie pe vulpi este faptul că acestea răspândesc – mai ales în mediul rural – câteva boli foarte grave, printre care și turbarea. Pot fi afectate în special mamiferele cu care vulpile intră în contact direct, dar boala poate fi transmisă și omului fie direct prin mușcătură, fie prin intermediul păsărilor din ogradă.
C.Ț.
