Asuaju de Sus este situat î
n zona de sud-vest a județului Maramureș, la 45 km de Baia Mare, reședinta județului, în zona etnografică cunoscută sub denumirea de „Țara Codrului”, în vecinatatea județelor Satu Mare si Sălaj. Satul este străbătut de râul Asuaj. Localitatea este atestată documentar în anul 1391. Specificul evoluţiei istorice a Transilvaniei a făcut ca întreaga regiune să fie presărată cu reşedinţe nobiliare, castele, conace, biserici, toate cu valoare patrimonială deosebită. Multe au supravieţuit pînă astăzi, chiar dacă nu întotdeauna s-au păstrat intacte, în timp ce altele au devenit, prea devreme, legendă.
În ţinutul poetic denumit Ţara Codrului, zonă situată în extremitatea nordică a României, la întretăierea judeţelor Maramureş, Sălaj şi Satu Mare, la circa 45 de kilometri de Baia Mare, la Asuaju de Sus a existat cândva un conac impunător, cunoscut de localnici sub denumirea de „cetatea baronului“.
La 1908, prima monografie românească dedicată Sălajului – aflat pe atunci în componenţa Imperiului austro-ungar – pomenea satul ca pe o aşezare inclusă administrativ în acest judeţ, care avea „280 de fumuri, cu 1460 de suflete“. Cam la aceeaşi dată, cel mai influent personaj al ţinutului era baronul Bornemisza Elemér, care îşi construise la Asuaj, în vîrf de munte, o reşedinţă de vînătoare, înconjurată de un parc cinegetic adăpostind mult vânat de soi. Aceasta este faimoasa „cetate a baronului“, care l-a găzduit, se pare, în timpul Primului Război Mondial, şi pe arhiducele Iosif de Habsburg, la o partidă de vânătoare.
După unirea Transilvaniei cu România, castelul a intrat în proprietatea statului român, dar a rămas părăsit şi nelocuit vreme de mai mulţi ani. A fost scos din uitare începînd din 1929, cînd autorităţile hotărăsc să îl dea în folosinţă Asociaţiei Creştine a Femeilor Române (ACF), organizaţie aflată sub preşedinţia de onoare a Reginei Maria şi patronajul efectiv al Principesei Ileana. Inspirată din modelul anglo-saxon al Young Women Christian Association (YWCA), asociaţia îşi propunea să reunească şi să antreneze în diferite activităţi socio-profesionale tinere fete, grupate în mai multe departamente, în funcţie de vîrstă şi preocupări. Astfel, castelul din Asuaju de Sus a devenit reşedinţă pentru taberele de vară destinate elevelor membre ale ACF, găzduind în lunile iulie-august 1929 o primă serie de 120 de tinere. La sfîrşitul lunii august 1929, castelul din Asuaju de Sus a primit şi vizita Principesei Ileana, care la plecare a survolat cu avionul localitatea şi întreg domeniul baronului Bornemisza. Spre finalul anilor 1930, veneau la castelul din Asuaj, în cantonament, echipe de volei din Bucureşti şi din ţară, care se luau la întrecere cu localnicii, organizaţi în Societatea Tinerimii din Ulmeni şi jur.
Dintr-o reşedinţă maiestuoasă, astăzi se mai păstrează din vechiul castel doar legendele. În anul 1940, un incendiu a mistuit castelul. În memoria sătenilor, castelul era cu proporţii impresionante, 300 de camere şi dotări extrem de moderne pentru începutul de secol XX (apă curentă şi iluminat cu gaz), toate aflate în grija administratorului englez al domeniului. Astăzi, la Asuaju de Sus se mai păstrează doar parcul cinegetic şi un drum „secret“ care trece pe lângă fostul castel Bornemisza şi leagă satul de localităţile Şolduba şi Homorade din judeţul Satu Mare. Renumele actual al Asuajului nu mai este legat de „cetatea baronului“, ci de Tîrgul Cepelor, care are loc în fiecare toamnă.
Lăcrimioara ZOTA
