Uleiul de casă al familiei Pop: o poveste de gust și tradiție

Într-un peisaj aflat în continuă schimbare, industria alimentară se confruntă cu numeroși factori care adesea influențează calitatea și siguranța produselor alimentare pe care le consumăm zilnic. Pentru familia Pop, Viorica și Nicolae din comuna Lăpuș, realizarea uleiului, fie el de floarea soarelui sau de dovleac, nu reprezintă numai o reîntoarcere la rădăcini, ci și o manifestare a dorinței lor de a controla și asigura calitatea alimentelor din gospodăria proprie.

Realizarea și comercializarea uleiului de casă a devenit pentru această familie un stil de viață care are la bază pasiunea și loialitatea neclintită față de valorile și rânduielile părintești, obicei care a luat amploare de mai bine de zece ani: „Mereu ne-a fost drag să ne ocupăm cu uleiul. Am moștenit treaba aceasta de la părinți și ne ocupăm de mai bine de zece ani. Din cultura proprie, fie adunăm semințele de dovleac sau de floarea soarelui și facem ulei pentru a-l vinde, fie mai vine lumea la noi cu propriile lor semințe pentru a le face ulei” – precizează Nicolae Pop.

Începuturile timide ale acestei practici au însemnat muncă manuală intensă. Semințele, pentru a căpăta o textură asemănătoare făinii, trebuiau măcinate într-o moară cu manivelă, urmând ca mai apoi să fie introduse și zdrobite într-o bucată de lemn scobită asemănătoare mojarului, denumită „piuă”. Odată transformate în pulbere, aceasta era cernută printr-o sită care prin frământare și în compoziție cu apa, amestecul lua forma unui aluat prelucrat ulterior la „oloniță” – locul în care valorile tradiționale se îmbină perfect cu abilitatea tehnică. Aici, aluatul obținut se prăjea la foc într-o tigaie rotundă, urmând ca mai apoi să fie adăugat într-o bucată de material din care se făceau straiele populare de iarnă (cioareci, sumane), și care îndeplinea rolul unui filtru – pănura din lână de oaie. Odată pregătit pentru presare, produsul se așeza într-un recipient de forma unei oale prevăzute cu găuri în partea inferioară, peste care se așeza o altă tigaie de fier (teasc) pentru a facilita presarea. De îndată ce uleiul era obținut, resturile rezultate în urma procesului nu erau nici acestea neutilizabile, căci serveau drept hrană pentru animale, povestește Nicolae Pop.

De-a lungul anilor, și producția uleiului a crescut considerabil datorită evoluției tehnologiei, a cărui rol facilitează realizarea acestui proces. În prezent, munca manuală a fost înlocuită cu mașinării moderne, care printr-o simplă apăsare de buton, aduc rezultatele râvnite fără prea mult efort, economisind atât timp, cât și resurse fizice. O astfel de mașinărie deține astăzi și familia Pop, cu care, în comparație cu presa manuală, au obținut rezultate îmbucurătoare printr-un mecanism la fel de simplu, dar automat:

„În presa de mai demult, cojile semințelor erau cernute și aruncate din cauză că spărgeau acel material din pănură. Acum în mașina aceasta, semințele pot și presate cu tot cu coajă, obținându-se uleiul ușor, într-un timp scurt. Din 4kg și jumătate iese 1 l de ulei și vreau să precizez că dacă sămânța-i seacă, uleiul iese în cantități mai mici. Deci aceasta trebuie să fie întotdeauna bună și proaspătă pentru ca uleiul să iasă mult și de calitate. Mașina are în partea de sus compartimentul în care se adaugă semințele, la baza căruia este prevăzut cu două canale, unul de-a dreapta, unul de-a stânga ce fac legătura cu altele două în care se află melcii. Acești melci sunt puși în mișcare de către un motor trifazic și au rolul de a împinge semințele spre exterior, într-o zonă în care se găsesc sitele cu deschideri iconice pe unde iese uleiul din semințele presate aici. Peste aceste site, în ambele părți se atașează două reducții de fier încins cu rolul de a încălzi uleiul și a putea trece mai ușor prin site. Odată presate semințele, uleiul obținut iese prin aceste site și se scurge pe cele două tăvi prevăzute cu două canale prin care îl adunăm în aceste oale. Odată ce aceste oale sunt pline, le golim într-o altă oală mai mare unde lăsăm uleiul să se aleagă, impuritățile rămânând pe fund. După asta, uleiul este gata de a fi distribuit în recipiente și pregătit pentru vânzare” – relatează Nicolae Pop.

Mașinăria familiei Pop cu ajutorul căreia produc uleiul

Compartimentul unde se adăugă semințele

Braț cu reducție de fier unde cu ajutorul unui melc, semințele sunt presate. În partea din mijloc a brațului, sitele prin care se scurge uleiul

Resturile rezultate în urma presării semințelor – hrană pentru animale

Uleiul proaspăt rezultat înainte de decantare

Pe lângă munca în creșterea animalelor, activitatea de producere a uleiului devine în anumite împrejurări solicitantă, mai ales când vine vorba de uleiul din semințe de dovleac pentru care „cerința-i una mai mare”, după cum susține Nicolae Pop: „Întotdeauna facem ulei atunci când avem noi semințe, sau când ne aduc oamenii pentru a ne asigura că avem disponibil în momentele în care ni se cere. Cea mai solicitantă perioadă pot spune că este cea a Postului Mare în care lumea folosește uleiul în preparatele de post. În perioada aceasta erau zile când făceam ulei de dimineața de la șase, până la ora nouă seara. S-a întâmplat de multe ori să nu am timp pentru a produce ulei pentru acasă, tocmai din dorința de a produce suficient pentru a satisface numărul mare de comenzi. Câteodată vin oameni și ne cer câte 5 – 15 l. Facem ulei atât vara, cât și iarna. De exemplu, oamenii lasă semințele la uscat pe perioada toamnei și vin cu ele la noi, iar iarna, în perioada sărbătorilor își cumpără și pentru a duce în străinătate.”

Uleiul de casă pe care familia Pop îl prepară cu dragoste în gospodăria proprie de mai bine de zece ani de zile, s-a dovedit a avea și câteva beneficii semnificative pentru sănătate. Potrivit afirmațiilor unui medic care a cumpărat uleiul familiei Pop, acesta are efecte pozitive în cazul bărbaților menținând starea de sănătate a prostatei, dar și în cazul copiilor pentru care uleiul limitează apariția paraziților intestinali.

Prepararea uleiului de casă rămâne o tradiție importantă pentru familia Pop, conferindu-le unicitate nu numai în comuna Lăpuș, ci și în zonele învecinate. Producerea acestuia reprezintă o undă verde spre un prim pas în asigurarea unei surse alimentare de bază calitative din punct de vedere ecologic, cel puțin în ceea ce privește uleiul, într-o perioadă în care alimentația devine tot mai nesigură.

Rezultatul final – uleiul

Pentru cei care-și doresc o versiune bio a uleiului de floarea soarelui sau de dovleac, porțile gospodăriei familiei Pop sunt întotdeauna deschise, putând fi contactați la adresa Strada Principală 116, Lăpuș; apelând la numerele de telefon 0775 392 272 – Viorica Pop, 0775 392 383 – Nicolae Pop sau accesând pagina de Facebook: https://www.facebook.com/viorica.pitis – Viorica Pop, https://www.facebook.com/nicolae.pop.7311 – Nicolae Pop.