Victoria Darvai s-a născut la 7 ianuarie 1926 în localitatea Biserica Albă a Maramureșului voievodal, actualmente Ucraina. Trece la cele veșnice la vârsta de 90 de ani, în București, la 1 septembrie 2016.
Victoria Darvai își petrece copilăria la bunicii din partea tatălui, Ștefan, în Dragomirești, pe Valea Izei, și la bunicii din partea mamei, Ana, în Văleni (Maramureș). Primele clase le face în Dragomirești (1933-1936). Urmează Școala Primară nr. 10 din Cluj până în 1937, apoi Liceul „Principesa Ileana” din Cluj până în 1941, unde se mută împreună cu familia. Încheie studiile în 1942 la Turda, unde este nevoită să se transfere pe durata refugiului la Liceul de fete din Turda.
În perioada 1944-1946 este învățătoare la o școală din Valea Stejarului.
În 1948 participă la un concurs de admitere la Institutul de Artă Maghiară din Cluj. Începe cursurile în cadrul secției canto, însă necunoașterea limbii maghiare o determină ca, în paralel, să asiste la orele de canto clasic în perioada 1949-1950 la Școala Medie de Muzică din Cluj.
În 1952 se înscrie la Școala Medie de Muzică Nr. 1 (actualul Colegiu Național de Arte „Dinu Lipatti”) din București, secția canto clasic și în același an se transferă la canto popular, unde o are ca maestru de interpretare pe Maria Tănase, apoi profesoară pe Elisabeta Moldoveanu. Încheie studiile în 1956.
Debutul oficial este marcat în 1948, dată la care este angajată la Ansamblul artistic al Confederației Generale a Muncii din Sighetul Marmației, iar în 1953, la îndemnul Institutului de Folclor debutează la Radio cu cântecul „Buciumul”.
Maria Tănase, apreciind valorosul repertoriu al Victoriei Darvai, a preluat câteva din cântecele sale („Buciumul”, „Toderel”, „Prin pădure trece-mi-oi”, „Horincuța”).
Victoria Darvai este la originea unei importante culegeri de folclor muzical realizată de cercetătorii Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“.
În 1956, Victoria Darvai obține „Diploma de onoare“ a Festivalului Republican al Școlilor și Institutelor de Artă din România, fiind singura solistă de muzică populară care deține această distincție. Urmează mai multe recunoașteri naționale (laureată a concursului „Tineri soliști“) și internaționale (premii la edițiile din 1955, 1957, 1959 ale Festivalurilor Mondiale ale Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie de la Varșovia, Moscova și Viena), o perioadă de lucru ca redactor la radioul public (1956-1958) și peste 30 de ani de concerte pe scenele din țară și străinătate.
Începând cu anul 1959 Victoria Darvai are o activitate artistică intensă, turnee în ţară şi străinătate, colaborări cu Ansambluri folclorice din Sibiu, Caransebeş, Suceava, Iaşi, cântând alături de Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican, Emil Gavriș, Alexandru Grozuță, Natalia Șerbănescu și alții. Alături de alți artiști pune bazele Ansamblului artistic „Maramureșul”din Baia Mare.
Victoria Darvai este invitată în concerte şi spectacole cântând pe marile scene alături de prestigioase orchestre (orchestra Barbu Lăutaru si Rapsodia Română). A cântat alături de mari dirijori, Nicolae Băluţă, Nicu Stănescu, Ionel Banu, Radu Voinescu, George Vancu, Victor Predescu şi Constantin Arvinte.
Victoria Darvai a fost o pasionată culegătoare de legende şi balade populare, cea mai interesantă creație este „Balada lui Pintea Viteazul”, pe care a obținut-o în urma prelucrării a șase variante ale baladei (toate culese de artistă și păstrate la Institutul de Etnografie și Folclor) și la care a adăugat ca preludiu instrumental un semnal de bucium. Premiată în 1955 de Radiodifuziunea Română pentru creație și interpretare, „Balada lui Pintea Viteazul” a fost preluată și de alți interpreți între care și Angela Buciu, Gheorghe Turda, Dumitru Fărcaș (variantă instrumentală) și alții.
Aduce în scenă cântece culese din satele maramureșene rămase în fonoteca de aur: „Buciumul“, „Pe cărare vine mândrul“, „Legăna-m-aș legăna“, „Chemarea oilor“, „Cât îi Maramureșul“, „Bine zice fluierul“, „Mândrul meu e păcurar“, „Unde m-a dus dorul“, „Câte frunze îs în nuc“.
Victoria Darvai primește mai multe distincții: diploma de excelență acordată de Asociația Națională a Interpreților și Ansamblurilor Folclorice din România pentru meritele deosebite aduse artei și culturii de-a lungul întregii activități artistice, diploma de excelență acordată de Ministerul Culturii și Cultelor pentru contribuția de excepție la promovarea și punerea în valoare a folclorului românesc și Medalia Națională „Serviciul Credincios“, clasa a III-a. În 2006, respectiv 2009 devine cetățean de onoare al comunelor Dragomirești și Călinești.
Prima mea întâlnire cu mare artistă a avut loc în anul 1965, eram elev la Liceul „Dragoș Vodă”, am avut onoarea să prezint (primul meu spectacol de acest nivel) un Concert cu Victoria Darvai și Mia Braia, alături de orchestra și dansatorii Casei de cultură a municipiului Sighetu Marmației. A fost extraodinar să fii pe scenă alături de artiști de valoare națională…
Timp de 10 ani (2004-2014) la Radio România Sighet am inclus, cu regularitate, în emisiunile de muzică populară, cântece din repertoriul Victoriei Darvai și am organizat evenimente speciale dedicate artistei cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani, câteva emisiuni dintre care un interviu în direct cu marea interpretă a cântecului maramureșean. Cu acest prilej a fost lansat CD-ul „Victoria Darvai- 85 de ani“ care ne-a fost adus în redacție de către o nepoată a interpretei.
Victoria Darvai a considerat scena un loc sacru, unde nu poți păși oricum, ci doar cu infinit respect. Cultura muzicală este cea care probabil a determinat-o să nu cânte altfel și altceva în afara repertoriului cules de pe meleagurile natale.
Prof. dr. Ioan Dorel Todea
