Alexandru Rozenbaum (Sanyi bácsi) – Sursă foto Alexandru Rozenbaum jr.
Pe Alexandru Rozenbaum (Sanyi bácsi, 1934-2023) l-a cunoscut foarte multă lume din comunitatea băiuțeană.
S-a născut într-o familie de mineri din Băiuț, rămânând la 14 ani orfan de tată alături de alți trei frați mai mici.
Directorul minei de atunci l-a angajat ca și ajutor de fochist la mina din localitate, devenind la o vârsta destul de fragedă, cel care întreținea financiar familia.
Responsabilitățile l-au maturizat foarte repede, iar hărnicia și inteligența nativă pe care o avea l-au propulsat mai apoi spre o carieră tehnică.
Era foarte inventiv aducând câteva inovații în atelierul mecanic din cadrul minei din localitate, unde a lucrat până la pensionare.
Datorită greutăților din perioada copilăriei avea o aplecare spre a ajuta oamenii și de a se implica în acțiuni sociale.
A fost impresionat mereu de tragedia prin care treceau familiile cărora le ardeau în incendiu casele făcute din lemn.
În Băiuț era o formă de organizare a serviciului de pompieri încă din vechime având în vedere ponderea clădirilor construie din lemn.
Serviciul de pompieri din Băiuț la început de secol XX – Sursă foto Margit Kácsó
Alexandru Rozenbaum a reorganizat serviciul de pompieri voluntari din localitate și a participat la acțiuni de stingerea incendilor în toate cele trei sate aparținând comunei Băiuț, respectiv Băiuț, Strâmbu-Băiuț și Poiana Botizii.
Drama famililor rămase fără locuință l-a determinat să caute soluții pentru comunitate.
A reușit să convingă conducerea minei să îi permită realizarea unei matrițe pentru cărămizi din pământ după care a identificat două locații unde se puteau produce acestea.
O locație a fost lângă actualul stadion, iar cea de a doua în zona Cabana Tocilei. Muncitorii veniți erau voluntari din comună. Cuptoarele de ardere a cărămizilor erau amplasate în apropierea locului producerii lor.
Alexandru Rozenbaum – Sursă foto Alexandru Rozenbaum jr.
De-a lungul anilor, 81 de case au fost construite cu aceste cărămizi, cele mai multe în satul Strâmbu-Băiuț.
Tot mai multe familii au adoptat acest sistem de construire a caselor Alexandru Rozenbaum devenind cunoscut și respectat în toată comuna, având și un slogan ,,lemnul este invitație la foc”.
Cu ajutorul cărămizilor din pământ a fost construită și Cabana Tocila și clădirea unde se aflau Băile Tăul Tocilei.
S-a implicat și în aducțiunea apei terapeutice din zona Apa Neagră Veche până în locația nouă mult mai accesibilă bolnavilor veniți pentru tratament.
Sanyi bacsi, cum era cunoscut în localitate, era și un iubitor al sportului de iarnă confecționând un teleschi pe pârtia de schi în zona Grădina Regelui din Băiuț.
Chiar dacă părăsea rar localitatea era conectat în permanență cu ajutorul ziarelor, a radioului și televiziunii la noutățile din lumea largă.
După Revoluție și-a deschis un mic atelier de reparat motociclete, o altă mare pasiune de a lui făcându-se repede cunoscut în lumea motocicliștilor din județ.
La o vârstă înaintată încă uimea lumea întâlnindu-l pe crestele munților călare pe motocicletă.
Era prieten cu toată lumea, mulți venind la el să îi ceară un sfat sau un ajutor pe care îl oferea necondiționat. Încuraja pe toată lumea să aibă inițiativă să realizeze ceva. Sfatul și putem spune chiar crezul lui era ,,Dacă cineva vrea să facă ceva bun, trebuie lăsat. Trăim într-o lume în care rar mai găsești pe cineva care să vrea să facă ceva”.
Nu iubea politica. Considera politica un mijloc de a învrăjbi lumea, de a crea dușmănii, nefiind un factor de progres.
Se pot spune încă multe lucruri frumoase despre Sanyi bácsi, dar voi încheia articolul cu o amintire care mi-a rămas în minte.
Fiind deja trecut bine de 80 de ani se plimba pe Dealul Dancoș cu ajutorul nelipsitului băț de schi de culoare argintie.
Cu ocazia unei zile de naștere i-am dăruit un băț de trekking modern și telescopic.
L-a primit cu bucurie, dar mi-a spus cu sinceritatea care îl caracteriza că nu va renunța la bățul lui de schi chiar dacă cel oferit de mine era mai practic.
Mi-a zâmbit și mi-a spus că cu acel băț a lui a reușit să salveze o broască din gura unui șarpe și așa știa din străbuni că acel băț va avea puteri magice.
Nu peste mult timp aveam să citesc într-o veche carte de alchimie din secolul al XVII-lea de la curtea Împăratului Rudolf al II-lea despre crezul alchimiștilor în puterea magică a despărțirii unei broaște din gura unui șarpe.
Planșă de alchimie secolul al XVII-lea
Am ținut să amintesc acest frumos episod din dialogul meu cu el pentru că uitându-ne retrospectiv la tot ce a făcut Alexandru Rozenbaum pentru comunitatea din comuna sa natală, multe lucruri le putem caracteriza ca fiind chiar ,,magice”.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter Übelhart
Citește și
Bradul de Băiuț – o șansă pentru pădurile din Europa
