Oamenii din cele mai vechi timpuri dădeau denumiri așezărilor în care locuiau, și locațiilor din jurul acestora, în funcție de forma de relief, climă, așezare geografică. Acestea se cheamă în limbajul de specialitate toponime.
De obicei toponimele exprimă caracteristicile geografice ale zonei denumite sau pot fi legate de aspecte istorice și economice, ca de exemplu, Dealul Înalt, Vârful Cețurile, Valea Strâmbă, Baia Mare, Baia-Sprie etc.
Un toponim interesant care se găsește pe raza localității Băiuț este ,,Apa Rece”, care este ușor de ghicit ca fiind vorba de o apă cu temperatură scăzută.
Locația este aproape de obârșia Pârâului Alb, afluent al Văii Băiuțului, fiind integrată în Rezervația UNESCO ,,Codrii seculari de la Stâmbu-Băiuț”.
Apele de munte sunt în general mai reci, datorită altitudinii și a traseului scurt de la izvorul subteran până când coboară altitudinal și confluează cu alte pâraie. De aceea nu putem să nu ne întrebăm de ce un pârâiaș situat în zona de munte, înconjurat fiind de alte izvoare răcoroase a primit denumirea de ,,Apa Rece”.
Locuitorii din Băiuț au observat un fenomen foarte interesant, un adevărat paradox am putea spune, și anume, cu cât temperatura aerului din exterior crește cu atât temperatura apei acestui izvor scade. În zilele caniculare, temperatura apei izvorului scade aproape la limita înghețului!
Unii locuitori ai Băiuțului au încercat să găsească diferite explicații fenomenului, care mai de care mai interesante. Cert este că fiecare locuitor al comunei cunoaște această locație și reprezintă un punct de interes pentru vizitatorii zonei.
Vom încerca să explicăm în rândurile ce urmează ce se află în spatele acestui fenomen aparent paradoxal.
În locația respectivă se găsește una din cele mai mari turbării în pantă din Europa, numite și Haengemoor, o raritate putem spune, având în vedere că turbăriile se ,,cuibăresc” în foste cratere vulcanice având forme bombate dar situate pe suprafețe relativ plane. Aceste turbării plane le întâlnim adesea în Munții Gutâi fiind cunoscute multora dintre iubitorii naturii.
Imensul amfiteatru natural de la Apa Rece. Sursă Foto Ing. Florin Mârzac
Muschiul de turbă (Sphagnum sp.) este dependent de o hidratare bogată fiind întâlnită în zone cu precipitații abundente și situate pe roci puțin permeabile unde generează mlaștini care se turbifică în straturile inferioare.
Mlaștina de la ,,Apa Rece”, are forma unui imens amfiteatru care ,,mustește” de apă, perne imense de mușchi formând trepte naturale printre brazii piperniciți vitregiți de lipsa substanțelor nutritive, deveniți adevărați Bonsai naturali.
Mlaștina de la Apa rece. Sursă Foto Ing. Florin Mârzac
Peste tot întâlnim planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia) care își întinde antenele lipicioase cu care prinde insectele, încercând să își completeze deficitul de substanțe nutritive oferit cu zgârcenie de mlaștina imensă.
Planta carnivoră Roua cerului (Drosera rotundifolia L.) Sursă Foto Ing. Florin Mârzac
Toată această apă din marele amfiteatru natural se colmatează într-un lac natural numit ,,Tăul lui Burzo”, după numele pădurarului care administrează această zonă și a fost cel care a semnalat existența acestui lac specialiștilor.
Tăul lui Burzo de la Apa Rece. Sursă Foto Ing. Florin Mârzac
Peisajul pare unul desprins din ,,Jurassic Park” , auzindu-se peste tot susurul apelor care alimentează turbăria, apă care curge pe sub plăcile de andezit aruncate haotic de către vreo erupție din trecutul geologic al locului.
Aș aminti faptul că în zonă întâlnim multe orhidee (Orchis maculata), bumbăcarița (Eriophorum vaginatum) și multe alte specii oarecum ,,exotice”.
În mlaștinile de turbă oligotrofe, adică sărace în substanțe nutritive, aproape lipsite de oxigen sau anaerobe, au un rol de conservare devenind însele mici ,,frigidere”,
În astfel de mlaștini de turbă s-au conservat multe artefacte sau lucruri care au fost ferite oxidării. Este cunoscut faptul că în Siberia a fost găsit un mamut aproape perfect conservat într-o astfel de mlaștină.
De asemenea în Irlanda, o țară cu multe mlaștini de turbă, era și mai există și în zilele noastre tradiția păstrării untului în mlaștinile de turbă unde se conservă pentru mai mult timp și primește și un gust special. Renumitul unt irlandez fiind cunoscut sub denumirea de ,,Bog Butter”.
Revenind la ,,Apa Rece” de la Băiuț , aici avem de a face cu două fenomene de răcire a apei. Prima fiind turba în sine care acționează ca un mic frigider dar cel mai important este circulația aerului și a apei sub plăcile de andezit și care se comportă asemenea efectului de frigider.
Explicația este rezultatul cercetărilor unor climatologi austrieci într-o locație asemănătoare din Austria asupra răcirii aerului. La Băiuț avem și răcirea apei prin același efect.
Schema climatologilor austrieci asupra frigiderului natural. Traducerea termenilor Torfmoos –turbă, Gesteinsblock-blocuri de piatră, Aufsteigende Warmluft-Aer cald , Hohlraeume- Spații goale, Kaltluftauftritt mit Kondenswasserbildung-Ieșire aer rece cu efect de condens al apei, Ausgesaugte Aussenluft – Absobția aerului exterior.
Cu cât placile de piatră vor fi mai calde deasupra cu atât apa care curge dedesubt va fi mai rece.
Funcția de dublu frigider (turbăria plus circulația aurului și apei sub plăcile de piatră) are ca rezultat o apă extrem de rece care curge într-un mic loc amenajat de către localnici.
Având în vedere că turbăriile au un pH acid, apa din turbărie nu este una potabilă, izvorul amenajat la marginea drumului forestier este trecută prin mai multe filtre naturale este foarte apreciată de către cei care vizitează zona, deși o analiză chimică a ei ar fi binevenită.
,,Apa Rece” de la Băiuț se înscrie astfel în lista de curiozități pe care natura le-a dăruit acestei frumoase și inedite localități.
