Este deja cunoscut faptul că Băiuțul a fost o rampă de lansare și o sursă de inspirație pentru mulți oameni de știință, inventatori, oameni de afaceri, sportivi, indiferent că s-au născut, au crescut sau doar au vizitat această frumoasă localitate.
Ascunsă privirilor prin așezarea ,,La capătul lumii” cum o mai alintă locuitorii cu umorul specific oamenilor lipsiti de inhibiții, Băiuțul a fost și este o sursa de inspirație și pentru scriitori, dramaturgi, scenariști de film.
Pentru că atunci când ajungi la Băiuț găsești acel ,,altceva”. O lume fascinantă, o lume a paradoxurilor care te transpune într-o atmosferă de vis, un loc unde ești mereu surprins, un loc unde ți se schimbă percepțiile.
Înconjurat de o natură sălbatică și plină de curiozități, unde aerul te doboară prin puritatea lui, cu oameni care nu îți vor pune întrebări dar îți vor răspunde politicos la ale tale, unde peisajul urban cu blocuri de locuit și magazine răsar dintre brazii seculari într-o asociere desprinsă parcă dintr-un tablou abstract.
Te simți prins parcă într-un Yin și Yang care nu face altceva decât să genereze energie. Energie pentru inspirație și creație.
Am ales să scriu astăzi despre un scriitor căruia Băiuțul l-a încurajat să își schimbe cariera profesională, renunțând la cea de bază ca și inginer geofizician și să se dedice în totalitate artei scrisului.
Este vorba despre inginerul Valentin Nicolau, pe care am avut bucuria să îl cunosc în anul 1987 la Băiuț. Era deja de câteva luni în Băiuț și stătea în gazdă la vecina mătusii mele Ecaterina Bridea, cunoscută culegătoare de folclor din Țara Lăpușului și autoarea cărții de meteorologie populară.,,Starea vremii Băiuț 1971-1987”.
Valentin Nicolau era un excelent cunoscător al geologiei, explicându-mi formarea pietrelor cu aspect de fagure pe care le găsisem în Munții Țibleșului.
Dar una din marile pasiuni ale lui Nicolau era literatura. Era plăcut surprins să vadă în casele băiuțenilor atât de multe cărți. Librăria din Băiuț era una din cele mai bine aprovizionate din județ! Și acum mulți lăpușeni își aduc aminte că mergeau la Băiuț să cumpere cărți pe care nu le găseau în Târgu-Lăpuș sau chiar în Baia Mare.
Aproape fiecare familie din Băiuț era abonată la ziar sau la diferite reviste, astfel că cele două poștășițe din localitate abia făceau față să le distribuie peste tot, iarna fiind o adevărată provocare să ajungi la casele cocoțate pe vârfurile dealurilor din comună.
Directorul de atunci al Poștei din Baia Mare venise la Băiuț să felicite personalul Poștei locale impresionat fiind de activitatea de aici.
În acest mediu efervescent, Valentin Nicolau începe să organizeze seri literare care se țineau în principal la Familia Csuk unde gazda, doamna Lucia citea foarte mult. Se alăturau și alți vecini și colegi de ai domnului Nicolau.
Se discuta despre ultimele apariții editoriale, se asculta muzică. Era o atmosferă pe care tânarul inginer geofizician din București nu își putea închipui că o va găsi în acestă localitate de ,,La capătul lumii”.
Valentin Nicolau era impresionat de multiculturalitatea care este atăt de prezentă în zonă, de ,,umorul de Băiuț” și își nota cu asiduitate expresii sau regionalisme pe care le auzea de la localnici.
Venise și momentul plecării lui înapoi la București, lucrările de prospecțiuni pentru care venise la Băiuț fiind finalizate.
Nicolau se atașase atât de mult de familile cu care își petrecuse serile culturale cum le numea el încât le invită cu el până la Baia Mare unde organizează o masă la restaurant în semn de mulțumire pentru timpul frumos petrecut împreună, spunând că se simte jumatate băiuțean și dacă vreodată va avea ocazia să renunțe la geologie în favoarea scrisului, o va face negreșit.
Un cadou surpriză i-a fost oferit de doamna Ecaterina Bridea. Un ,,ticlăzău” (fier de călcat care se încâlzește cu jar) , domnul Nicolau fiind foarte impresionat dar totodată amuzat de denumirea acestui ,,aparat”.
Nu peste mult timp venise Revoluția din Decembrie 1989 iar Valentin Nicolau renunță la geologie în favoarea domeniului cultural. Înființează Editura Nemira, care devine una din cele mai importante edituri din țară.
Se dedică scrisului, atât proză cât și poezie. Scrie de asemenea multe piese de teatru.
,,Crapă lemnul și ridică piatra” 2001,,Povesți din al nouălea cer” 2014,,Ultima haltă în Paradis” 2013 / 2020
În anul 2000 devine consilier al primului-ministru pe teme de cultură iar doi ani mai târziu este numit Director al Societății Române de Televiziune.
Din păcate se stinge destul de tânăr, la vârsta de 54 de ani, lăsând în urma o operă literară vastă, piesele de teatru scrise de el jucându-se și în ziua de astăzi.
Există desigur și alți scriitori care s-au născut în Băiuț sau au plasat povestile din romanele lor în această mirifică localitate și pe care îi voi aminti într-un articol viitor.
De la Valentin Nicolau am reținut un lucru deosebit ,,a fi băiuțean nu este suficient să te naști acolo ci a fi băiuțean înseamnă în primul rând sa iubești Băiuțul”.
