Ciupercile au fost percepute dintotdeauna ca fiind niște organisme fascinante. Ele reprezintă o importanță sursa de hrană pentru multe populații de pe Glob, fiind de asemenea utilizate ca și medicamente în diferite afecțiuni încă din vremuri străvechi. Unele specii contin substanțe active care sunt folosite în industria farmaceutică modernă. Din păcate, însă, au și o latură mai întunecată prin toxicitatea unor specii care ajung accidental în consumul alimentar și care creează multe victime umane în fiecare an.
Pe lângă speciile care cresc spontan, există o înreaga industrie care se ocupă de creșterea ciupercilor.
De câțiva ani biologii au separat ciupercile de regnul vegetal (din cauza absenței clorofilei) dar nu le-au putut integra nici în regnul animal de care (spre uimirea multora) se apropie mai mult din punct de vedere al modului de asimilare a substanțelor nutritive.
Așa că biologii au creat un regn separat, și anume Fungi (al ciupercilor) și care cuprinde până în momentul de față peste 100.000 de specii.
Ciupercile fiind în general saprofite, adică trăiesc pe organisme gazdă cel mai adesea aflate în descompunere, se întâlnesc în număr mai mare în zone unde natura este mai sălbatică și ajută mult la descompunere și evident la regenerare, situație întâlnită cel mai adesea în arealul pădurile seculare.
Cercetările mai recente ne arată că au un rol important și în ,,comunicarea” între arborii și arbuștii din pădure. O întreagă rețea gen World Wide Web (WWW) este reprezentată de miceliile ciupercilor care acoperă ca o rețea uriașă pădurea, furnizând informații legate de eventualele pericole.
În Băiuț, unde se știe deja că este înconjurată de una din cele mai mari și vechi păduri seculare din Europa, ciupercile sunt omniprezente fiind foarte bine reprezentate atât ca număr de specii cât și ca densitate.
O dovadă în acest sens este un studiu foarte minuțios efectuat încă prin anii 1950 de către prof. dr. Anișoara Sălăgeanu (originară din Constanța) și care realizează o teză de doctorat legată de ciupercile din zona Băiuț.
Alături de soțul dânsei, reputatul profesor Dr. Gheorghe Sălăgeanu sunt considerați și astăzi unii din cei mai mari micologi (specialiști în ciuperci) pe care i-a avut România.
La Băiuț ei descoperă nu mai puțin de patru specii noi pentru știință, trei pe Valea Tocila și o specie pe Muntele Văratec.
În anii ’70 doamna Dr. Sălăgeanu declară într-un interviu în revista ,,România pitorească” că Băiuțul este localitatea cu cea mai mare densitate de ciuperci din Romania!
De asemenea ca și o curiozitate amintește faptul că minerii din Băiuț consumă specii de ciuperci care in alte zone ale țării sunt considerate ,, necomestibile sau chiar otrăvitoare” fiind aruncate de majoritatea călugătorilor. Și aici este dat ca exemplu câteva specii care se albăstresc la atingere sau la tăiere.
Zona Băiuț reprezintă un important punct de colectare a ciupercilor, mai ales cele din genul Boletus (hribi, pitoi), în anii ploioși fiind recoltați la niveluri câtorva tone pe zi!
Am inserat câteva poze cu ciuperci mai deosebite, ca și mărime sau structură și care au fost recoltate în zonă. Majoritatea locuitorilor afișează odată cu venirea sezonului, poze cu ciuperci care mai de care mai mari, dar am ales pentru acest articol câteva poze oferite cu generozitate de câtre Familia Tyekar Janos și Mariska din Băiuț, care au o aplecare spre ineditul întâlnit în natură și frumusețile lui.
Și dacă veniți în zona Băiuț o plimbare prin pădurile comunei pe lângă faptul ca vă veți umple plămânii cu un aer formidabil, veți avea parte și de bucuria de a găsi aceste frumoase daruri ale naturii.
Băiuț – La capătul lumii – locul unui nou început!
Walter ÜBELHART
Citește și
Aerul de la Băiuț – secretul longevității de la Capătul lumii
