Tinerii parohiei Dumbrăvița duc tradiția mai departe; Au colindat întreg satul, aducând bucurie și lumină prin scenetele tradiționale „Irod” și „Irodaş” - 8 ore în urmă
17 zile libere în 2025 pentru angajații din România - 9 ore în urmă
În a treia zi de Crăciun, ierarhii maramureșeni au slujit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 9 ore în urmă
În a doua zi de Crăciun, în Bogdan Vodă, pe Valea Izei, s-a organizat joc - 11 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Între Trecut și Viitor – Reflecții la cumpăna dintre ani - 11 ore în urmă
Diana Topan și Dorin Filip au lansat cântecul „Dragoste, parfum de floare rară” - 12 ore în urmă
Apel umanitar: O familie din Săcălășeni are nevoie de sprijin după ce locuința i-a fost grav afectată de un incendiu - 16 ore în urmă
Echipa de robotică a liceului „George Barițiu” Baia Mare, pe podium la prima etapă din cadrul competiției First Tech Challenge Romania - 19 ore în urmă
Opt ani de la întronizarea Preasfinţitului Părinte Iustin ca Episcop al Maramureșului și Sătmarului - 19 ore în urmă
La Sighetu Marmației debutează Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația” - în urmă
Biserica veche din Rozavlea, cel mai luminos lăcaș sfânt din Maramureș
Primele atestări ale localității apar la mijlocul secolului al XIV lea. Numele satului se presupune că vine de la „Grozavu”, apoi a devenit Hrozavu, prin influența ucraineană și prin afereză, Rozavlea. O altă supoziție este aceea că numele are legătură cu revărsările dese ale Izei (rozavlete=a se revărsa).
În zonă a existat o viață religioasă intensă. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rozavlea datează de prin 1717.
Se presupune că ar fi fost adusă din altă parte și ridicată pe locul unei biserici mai vechi.
Lăcașul sfânt este construit din lemn de brad, de către meșteri anonimi.
Pentru lumină există ferestre multiple, biserica aceasta fiind mai luminoasă decât celelalte lăcașuri sfinte maramureșene.
Turnul clopotniță are 28 de metri înălțime, cu un foișor extins pe o structură de console.
Pictura s-a realizat pe lemn, doar cea a altarului fiind singura realizată pe pânză. Pictura pe lemn a fost făcută de Ioan Plohod din Dragomirești și fiul său, în anul 1810. S-a finalizat în 1826. Restaurări au fost făcute în anul 1981 și 2008.
Lăcrimioara ZOTA