Borcutul pulsatoriu de la Poiana Botizii

Pe traseul munților Oaș-Gutâi-Lăpuș-Țibles găsim adesea urmele activității foștilor vulcani care în unele locuri au erupt sau au avut doar o activitate subterană.

Stânci, blocuri mari de piatră, întâlnim peste tot în această zonă unde lavele s-au scurs pe versanții munților, generând astăzi adevărate atracții turistice.

O altă dovadă a activității vulcanice stau mărturie și izvoarele de apă minerală cunoscute în zonă sub denumirea de „borcuturi”, foarte apreciate de către localnici pentru calitățile lor gustative și curative.

Majoritatea au un conținut de dioxid de carbon natural care le face să amplifice gustul mineralelor care le conțin.

La Poiana Botizii, sat apartând comunei Băiuț, întâlnim un izvor mineral mai aparte, unic am putea spune. Îl întâlnim amenajat aproximativ la 3 km de la ieșirea din sat urmând drumul forestier până la bifurcația văilor Botiz și Cizma.

Pavilionul amenajat al bocutului pulsatoriu de la Poiana Botizii

Izvorul are o istorie veche, mărturiile istorice ne transmit în scris că a existat un izvor care urca și cobora pe o coloană sub forma pulsatilă până la 1,5 m. Acest izvor vechi a dipărut dar în urma unei forări pentru efectuarea unor prospecțiuni geologice în zonă executate în anul 1969, izvorul a reapărut. În urma forării apa a țâșnit până la o înălțime de 20 de metri după care a început să se stabilizeze în alternanțe de 40-45 cm, apa coborând și urcând cu o precizie de cronometru odată la șapte minute.

Izvorul amenajat într-o tulpină de copac „pietrificată”

Explicațile acestui fenomen le-am găsit foarte frumos descrise de către domnul inginer geolog Konyicska Geza și anume faptul că la o adâncime de circa 4,5 km s-ar afla o cameră magmatică în stadiu de răcire care eliberează gaze, iar în drumul lor spre suprafață antreanează și apa aflată în falile pământului. Eliminarea gazelor duce la reducerea coloanei de apă până la o nouă acumulare. Este un fel de gheizer cum întâlnim în Islanda, doar că la cel din Poiana Botizii aceasta este rece.

„Gheizerul” în fierbere la Poiana Botizii

Și dacă comuna Băiuț are multe conexiuni cu America de Nord iată că găsim deja o a doua asemănare cu o altă țară îndepărtată cum este Islanda și anume această apă deosebită și lipsa țânțarilor amintită într-un articol anterior.

Apa din acest izvor are un conținut bogat de dioxid de carbon, hidrogen sulfurat (recunoscut după mirosul de ouă clocite), fier, magneziu, sulf și clorură de sodiu.

Conținutul mare de fier al izvorului mineral depus pe malul râului

În ultimii ani pulsația izvorului a scăzut la 20-25 de cm, iar de puțin timp la 5-10 cm, apa fiind într-o „fierbere” continuă.

Toate aceste schimbări indică faptul că procesele geologice sunt încă active.

Apa izvorului este foarte apreciată de către localnici, dar nu numai. În ultimii ani s-au făcut câteva amenajări atât a pavilionului care găzduiește borcutul cât și locuri de popas. Au început să apară și construcții turistice care vor dezvolta și mai mult această inedită zonă.

Din păcate apa nu se poate înbutelia. Conținutul mare de fier se depune pe pereții recipientelor iar dioxidul de carbon scade repede în concentrație după câteva ore. Este deci un izvor care trebuie consumat „fresh”.

Despre valoarea terapeutică a izvorului ne-a povestit în trecut domnul Dr. Katona, fost medic de familie în Băiuț care punea pe seama consumului acestei ape minerale incidența scăzută a bolilor de stomac în rândul celora care obișnuiau să o consume.

De asemenea, este un obicei al celor din comună ca după o petrecere să meargă a doua zi la borcut să „se dreagă”.

Datorită conținutului bogat în săruri apa borcutului este foarte apreciată și de către animale atât sălbatice, cât și domestice, în acest sens fiind amenajat un mic bazinet unde se scurge apa din izvor. Se spune că laptele și derivatele lui de la vacile care obișnuiesc să bea apă din acest izvor ar avea un gust și o calitate deosebită fiind îmbogățită „natural” cu minerale.