Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (IX)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

(…)

Domnul director Popanager Keiser rămăsese tăcut. Se întâmpla ceva cu băiatul ăsta. Când stai între patru pereţi şi n‑ai vicii, te strici la scăfârlie. „Trăiască viciul, dragă!”, striga directorul, spre surprin- derea domnului Schiller.

„Eşti liber, Maximilian, poţi pleca la datorie. Îmi trebuie tabelul cu raportul dintre cantităţile de minereu şi concentraţii. Trebuie tri- mise la Budapesta”, zicea Popanager.

„Permiteţi‑mi să mă retrag”, zicea Schiller.

Biroul directorului Societăţii Imperiale a Minelor din Medio Monte se afla la etajul unu al clădirii de pe bulevardul Ferdinand. Chiar sub apartamentul domnului Maximilian Schiller.

De când conducea destinele mineritului din oraş, domnul Popanager n‑ajunsese în suitori, în galerii de coastă, nu văzuse filonul.

„Nu se admite nici o întârziere de la program, rămâneţi direct răspunzători pentru nerealizările voastre, domnule Csozberger”, zicea Maximilian Schiller, care tocmai intra în biroul său de lucru.

„Aţi zis ceva, domnule director?”, întrebase Angela Farcaş, tânăra şi singurica lui secretară.

Maximilian Schiller se închisese în birou. Angelica închisese ochii. Genele ei lungi. Pielea feţei întinsă ca o coajă de măr ionatan, tocmai cules din livadă. Şoldurile înguste. Sânii ca două pere cu codiţele îm‑ pingând bluza albastră. Angelica avea tot ce trebuie. Era dotată. Nu erau în toată Societatea Imperială a Mineritului gene ca ale ei. Mâi- nile reci exprimau enorma‑i sinceritate.

Îl vedea aievea pe domnul director, o mângâiere, două, trei… când îi dicta adresele, îi simţea muşchiul piciorului lipit de ciorapul de mă- tase. Câtă transpiraţie. „Hai, domnule director, hai Maximilian, rezolvă‑mă, rezolvă‑mă, reeezolvă‑mă!”.

În luna ianuarie a acelui an s‑a înregistrat uriaşul succes al primului ordin general gândit şi emis de către domnul consilier Maximilian Schiller.

În faţa onor comisiei de identificare a bunurilor abandonate ori părăsite s‑a prezentat cel mai sărac cetăţean din Medio Monte, cerşetorul Strausz Carol. Acesta îşi avea locul de muncă în Piaţa de Fân.

Venise să predea domnului Alexandru Csozberger personal cele două cârje confecţionate din lemn de cireş.

„Rog a le prelua dumneavoastră, domnule preşedinte, şi a mă considera expulzat din oraş şi a aproba plecarea mea la Debrecen, fără plata taxei de impozit. În prezent afirm că sunt şi bolnav cu fractura- rea piciorului, petrecută din cauza gheţuşului de pe strada Malinovski şi din cauza a trei bulgări de zăpadă care m‑au dezechilibrat prin lovituri în cap de două ori şi‑n spate o singură dată, aceasta m‑a făcut să nu mă pot mişca din pat întreaga lună a lui decembrie şi mi‑a îm‑ piedicat plecarea mai urgentă. Cum n‑am asigurată nici un fel de existenţă în oraş, rog comisia competentă să se ocupe cu actele mele legale de expulzare la Debrecen, unde doresc să încep de la zero, de aceea vă predau aceste două instrumente ale muncii mele.

Alexandru Csozberger îl repezise pe Strauz Carol. Îi urlase în urechea dreaptă: „Mă, nenorocitule, noi suntem comisia bătăii tale de batjocură? Să părăseşti imediat această cameră. Să nu te mai văd p‑aicea”.

Maximilian Schiller aflase întâmplarea. Se bucurase. Când omul simplu se supune sistemului, înseamnă că acela circulă, există, se impune.

La sfârşitul lui februarie, au năvălit porcii mistreţi în gospodăriile din Pianul de Sus. Au înturnat straturile de legume din grădini. Au scormonit pământul. Au tăiat felii lungi de iarbă. Au mărunţit lutul. Au speriat copiii minerilor.

„De situaţia creată în cartierul Pianul de Sus va răspunde şi va lua măsurile ce se impun Societatea de Vânătoare din Medio Monte. Se va merge până la împuşcarea stricătorilor”, a decretat domnul con- silier municipal Maximilian Schiller.

În luna aprilie a izbucnit focul la fabrica Tanin, de la marginea de sud a oraşului. Pericolul sar fi putut extinde la casele din vecinătate. Noroc cu vigilenţa fochistului Onciul Mihalca. Acesta, fiind de tură în fabrică, a sesizat pericolul şi a reuşit ca, după lupte epu- izante cu flăcările, să le stingă. A ars doar o bucată de geam de la luminatorul podului. Se va verifica dacă focul a fost pus cu intenţie ori a fost o întâmplare nefericită. Cu oameni ca Onciul Mihalca, oraşul Medio Monte se mândreşte.

Semnat, consilier municipal Maximilian Schiller

Domnul Maximilian Schiller se trezea la orele şase şi treizeci de minute. Duşul. Scaunul. La orele şase şi cincizeci de minute. Avea intestinele antrenate. Costumul. La şapte şi douăzeci intra în biroul său de lucru. Directorul adjunct al Societăţii Imperiale a Minelor aştepta raportul subofiţerului miner Aurel Crâncău. Citea. Mesteca batista cehească. Angela Farcaş îi aducea cafeluţa. Aburindă. În fiecare zi se întâmplau accidente. Zeci de mineri sufereau răni uşoare. Crân- cău îşi împărţise fiecare raport în două. Întâmplări grave din subte- ran şi lucruri care meritau trecute cu vederea.

Crâncău scria cu creion chimic, pe foi de hârtie unsuroase. Scrisul mărunt. Mesajul telegrafic.

Şteţcu Gălbează, lăcătuş, la orele zero şi treizeci de minute, în ga- leria de aeraj numărul 1, a efectuat sudarea autogenă a conductei de aer comprimat. Era defectă. După încărcarea cu carbid a balonului generatorului, a trecut cu el în mână prin faţa unei lămpi cu carbid aprinse, agăţată la zece metri de locul de încărcare a balonului. Gazele ieşite prin pipa balonului au explodat. Cauza: Balonul generatorului na fost şters cu apă. Vinovat: Şteţcu Gălbează. Estimez douăzeci şi două de zile de incapacitate de muncă, din cauză de arsuri.

Nicolae Frâncău, manipulant corfe, căsătorit, doi copii, a fost repartizat pe schimbul doi, la atelierul de reparaţii al minei, corfele funicularului erau defecte. Şasiul unei corfe a căzut, strivindui de- getul numărul trei de la piciorul drept.

La sectorul Nepomuc, orele paisprezece şi treisprezece minute, în timp ce prusturea o gaură, Iacob Uifaluşi a alunecat cu sfredelul în mână. Degetele doi şi trei de la mâna dreaptă au fost strivite. I sa spus minerului ca altădată, când se porneşte perforatorul, să se strângă mai tare sfredelul. Ca să nu alunece.

Cazurile: Iluţ, Szilagyi, maistrul miner Şimonca, Cotruş şi Sălă jan merită a fi trecute cu vederea.

Cazuri minore, petrecute la sfârşitul schimbului de noapte. Brân- duşa Dumitru, necalificat, vagonetar începător, sa lovit la mâna dreaptă în timp ce culbuta vagonul.

Minerii: Buchet, Petrovan şi Moldovan, în timp ce barosau blo- curi de minereu, sau rănit la genunchi, din pricină de schije de rocă sărite din întreg.

Rodilă Bonto sa lovit de un cui ruginit. La cap. În timp ce încărca o căruţă cu lemne vechi scoase din mină. La două ceasuri de la în- tâmplare, acelaşi a ridicat cu ranga un vagonet căzut de pe şină. Şia prins mâna între rangă şi vagonet. A fost trimis acasă.

Balog Mihai a fost tăiat la mână în timpul copturirii cerimei abatajului.

Jiboc şi Permeş au ridicat un vagonet căzut de pe linia de la Puţ. Permeş nu şia mai putut îndrepta spatele, simţind o durere uriaşă. Estimez nouă zile de incapacitate de muncă.

În atenţia domnului director general adjunct Maximilian Schiller: au fost o zi şi o noapte liniştite. Nu sau petrecut lucruri grave. Apre- ciez că trebuie luate unele măsuri pentru o mai bună funcţionare a lucrărilor. Accidentele sânt cauzate de căderi de copturi, călcarea în obiecte tăioase, lipsa de poduri de siguranţă la lucrări de armare şi, mai ales, din neatenţie. Se cere a se impune o atenţie mărită.