Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (VIII)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

(…)

Ordin General

„Pe teritoriul oraşului Medio Monte se găsesc foarte numeroase bunuri imobile şi mobile părăsite ori abandonate de către cetăţeni, din pricini diverse. Acestea nu sunt producătoare de profit pentru comunitate şi determină un aspect de pustiire, care nu face bine re- numelui acestui oraş. Aceste bunuri trebuie să intre în posesiunea, în administrarea şi patrimoniul comunităţii. Părăginirea ori acapararea clandestină a bunurilor, de către persoane care se sustrag plăţilor că- tre comunitate, trebuie descoperită de către Comisia nou‑înfiinţată.

Orice oraş, şi Medio Monte nu face excepţie, are criminalii săi. Cetăţeni dedaţi acestor metehne, care o dată prinşi înfundă puşcăriile imperiale. Din aceste locuri nimeni nu mai iese întreg. Familiile aces- tora nu mai pot trăi în comunitate, din pricină de oprobriu. Pentru a se salva ce se mai poate salva, aceste familii îşi abandonează averile şi părăsesc oraşul. Întâi încearcă să vândă tot ce au agonisit, numai că în Imperiu nimeni nu cumpără de la ucigaşi. De spaimă ori de scârbă. Iată o primă cale de a acţiona pentru identificarea de bunuri. Urmează la rând dispăruţii fără urmă şi căutaţii la nesfârşit, la care se adaugă şi fugiţii fraudulos. Cei care s‑au lăsat ameţiţi de câş- tiguri iluzorii şi‑au folosit influenţa şi averea comercială şi au pierdut. Iată o a doua cale de identificare a bunurilor pe care comisia şi membrii aflaţi în componenţa ei o va lua în considerare.

Mai este şi o a treia cale de identificare a bunurilor, şi anume obser- varea pustiirii lor, a abandonării lor, din pricini pe care nu le cunoaşte nimeni. Şi această cale va fi luată în discuţie şi pusă în practică.

Bunurile care se vor identifica precum: clădiri, conace, stabili- mente industriale ori exploatări ale subsolului, se vor considera la capitolul: imobile. Bunurile precum: mobilier ori inventar casnic ori scule şi utilaje se vor identifica la capitolul: mobile. Ambele tipuri fac parte şi obiect de studiu şi acţiune al acestui ordin general.

Membrii comisiei vor trece la acţiune, fiecare separat, fiind inves- tiţi cu puteri depline să identifice bunurile aflate în stare de părăsire ori abandon la această dată prezentă, precum şi cele care se vor afla în această stare în viitor. Acest ordin general nefiind ocazional, ci permanent. Rapoartele detaliate se vor întocmi şi înaintea preşedin‑ telui acestei comisii, care le va supune spre analiza şi decizia Consi- liului Municipal.

Metoda de acţiune se compune din următoarele procedee: identi‑ ficare, inventariere, sigilare provizorie, supraveghere şi pază.

Acest ordin general atrage atenţia că, în caz de sigilare, se vor con‑ trola încuietorile de la ieşiri, uşile şi ferestrele, obloanele. Se vor stinge luminile electrice, dacă sunt, şi se vor alunga vietăţile care şi‑au făcut, din locurile părăsite ori abandonate, locuinţe. Dacă este cazul, se vor elimina şi eventualele produse perisabile, care prin fenomenul de putrefacţie ar putea îmbâcsi aerul.

Comisia care se ocupă cu aceste probleme este un organism per- manent al Consiliului Municipal din Medio Monte.

Preşedintele acestei comisii este numit cetăţeanul Alexandru Csozberger din Medio Monte, de profesiune măcelar”.

Acesta fusese primul ordin general conceput de către domnul con- silier municipal Schiller Maximilian.

Aplaudat de către consilierii municipali şi pus în practică de către comisia nou înfiinţată, acest ordin oferise comunităţii spaţiile libere de o valoare inestimabilă. Consiliul Municipal putuse să rezolve pro- blema locuinţelor pentru emigranţii care poposeau în Medio Monte. Consiliul Municipal obţinuse spaţii comerciale pe strada Malinovski sau pe bulevardul Ferdinand.

Marele succes al acestei acţiuni se dovedise a fi legat de comercian- ţii care, din pricini diverse, părăseau oraşul. Abandonând clădirile, fără să anunţe pe nimeni, aceştia plecau în alte oraşe ale Imperiului, dar averea lor impozitată curgea înainte în birourile Consiliului Municipal din Medio Monte. Dacă aceia se prezentau în faţa comisiei conduse de către Alexandru Csozberger şi completau un act de donaţie către co- munitate, erau şterşi din catastiful rău‑platnicilor imperiali.

Se porniseră mecanismele funcţionăreşti ale Consiliului Munici- pal. Pentru a intra în legalitate, membrii nou‑înfiinţatei comisii tre- cuseră prin faţa mai multor persoane care populau birourile din clădirea situată lângă Piaţa de Fân.

Domnul Szentkiraly Adolf scrisese legitimaţiile membrilor comi- siei. Doamna Adela Mariş, conducătoarea registrului general, îi men- ţionase cu numele şi numărul de legitimaţie. Domnul Cort Ianoş încasase taxele de emitere a legitimaţiilor. Consiliul Municipal plătise acele taxe. Domnişoara Camelia Szentkiraly privise cum munceau funcţionarii aflaţi în subordinea tatălui ei.

Domnul Szentkiraly Adolf era membru al tuturor consiliilor care funcţionau în Medio Monte şi care erau remunerate de la buget.

Doamna Adela Mariş era locţiitoarea domnului Szentkiraly Adolf în acele comisii.

Domnul Szentkiraly Adolf intrase ca membru până şi‑n consiliul fabricii „Clopotul cel Mare”, cu sediul în Medio Monte.

Iacob Mitemberg – bijutier în Medio Monte: Când s‑a făcut comisia referitoare la bunurile abandonate şi părăsite, a fost o gân- dire meticuloasă a domnului consilier municipal Schiller Maximilian. Totuşi, cred că această decizie ar fi trebuit urmată de constituirea unui Comitet privind repartizarea tuturor sarcinilor care revin aces- tei comisii, pentru fiecare membru în parte. Fără acest comitet, totul a rămas la voia fiecărui membru al comisiei nou înfiinţate. A fost încu‑ rajată debandada şi bunul‑plac.

Alexandru Csozberger – măcelar: În calitatea mea de preşe‑ dinte al nou înfiinţatei comisii, cred că s‑a produs cea mai bună treabă pe care a gândit‑o cineva în Medio Monte. Constat, în timp, că ordinului general îi lipsesc sancţiunile legale îndreptate împotriva celor care au practicat abandonul ori părăsirea bunurilor imobile şi mobile. Acest lucru se poate remedia printr‑un alt ordin general emis în acest sens de către Consiliul Municipal.

Aurel Crâncău – miner, locuitor al cartierului Pianul de Sus: Pentru noi, cetăţenii din Pianul de Sus, e totuna. Bine că s‑a făcut. Nu era deloc rău dacă nu se făcea. Noi am ruga Consiliul Municipal şi pe domnul consilier Schiller şi domn director de la Societatea de Minerit să emită o decizie prin care, pentru fiecare cal gras pe care‑l creştem în gospodărie şi‑l predăm la herghelia oraşului, să primim patru slăbănogi şi tot aşa. Am ajuta şi noi rasa cailor şi ne‑ar sprijini şi pe noi Consiliul Municipal şi domnii consilieri in corpore. Atât!

Trecuseră şapte ani de la sosirea lui Maximilian Schiller în Medio Monte. Consilierul municipal locuia într‑un apartament al Societăţii Imperiale a Minelor. La etajul doi al clădirii cu turnuri de pe bule- vardul Ferdinand. Citea. Dormea. Se gândea la sistemul economic pe care‑l experimentase, în cadrul Consiliului Orăşenesc.

Maximilian Schiller era invitat la fiecare petrecere lunară a Socie- tăţii Imperiale a Minelor. Aceasta se desfăşura în cartierul Pianul de Sus. La stânga de Valea Metalului era clădirea fanfarei. Două săli mari. O bucătărie. O livadă. Veneau funcţionarii şi directorii Societăţii Impe‑ riale. Era prezent Consiliul Orăşenesc şi câţiva negustori din oraş, care aveau fete de măritat.

Maximilian Schiller nu dansa, nu mânca gras, nu stătea la taclale.

„Ar trebui să te gândeşti să te aşezi, domnule Maximilian. E vorba de seriozitate. În Medio Monte, un om singur e privit cu suspiciune. Dumneata începi să ai o vârstă propice întrebărilor ori zvonurilor care‑ţi vor fi puse în cârcă. După câte ai făptuit aici, ar fi păcat să nu te lipeşti. Chiar dacă ai vreun beteşug, se rezolvă. Las‑o pe doamna Popanager să preia frâiele. Te‑ai supărat, dragă? Nu! Foarte bine, vino să te pup!”, zice domnul director general Popanager Keiser.

„Luaţi măsuri de maximă urgenţă, exprimaţi‑vă clar şi aduceţi tabelele centralizate, aşa cum vi s‑au cerut şi ordon, cu cea mai mare exactitate. Le veţi înainta susnumitei comisii!”. Maximilian Schiller gândea cu voce tare.

(Va urma…)