Tinerii parohiei Dumbrăvița duc tradiția mai departe; Au colindat întreg satul, aducând bucurie și lumină prin scenetele tradiționale „Irod” și „Irodaş” - 4 ore în urmă
17 zile libere în 2025 pentru angajații din România - 5 ore în urmă
În a treia zi de Crăciun, ierarhii maramureșeni au slujit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 6 ore în urmă
În a doua zi de Crăciun, în Bogdan Vodă, pe Valea Izei, s-a organizat joc - 7 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Între Trecut și Viitor – Reflecții la cumpăna dintre ani - 7 ore în urmă
Diana Topan și Dorin Filip au lansat cântecul „Dragoste, parfum de floare rară” - 8 ore în urmă
Apel umanitar: O familie din Săcălășeni are nevoie de sprijin după ce locuința i-a fost grav afectată de un incendiu - 12 ore în urmă
Echipa de robotică a liceului „George Barițiu” Baia Mare, pe podium la prima etapă din cadrul competiției First Tech Challenge Romania - 15 ore în urmă
Opt ani de la întronizarea Preasfinţitului Părinte Iustin ca Episcop al Maramureșului și Sătmarului - 16 ore în urmă
La Sighetu Marmației debutează Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația” - 16 ore în urmă
Ceaiul cu rom de la Băiuț – spectacolul de arome de la ora 5
Tradiția ceaiului de la ora 5 a apărut în Anglia începând cu secolul al XVIII-lea, primele importuri de ceai în Europa fiind făcute și mai repede pe la mijlocul secolului al XVII-lea din zona Chinei și Indiei de către negustori portughezi, olandezi și italieni.
De ce se servea ceaiul la ora 5 (17) vă veți întreba probabil?
Explicația vine tot de la celebrii cercetători britanici care ne spun că a fost o formă de a umple un gol între prânz și cină, având în vedere că ceaiul de la ora 5 era însoțit adesea de mici prăjiturele care mai astâmpăreau stomacul în așteptarea cinei care se mutase la ore mai târzii.
Fiind vorba în principal de ceai negru sau verde era de asemenea recomandat să fie băut cu câteva ora înainte de culcare, deoarece ceaiul negru are și un anumit conținut de cafeină.
Consumul de ceai la noi este asociat cu cel medicinal vechi de milenii flora României fiind foarte bogată în plante medicinale. Existâ chiar și o vorbă celebră și care are un mare iz de adevăr, și anume faptul că Dumnezeu a creat câte o plantă pentru fiecare boală.
Mult timp și din păcate și în ziua de astăzi oamenii asociază consumul de ceai cu starea de boală.
Tradiția ceaiului de socializare cum este în cazul cafelei de socializare are totuși o tendință de creștere în ultimii ani.
Ceaiul cu rom de la ora 5 – Băiuț. Sursă foto Zavalski Ildiko
Ceaiul cu rom de la ora 5 – Băiuț. Sursă foto Zavalski Ildiko
Cu toate că ceaiul negru are multiple recomandări terapeutice a devenit un simbol al ceaiului de socializare având chiar anumite ritualuri de servire a lui cum este în Japonia sau cel legat de oră cum este tradiția amintită de la englezi.
Rețeta ceaiului cu rom a apărut în zona noastră se pare tot de la englezi care erau mari iubitori de rom, băutură care o asociem și în ziua de astăzi cu navigatorii de pe corăbile care străbăteau mările.
În Transilvania și zona Moldovei, istoricii consemnează începutul consumului de ceai cu rom perioadei interbelice sau chiar mai repede în unele zone cum sunt cele unde au pătruns companii engleze.
La începutul secolului al XX-lea în zona Băiuț-Cavnic își fac apariția companii engleze de exploatare a minereurilor auro-argintifere și chiar feroase.
La Băiuț a fost înființată o companie engleză care exploata minereu de fier pentru fostul combinat siderunrgic de la Lăpușul Românesc, din zona Poduroi.
Compania engleză din Băiuț își crease un punct de lucru pe Părâul Alb având sediul central în Londra.
Se spune că acești englezi au adus cu ei tradiția ceaiului cu rom de la Băiuț.
În lungile seri de iarnă mai ales, ceaiul cu rom devenise un excelent motiv de socializare și întâlnire între prieteni.
Exista chiar și o rețetă specifică Băiuțului. Cutia metalică cu ceai negru era aproape nelipsită din casele băiuțenilor. După infuzarea lui se punea un deget de rom care îi amplifica aroma creând un adevărat spectacol al aromei cum îi plăcea să spună pictorului Boricz Bela, în casa căruia aveau loc adesea întânirile de socializare de la ora 5.
Ca și o personalizare a ceaiului cu rom „a la Băiuț” se adăugau și fructe uscate. Unii localnici înzestrați cu celebrul deja „Umor de Băiuț”, zic că rețeta locală ar consta în inversarea proporților devenind astfel rom cu ceai.
Întâlnirile mai mari se transformau în „ceai dansant” copiate după modelul franțuzesc care devenise foarte la modă în Paris sau București și aveau loc în zona Promenadei din Băiuț sau Seta-Ter o locație deosebită despre care vom vorbi într-un articol viitor.
Ceaiul cu rom devenise spre mijlocul secolului XX o tradiție în majoritatea zonelor miniere din regiunea noastră de la Nistru, Băița, Baia-Mare, Baia-Sprie până în Băiuț.
Fără să dezbatem unde s-a băut ceaiul cu rom prima dată în regiunea noastră, Băiuțul rămâne totuși un loc unde spectacolul aromei ceaiului de la ora 5 nu a pierit și care merită readusă în atenția iubitorilor de ceai și socializare.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter ÜBELHART
Citește și
Biatlonul de la Băiuț și începuturile acestui sport în România