Băiuț, anul 1787. O caleașcă trasă de doi cai masivi trece muntele de la Cavnic și ajunge la Băiuț avându-l ca pasager pe Ignatz von Kutscherfeld provenind din familia nobiliară cu același nume.
Venise la Băiuț să preia provizoriu funcția de director al minei și de a implementa tehnologii noi în domeniu.
Familia Kutscherfeld provenea de la Viena și administra bunurile imperiale în zona Mosonmagyaróvár (actuala Ungarie), inclusiv în zona Bratislava (Slovacia de astăzi).
Ignatz von Kutscherfeld a făcut studiile la Freiburg, după care a urmat o carieră profesională în domeniul mineritulu, fiind detașat o perioadă scurtă la Cavnic după, care vine la Băiuț, așa cum aminteam mai sus.
Își continuă deci activitatea la Băiuț, unde este atât de impresionat de localitate, încât se îndrăgostește iremediabil de locurile frumoase de aici și mai ales de atmosfera multiculturală care domnea deja în micuța localitate minieră.
În ciuda insistențelor membrilor familiei de a se întoarce la Viena sau Bratislava, unde familia deținea proprietăți importante, Ignatz von Kutscherfeld se decide să rămână la Băiuț și să contribuie la dezvoltarea localității.
Blazonul familiei Kutscherfeld
Dezamăgită de decizia lui Ignatz, familia nu se mută la Palatul de la Bratislava, așa cum era în planul inițial. Palatul Kutscherfeld fiind un monument de arhitectură construit în stil Rokoko, proiectat de renumitul arhitect al vremii Jakob Fellner. Palatul devine puțin utilizat, familia contelui Kutscherfeld ,decide mai târziu să îl vândă unei alte famili nobile conoscute și anume Esterhazy.
Palatul Kutscherfeld din Bratislava
Palatul de la Bratislava este cunoscut și în ziua de astăzi sub numele de Palatul Kutscherfeld, în memoria familiei care a construit-o și găzduiește astăzi Ambasada Franței și Institutul francez din capitala Slovaciei.
Ca o curiozitate, în anul 1847 aici a locuit o perioadă celebrul pianist rus Anton Rubinstein și a compus cea mai cunoscută operă a lui, și anume ,,Melodie în F”.
Placă memorială pe Palatul Kutscherfeld din Bratislava
Ignatz von Kutscherfeld își începe activitatea la Băiuț implementând idei și tehnologii noi în minerit dar se dedică mai ales îmbunătățirii condiților de trai ale minerilor din Băiuț.
În anul 1788 construiește o școală nouă în Băiuț unde copii din localitate să poată învăța. Tot din banii proprii asigură alimente și lemne de foc peste iarnă școlii unde frecventau cursurile copii minerilor.
Construiește de asemenea o biserică multiconfesională tot din resurse financiare proprii. Clopotele au fost cumpărate însă de către Asociația pentru întrajutorarea minerilor.
Face demersuri la autoritățile centrale pentru a asigura cotele de făină și grău necesare populației miniere care locuia într-o zonă montană fără posibilitatea de a face agricultură.
Contele Ignatz von Kutscherfeld ajunge chiar să își doneze propriul venit care îl primea ca director al minei către scopuri caritabile, așa cum reiese din micuța monografie a preotului Endre Bakk despre istoria parohiei romano-catolice din localitate.
În aceași monografie este consemnată și decesul contelui, și care dedicându-și ultimii ani din viață comunității din Băiuț, a lăsat ca o ultimă dorință să fie înmormântat în localitatea pe care a iubit-o atât de mult.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de către ambii preoți ai localității, respectiv romano-catolic (Preotul Koloszvari) și cel greco-catolic (Preotul,Dr. Filipan), ca simbol al interculturalității pe care contele Kutscherfeld a promovat-o în localitate.
Părintele Bakk descrie cortegiul funerar impresionant consemnat la aceea dată și anume, în față un ofițer de mină purtând o cruce, urmat de fanfara și corul localității care au cântat câteva arii celebre.
Carul funerar a fost însoțit de către șase ofițeri de mină îmbrăcați în costume specifice, purând săbii și mânuși albe, iar în spate carului un lung cortegiu reprezentat de aproape toată populația Băiuțului!
O placă funerară a ,,Contelui de la Capătul lumii” a reușit să străbată timpul și se poate vedea încă încastrată în peretele din spatele clopotniței cimitirului din localitate.
Clopotnița din cimitirul Băiuț – Sursă foto Ing. Willy Dumitru NicaPlaca funerară Ignatz von Kutscherfeld – Sursă foto Ing. Willy Dumitru Nica
LXX XIX
ANNO MDCC
HA(C) IN URNA
RECONDITA SUNT
VISCERA ILLMI
DNI IGNATII KUT
SERFELD OLALÁ.
POSBÁNIENSIS
MONT PRAEF QUI
POST LII ATETATIS
SVAE ANNOS AN
IMAM DEO RED
DIDIT DIEXVI MARTII
Textul de pe placa funerară
Ignatz von Kutscherfeld rămâne în istoria comunei Băiuț ca fiind unul dintre cele mai importante personalități care a locuit și a contribuit la dezvoltarea localității în secolul al XVIIII-lea și totodată unul din cei mai puternici promotori al interculturalității, un fenomen care este și acum o emblemă a acestei minunate localități.
