Festivalul Internațional de Film Independent „Anonimul” (ajuns în prezent la ediția a XX-a), desfășurat în Delta Dunării, la Sfântul Gheorghe, în perioada 14- 20 august, 2023, reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente culturale anuale din România, cu ample deschideri internaționale. Competiția a cuprins secțiuni de lung metraj, scurt metraj, dar și programe necompetitive. Panorama internațională: filme premiate la festivaluri internaționale, dezbateri publice cu mari personalități naționale și internaționale: realizatori de film, regizori, critici de film, invitați. „Satul filmului” cuprinde Green Village și Green Dolphin Camping, acestea fiind dotate cu facilitățile necesare. Peste 2000 de cinefili au urmărit zeci de filme, extrem de valoroase, în Sala de Cinema, în timpul zilei, iar toată noapea le-au putut urmări pe ecranul Amfiteatrului în aer liber. Alte câteva zeci de mii din întreaga lume urmăresc pe site-ul evenimentul! Au perticipat de-a lungul edițiilor unii dintre cei mai mari regizori din lume. În cele ce urmează vă prezentăm un interviu cu prof. univ. dr. Laurențiu Damian, regizor, președintele Uniunii Cineaștilor din România.
Petru Dunca: Ne aflăm la un festival de excepție în spațiul cultural românesc. Vă rog să faceți o prezentare a acestei mari, ample manifestări.
Laurențiu Damian: Am venit la această ediție, gândindu-mă automat la prima ediție și la următoarele, care au înnobilat filmul românesc. Este un festival unic în felul lui, pentru că se ajunge greu, se ajunge cu vaporașul, se ajunge într-o zonă mai puțin umblată. Și, totuși, filmul vine în zonă, vine în Deltă, vine acolo unde este nevoie de cultură, cinema, întâlniri, întâlnire cu publicul tânăr. Publicul tânăr este în general alcătuit din studenți veniți în tabără. Și în acest fel, filmul a căpătat tot mai mare importanță și, datorită unei structuri de locație foarte interesantă, unde avem două cinematografe și un camping în care se adună sute de oameni în fiecare seară și transformă festivalul într-o nocturnă, în care există muzică, există invitați de marcă, interviuri și, în primul rând, filmul. De-a lungul timpului, au venit mari personalități. A venit Asghar Farhadi, un mare regizor iranian. A venit celebrul Emir Kusturica. A venit István Szabó. A venit Lucian Pintilie, Mircea Daniliuc, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, marele câștigător Palm d’Or, așadar mari regizori din România. De fiecare dată s-a făcut un focus pe o personalitate artistică remarcabilă, națională sau internațională. În același timp, a fost prilej de vizionare a unor debuturi studențești sau masteranzi sau regizori tineri independenți, care au venit cu formule de scurt metraj, formule de film documentar sau chiar cu ficțiune de mediu și lung metraj. Practic, această ediție o aduce în prim-plan pe Naomi Kawase, o regizoare de o sensibilitate care amenintește de acel teatru japonez, care amintește de remarcabila școală japoneză, cu mari regizori care au marcat cinematografia mondială. A venit cu trei filme și un masterclass, care a fost extrem de apreciat pentru pertinența unor sfaturi, modestia regizoarei, dublată de o tenacitate extraordinară, pentru că spunea ea, este foarte greu pentru o femeie, în Japonia, să facă film. Pentru că filmul cere sacrificiu, poți să sacrifici întemeierea unei familii sau să dai naștere la un copil. Sunt lucruri spuse cu delicatețe de către regizoare, dar care reprezintă o formulă de a-ți asuma un destin, un destin de creator, prin care faci lumea mai bună, prin filmele tale. Iar Naomi a făcut o lume mai sensibilă sau mai sensibilizată prin anumite teme, prin filmele sale. Am remarcat în ultimii ani o mai mare apetență pentru filmul documentar, o tendință socială pentru portrete, pentru declarații filmice și politice în același timp. Am remarcat acuratețea unor filme făcute de masteranzi la UNATC sau absolvenți și am remarcat filme importante, precum „Tigrul” și noul film al lui Radu Jude, care, într-adevăr, e o modificare de optică și de macaz regizoral, un cineast care în permanență cercetează, inovează, propune, riscă. Ce poate fi frumos într-o formulă culturală, într-un eveniment de artă decât să simți nevoia de a cerceta, inova, propune, risca anumite teme sau un anumit limbaj, poate puțin mai colorat, dar care definește o lume. Filmul m-a impresionat și îl socotesc pe același nivel cu „Aferim” cu care a câștigat la Berlin Ursul de Aur.
Petru Dunca: Care este mesajul Festivalului Internațional „Anonimul” pentru tinerele generații, pentru societatea românească, în general?
Laurențiu Damian: Cu toate că festivalul se cheamă „Anonimul”, numai despre anonimat nu poate fi vorba, în ceea ce privește structura și importanța festivalului și, mai ales, mesajul său. Noi am fost obișnuiți, de regulă, să devenim niște receptori ai acestei arte, doar într-o manieră de contemplație. Cinematograful prezent aici nu oferă doar contemplație, oferă o completație estetică, dublată întotdeauna de un mesaj. Fie că un mesaj politic sau unul social, sunt aduse aici filme care demonstrează foarte multe apetențe pentru diverse teme, cea a supraviețuirii, cea a învingătorului, temele unor oameni care aparent sunt învinși, dar care înving totuși, mă refer aici la multe portrete cinematografice, teme care devin universale, fie că vin din Polonia sau din Cehia, din Anglia. A fost la un moment dat Ken Loach aici, cu un focus de trei-patru filme, el fiind unul dintre cei mai apreciați regizori englezi, care s-a ocupat de middleclass, adică oameni obișnuiți, de care dacă te apropii, devin neobișnuiți. Problemele lor de viață, odată ce te apropii de ele, devin probleme esențiale pentru viața. M-am întrebat de foarte multe ori de ce au venit. Au venit o dată pentru misterioasa Deltă. În al doilea rând, pentru că în misterioasa Deltă există un Green Village, există un loc privilegiat, unde poți să vezi cinema în condiții extraordinare și unde poți să discuți despre cinema. Sunt oameni de diferite generații. Iar mesajul politic și social este tot mai evident, cu fiecare ediție. Adică, „Anonimul” lansează în permanență, în fiecare an, o provocare tinerilor creatori, care sunt la debut sau care sunt la al doilea film, de a căuta teme sociale, de a se implica și a implica cinema-ul ca artă în dezbaterea către cum putem trăi mai bine, cum putem fi alături unii de ceilalți, cum putem construi împreună o societate, cum putem face mai bună o societate. Așadar, filmele nu ne mai oferă doar contemplația estetică, ci sunt prilej și de provocări de a discuta despre condiția umană. Iar condiția umană este semnalul pe care „Anonimul”, pe care TIFF-ul, pe care festivalul de la Sibiu a filmului documentar -am numit practic trei mari festivaluri – îl transmite lumii. Lumea știe că la Sfântul Gheorghe există un „Anonimul”. Iată că paleta se diversifică și în afară de asta, asistăm la tipuri de cinema. Se discută încotro se îndreaptă cinema-ul, ce tip de structuri va avea, ce public va avea sau cum să răspundem noi unui public care are deja altă viteză, atât în comunicare, cât și în receptare. Poate filmele vor fi mai scurte, sau filme care să aibă mai multe răsturnări de situație, iar acestea să dirijeze o acțiune puțin mai trepidantă. Acestea sunt întrebări pe care și le pune un cineast, pe care și le pune un critic de film sau un director de imagine. Iată că „Anonimul” oferă condiții și timp de o săptămână, cu toate că mi-aș fi dorit două săptămâni, nu doar pentru Deltă, ci pentru splendoarea ecranului și filmului.
A consemnat Prof. univ. dr. Petru DUNCA
