Cu șaitrocul din Băiuț la „Goana după aur” din Vestul sălbatic american

Aurul a fascinat omenirea din cele mai vechi timpuri. Există chiar și o frumoasă legendă despre venirea omului pe Pământ de pe Steaua Sirius. După săvârșirea păcatului primordial, Aura omului ar fi fost împrăștiată ca pedeapsă pe Pământ în mii de particule. De atunci omul încearcă să strângă cât mai mult aur, încercând să își refacă Aura, să te poată întoarce acasă.

Băiuț anul 1860. Un tânăr ceh de doar 24 de ani originar din Jilemnice (Cehia),  pe numele său František Pošepný, se prezintă la Băiuț ca inginer geolog stagiar.

Fiind la început de carieră, dar foarte ambițios, tânarul inginer, absolvent al Facultății politehnice din Praga și mai apoi al Facultății de Geologie din Viena, încearcă să își croieze o carieră cât mai solidă în domeniul topografiei și geologiei.

La Băiuț se face repede remarcat prin faptul că realizează topografia/cadastrul localității implicându-se activ și în proiecte de sistematizare.

Fiind de formație și geolog, observă că unii mineri din Băiuț se ocupau și de ,,spălarea” aurului aluvionar care ieșea din vechile galerii de mină, exploatarea aurului având o vechime milenară în localitate.

Exploatarea aurului aluvionar nu era o noutate, fiind practicată și în alte zone, dar la Băiuț s-a dezvoltat tehnici, se pare mai eficiente.

Pentru spălarea aurului aluvionar este nevoie de un recipient numit în limbajul mineresc ,,șaitroc”, de formă rotundă sau dreptunghiulară. Se lua cu șaitrocul o porțiune/mostră din albia râurilor și prin spălări repetate cu apă se separa aurul de celelalte elemente naturale.

Ca și în orice meserie existau secrete știute doar de cei care o practicau cu asiduitate.

Un articol destul de recent din anul 2008 despre viața ultimului spălător de aur autorizat din Maramureș, confirmă faptul că la Băiuț a fost zona cu cel mai mare randament al acestei tehnici empirice de exploatare.

Revenind la anul 1860, cehul nostru observă că cei din Băiuț folosesc o tehnică specială care crește incredibil randamentul exploatării aurului aluvionar.

Se folosea un șaitroc complex realizat în trepte gravitaționale, având atașate piei de oaie care captau granulele de aur nativ.

De asemenea minerii din Băiuț știau dacă în râul respectiv exista aur după gustul apei sau culoarea scoarței copacilor de pe maluri.

Presa internațională a vremii era înțesată de anunțuri despre ,,Goana după aur” devenit ulterior ,,Visul american”.

Tânărul inginer František Pošepný realizează imediat potențialul acestei tehnici dar este nevoit să o păstreze pentru el mai mulți ani până reușește să își indeplinească ,,Visul american”.

În Băiuț rămâne încă vreo doi ani, în care mai face câteva descoperiri importante pentru geologie. Cea mai importantă este descoperirea Peșterii cu Oase de la Poiana Botizii, despre care scrie o lucrare în anul 1862 într-o Revistă de specialitate din Viena. În Peșteră descoperă fosile de urs preistoric și panteră de peșteră.

Pleacă la Viena unde face și o carieră diplomatică devenind secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

Dar gândul îi stătea la șaitrocul din Băiuț. Renunță la cariera diplomatică și se îmbarcă pe o navă cu destinația America în anul 1874.

Ajunge în Nevada unde pune în aplicare tehnicile învâțate la Băiuț. Din Nevada pleacă în California unde ,,dă lovitura”, cu șaitrocul de la Băiuț.

Goana după aur din America prin spălarea aurului aluvionar scade din interes prin introducerea exploatărilor industriale.

Dar Posepny se întoarce victorios și bogat la Viena unde publică mai multe articole despre formarea zăcămintelor de aur.

Construiește o vilă superbă de tip castel la Viena care devine un monument architectural al vremii.

Moare destul de tânăr, la vârsta de 59 de ani și este inmormântat împreună cu soția sa Clotilde în localitatea natală Jilemnice din Cehia.

Primește post-mortem foarte multe distincții iar Muzeul din orașul  Ostrava, sectorul de geologie, îi poartă astăzi numele în semn de respect.

Spălarea aurului aluvionar a continuat la Băiuț până prin anul 1910 după care a devenit o practică mai mult recreațională.

Dar Șaitrocul gravitațional cu lână de oaie de la Băiuț are o importanță istorică, deoarece cu ajutorul ei câțiva entuziaști și-au  împlinit  ,,Visului american”, dar și una simbolică plecând de la legenda încercării refacerii Aurei, pierdută prin păcatul primordial.

Walter ÜBELHART

Citește și

Poiana Botizii – satul de pe două continente