Dr. Tiberiu Alexa: Artiști și Toposuri. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (V)

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (V)

4. CARTIERELE ARTIȘTILOR (2): – dezvoltarea modernă și contemporană, structurarea socio–profesională și «ORAȘUL PICTORILOR»

Ilustrația 1: Baia Mare, cartierele artiștilor: cvartalul «DEALUL CRUCII», (fotograf necunoscut) carte poștală de epocă, anii deceniului 1910 (?)

După 1900, pe parcursul secolului al XX-lea, Baia Mare a traversat o dinamică evolutivă socio–economică accelerată progresiv până în anii 1950, apoi a intrat în faza „galopantă” a acelei industrializării și urbanizării socialiste forțate susținută prin procedeele naționalizării și planificării centralizate de stat de către autoritățile puterii comuniste între 1950-1989. După 1990, resurecția postcomunistă a mecanismelor capitalismului (în varianta „modelului neoliberal”) – s-a produs, pe de o parte, prin privatizarea extensivă și efectele subsecvente ale dezindustrializării socialiste forțate, respectiv, pe de altă parte, prin ajustări ale portofoliului economico–industrial care plasează astăzi Baia Mare într-o ipostază plină de ambiguități, cu un profil identitar deocamdată neclar și lipsit de liniile perspectivice ale orizontului viitor. Transformările sectoriale petrecute în acest interval de timp (și care pot fi caracterizate prin adjective precum semnificative și/sau majore) s-au datorat acțiunilor combinate ale unor mecanisme specifice primei și, respectiv, celei de a doua revoluții industriale – pentru perioada 1900-1989 – și, respectiv, amestecului de reminiscențe din inventarul celei de a doua revoluții industriale cu (încă) timide/modeste elemente proprii recuzitei celei de a treia revoluții industriale – din 1990 încoace. Astfel, în mod firesc, orașul a cunoscut remodelări radicale. Unele cu efecte pozitive, altele cu consecințe negative.

Pentru aspectele ce ne interesează pe noi aici, este important să semnalăm faptul că evoluția demografică cvasiexplozivă ce s-a înregistrat în intervalul 1900-2012 (1900: 11.183; 1910: 12.887; 1930: 13.904; 1948: 20.959; 1956: 35.920; 1966: 64.535; 1977: 100.992; 1992: 149.205; 2012: 123.738) a contribuit major la nuanțarea, redimensionarea și, apoi, la reașezarea straturilor constitutive ale structurii piramidei sociale urbane băimărene. Într-un asemenea context în care, în răstimpul petrecut din 1900 până în 2012, Baia Mare s-a „dilatat demografic” de 10 ori, se cuvine să consemnăm existența unei constante evolutive progresive (demonstrabilă socio–statistic pe temeiul seriei istorice lungi): creșterea ponderii, rolului și importanței elitelor straturilor superioare ale claselor lucrative (situate în treimea de jos a piramidei socio–demografice băimărene) și, respectiv, a „intelighenției” salariate și antreprenoriale din straturile clasei de mijloc (activă deopotrivă în sectoarele public și privat și situată în treimea de mijloc a piramidei socio–demografice băimărene): exponenți ai profesiunilor liberale (în sferele juridică, medicală, artistică, jurnalistică, economică), membrii ai patronatului/leadership-ului entităților economice industrial–agricole și de servicii (de nivel mic și mijlociu), funcționărimea aparatului birocratic de stat, diriguitori ai administrației publice locale, educatori și, de bună seamă, înșiși artiștii plastici/vizuali.

La vremea sezoanelor de vară ale colonizărilor Școlii Hollósy (1896-1901) distribuția locativă a membrilor clasei de mijloc era concentrată, în principal, în zona rezidențială cu prestigiu social din „intra muros”-ul vechii cetăți medievale. Treptat, pe măsura dezvoltării urbanistice „pe orizontală” a orașului până prin anii deceniului 1950, distribuția locativă a clasei de mijloc s-a lărgit înspre zone adiacente perimetrului central, în cvartalurile extinse „extra muros” (pe aliniamentele principalelor două căii rutiere – orientate vest/est și situate la sud, respectiv la nord de axa râului Săsar) și dezvoltate pe seama înstăpânirii arhitectonice incluzive, disciplinate și pragmatice, asupra unor porțiuni importante de arealul peisagisticii naturale băimărene. În anii de planificare urbanistică socialistă a „dezvoltării pe verticală” (1960-1989), creșterea demografică forțată și explozia edilitară (petrecută adeseori prin amenajarea invazivă gregară și desfigurantă a altor porțiuni din arealul peisagistic natural), au provocat și la Baia Mare cunoscutul proces de mixare a structurilor social-profesionale; dar după 1970 s-a manifestat (mai mult sau mai puțin discret) un constant și progresiv proces de „recucerire locativă” a zonelor rezidențiale de prestigiu social istoric de către elite ale componentelor clasiale mijlocii. Prelungindu-se și din 1990 încoace, acest proces de recâștigare a habitatului și a status-ului social legitimator de către recent „reconstituita” (și reconfigurata) clasă de mijloc se manifestă tot mai energic la Baia Mare, în pandant cu alte extinderi edilitar–urbanistice care configurează zone rezidențiale/cvartaluri suburbane noi, realizate (preferențial) „pe orizontală” cu soluții constructive și arhitectonice amestecate (când creative, când redundante) și prin prelevarea (rareori armonioasă ambiental) de alte porțiuni din peisagistica naturală situate, de data aceasta, preponderent pe coastele dealurilor băimărene.

De pe pozițiile de pondere și influență socială, potență financiară, competențe decizionale și capabilități intelectual–culturale (distribuite altminteri extrem de inegal la nivelul individual al „actorilor” scenei sociale băimărene), elitele mai sus evocatei „intelighenției” salariate și antreprenoriale din straturile clasei de mijloc au impus „middle class”-ul local în postura de principal partener socio-economic și cultural al comunității artistice băimărene pe parcursul derulării, timp de peste un secol și un sfert, a proceselor de întemeiere, cristalizare, consolidare, dezvoltare și diversificare a Centrului Artistic Baia Mare. Atenția, interesele și acțiunile interactive ale acestor elite s-au concentrat, în principal, asupra colonismului artistic permanent (artiști cu rezidențe permanente și/sau de durată semnificativ de lungă), ele generând alte câteva consecințe majore în modelarea configurației și particularităților fenomenului artistic de la Baia Mare:

au favorizat condițiile juridice și logistice pentru „indigenizarea” la Baia Mare pe baze stabile (locative și creative), pentru durate mai scurte (2-3 ani), medii (4-6), lungi (7-10 ani) și definitive, a unui număr semnificativ de artiști „halogeni” (peste 200) care au devenit componenta „din afară” a colonismului băimărean permanent: coloniștii rezidenți;
au stimulat formarea și dezvoltarea resursei umane creative de proveniență internă („indigenă”) prin intermediul instituțiilor locale de învățământ artistic, resursă din care o parte s-a stabilizat la Baia Mare transformându-se în componenta „din interior” (propriu-zis băimăreană) a colonismului artistic permanent (peste 400), iar o altă parte – câtuși de puțin neglijablă neglijabilă (mai bine de 200) a „emigrat” în diaspore națională și internațională;
au contribuit decisiv la asigurarea succesului „grefei culturale” de import generată de sezoanele băimărene ale colonizării Școlii Hollósy și, apoi, la așezarea pe fundamente permanente a funcționării comunității creative artistice și a întregului fenomen artistic băimărean pe care această funcționare a generat-o într-un secol și aproape un sfert;
au impulsionat (cu grade variabile de succes) funcționarea colonismului temporar;
au patronat asimilarea/integrarea ansamblului colectivității artistice băimărene în corpus-ul social al comunității urbane băimărene și au generat încorporarea de facto a profesiei de artist plastic în straturile socio–profesionale ale high class-ului băimărean;
au asigurat – edificarea și funcționarea structurile instituționale proprii ale Centrului Artistic Baia Mare;
au reprezentat principalii comanditari și achizitori locali ai producțiilor artistice introduse în piața bunurilor simbolice de artiștii băimăreni. Pe acest temei a apărut și s-a dezvoltat la Baia Mare colecționismul artistic.

«ORAȘUL PICTORILOR». De prin anii deceniului 1920 încoace, conştiinţa individuală şi colectivă a unui numeros public din ţară şi din străinătate şi-a fixat reprezentarea mentală a oraşului Baia Mare prin intermediul imaginii de „oraş al pictorilor”. Configurarea unei asemenea imagini simbolice, întemeiată pe rezistenta în timp, vreme de peste un secol, a comunității artistice băimărene precum și pe capacitatea acestei comunități de a se „reinventa” ciclic prin adecvarea la/și asumarea creativă de noi și noi modéle estetice propuse în câmpul internaționalizat al bunurilor simbolice, sunt rezultatul unui proces evolutiv îndelungat și complex[i] (Alexa, 1996). Prin efectele produse pe parcursul desfășurării acestui proces evolutiv, mişcarea artistică de la Baia Mare s-a fundamentat, treptat, pe structurile permanentizate ale unor instituţii locale specializate, instituţii ale căror linii de continuitate în funcţionare urcă pe firul propriei istorii şi leagă contemporaneitatea actuală de actul întemeietor realizat, în 1896, de Simon Hollósy dimpreună cu studenții și artiștii afiliați cosmopolitei sale Școli particulare de pictură – instituție de învățământ artistic de drept privat pe care armeanul maramureșean Simon Hollósy o înființase, încă în anul 1886, la München, în capitala bavareză a Germaniei imperiale wilhelmiene.

În 127 de ani trecuți de atunci și până astăzi, peste 4.000 de artişti plastici/vizuali reuniţi anual la Baia Mare din cele mai diverse spaţii culturale ale Europei (pictori, sculptori, graficieni, ceramişti, designeri, scenografi etc.), au realizat un patrimoniu artistic de o bogăţie şi de o diversitate remarcabile.

Prin cotaţiile fixate în ultimele două decenii la bursa caselor internaţionale de licitaţie, apoi şi prin impactul public generat de prezenţa tot mai consistentă a unor eşantioane de artă băimăreană în circuitele expoziţionale interne şi europeane de după 1990, semnificaţiile culturale precum şi valorile comerciale de piaţă care creditează, astăzi, acest patrimoniu istoric şi contemporan[ii], fac din arta plastică creată la Baia Mare unul dintre cele mai competitive produse de export cultural generate în România și Ungaria epocilor modernă și contemporană. Un export cultural de valori creative și obiectuale, dar şi de imagine, ale căror recunoaşteri în câmpul pieţelor naționale și internaţionale se întemeiază pe înseşi existenţa istorică, complexitatea instituţională, activitatea dinamică şi diversitatea stilistică a producției de bunuri simbolice pe care obştea comunităţii artiştilor plastici/vizuali le-a dezvoltat la Baia Mare în decursul acestor 127 de ani de neîntrerupte frământări creatoare.

Privită din această perspectivă, legitimarea identităţii unui centru urban şi a comunităţii sale civice printr-un simbol cultural situat, în cazul nostru, în câmpul artele plastice/vizuale, reprezintă o raritate la scara întregului spaţiu european[iii]. În perimetrul românesc cazul Centrului Artistic Baia Mare are valoarea unui unicat care, de-a lungul timpului, a funcţionat cu forţa şi atractivitatea unui model iniţiatic şi referenţial care a inspirat, în timp, direct sau/şi mijlocit, procese de întemeiere şi structurare a altor colonii şi şcoli artistice prin țări ale Europei Centrale şi de Răsărit precum Ungaria, Polonia, Serbia, Elveția, Germania, Ucraina, etc.

Dr. Tiberiu ALEXA

3 Mina Dealul Crucii 1898 anii = Mina «Dealul Crucii» – zona de intrare, cca. 1898, fotograf necunoscut, reproducere tipografică, prelucare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

4 Dealul Crucii 1904 = Panoramă băimăreană din Turnul Ștefan, cu Dealul Crucii în fundal, cca. 1904, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, litografie tipografică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

5 Colonisti excursie pe DF 1904 = Coloniști ai Școlii Libere de Pictură din Baia Mare în excursie de documentare pe Vârful Dealului Florilor, cu Dealul Crucii în fundal, 1904, fotograf necunoscut, prelucare digitalizată, colecție privată, Târgu Mureș.

6 Pod cu Dealul Crucii = Panoramă a cvartalului «Dealul Crucii», cu valea Săsarului, vechiul pod de lemn și dealul în fundal, circa 1905-1910 (?), fotograf necunoscut, reproducere tipografică, prelucare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

7 Panorama CV cu DC cca 1908-1910 = Panoramă a Centrului Vechi din Baia Mare – aripa nordică, cu Dealul Crucii în fundal, circa 1908-1910, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, litografie tipografică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

8 Dealul Crucii cu patinoarul 1916 anii = Lacul vechiului patinoar din Baia Mare cu Dealul Crucii în fundal, circa 1914-1916, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, litografie tipografică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

9 Colonisti pe DC 1923 = Coloniști temporari ai școlilor de belle arte din București, Iași, Cluj și Budapesta, în documentare de plein air pe Dealul Crucii, 1923, fotograf necunoscut, fotografie de epocă, prelucrare digitalizată, colecție privată, București.

10 Dealul Crucii 1925 = Grup de copii pe Câmpul Claustrului, în fundal cu locuințe din aripa vestică a cvartalului «Dealul Crucii», 1925, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, litografie tipografică policromă, prelucrare digitalizată, colecțiile Muzeului Județean de Istorie și Arheologie, Baia Mare.

11 Dealul Crucii 1926 = Panoramă cu valea Săsarului și Dealul Crucii în fundal, 1926, fotograf necunoscut, fotografie de epocă, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

12 Dealul Crucii cu vechiul Pationar 1928 = Vechiul patinoar cu Dealul Crucii în fundal, 1928, fotograf necunoscut, negativ pe sticlă, colecțiile Muzeului Județean de Istorie și Arheologie, Baia Mare / prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

13 Dealul Crucii 1920 anii = Case minerești pe strada Fierăstrăului în cvartalul «Dealul Crucii», anii deceniului 1920, fotograf necunoscut, locație necunoscută / fotografie de epocă, albumină argentică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

14 CV spre Dealul Crucii 1929 = Panoramă a Centrului Vechi din Baia Mare – aripa nord-estică, cu Dealul Crucii în fundal, circa 1929, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, litografie tipografică policromă, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

15 Dealul Crucii si lacul-patinoar cca 1930 = Dealul Crucii cu lacul vechiului patinoar în prim-plan, circa 1930, fotograf necunoscut, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

16 Campul Claustrului cu DF si DC cca 1930 = Câmpul Claustrului cu Delul Florilor și Dealul Crucii în fundal, circa 1930, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, gelatină argentică, serie de masă, prelucrare digitală, colecție privată, Cluj-Napoca.

17 Colonisti pe CC 1930 = Studenți ai Școlilor de belle arte din București, Iași, Cluj și Chișinău – coloniști temporari la Școala de Arte Frumoase din Baia Mare, pe Câmpul Claustrului, cu Dealul Florilor și Dealul Crucii în fundal, 1930, fotograf necunoscut, albumină argentică, prelucrare digitalizată, colecție privată, București.

18 Panorama cu DC cca 1936 = Panoramă băimăreană – zona de nprd-est a Centrului Vechi, în fundal cu Dealul Florilor și Dealul Crucii, circa 1936, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, gelatină argentică, serie de masă, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

19 Dealul Crucii cca 1939 = Dealul Crucii și vechiul pod de lemn peste Săsar, circa 1939, fotograf necunoscut, fotografie de epocă, gelatină argentică, locație necunoscută / prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

20 Ferenczy Peisaj cu Dealul Crucii 1900 = Károly Ferenczy (1862-1917), Peisaj cu Dealul Crucii, 1900, ulei pe pânză, 80 x 90 cm., colecție privată, Ungaria.

21 Boromista T Peisaj cu Dealul Crucii = Tibor Boromisza (1880-1960), Peisaj cu Dealul Crucii, 1905, ulei pe pânză, 50 x 62,5 cm., colecție privată, Ungaria.

22 Boromisza T Primavara 1908 = Tibor Boromisza (1880-1960), Primăvară băimăreană cu Dealul Florilor și Dealul Crucii, 1908, ulei pe carton, 50,5 x 69 cm., colecție privată, Ungaria.

23 Bortsok S Copaci pe coasta CD = Samuel Börtsök (1881-1931), Peisaj cu copaci pe coasta Dealului Crucii, circa 1900, ulei pe pânză, 69 x59 cm., colecție privată, Ungaria.

24 Kadar Primavara pe DC 1914 = Géza Kádár (1878-1952), Primăvară pe Dealul Crucii, 1914, ulei pe pânză, 101 x 99 cm., colecție privată, Ungaria.

25 Bortsok S Peisaj cu DC = Samuel Börtsök (1881-1931), Peisaj cu case pe Dealul Florilor, în fundal cu Dealul Crucii, circa 1916, ulei pe pânză, 79,5 x 98 cm., colecție privată, Ungaria.

26 Kadar G Cartier mineresc sub DC 1916 = Géza Kádár (1878-1952), Peisaj de iarnă în cartierul mineresc de la poalele Dealului Crucii [strada Fierăstrăului], 1916, ulei pe pânză, 90 x 100 cm., colecție privată, Ungaria.

27 Korda V Peisaj cu Dealul Crucii cca 1923 = Vincent Korda (1897-1979), Peisaj băimărean de periferie rurală la poalele Dealului Crucii, 1924, acuarelă pe hârtie, 28,5 x 31,5 cm., colecțiile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 4014.

28 Kadar G Case mineresti cu gradina sub DC cca 1924 = Géza Kádár, Case minerești cu grădini sub Dealul Crucii, circa 1924, ulei pe pânză, 64,5 x 49 cm., colecție privată, Ungaria.

29 Kadar G_Dealul Crucii iarna_1924 = Géza Kádár (1878-1952),, Dealul Crucii iarna, 1924, ulei pe pânză, 47 x 69 cm., colecție privată, Ungaria.

30 Bortsok S DC toamna = Samuel Börtsök (1881-1931), Dealul Crucii toamna, anii deceniului 1920, ulei pe pânză, 60 x 75 cm., colecție privată, Ungaria.

31 Jandi D Peisaj de iarna cca 1925-1929 = David Jandi (1893-1944), Peisaj băimărean de iarnă cu Dealul Crucii, circa 1925-1929, ulei pe pânză, 57,5 x 66 cm., colecțiile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 625.

32 Kadar G Case pe DC cca 1927 = Géza Kádár (1878-1952), Peisaj de iarnă cu case minerești în strada Fierăstrăului, pe Dealul Crucii, circa 1927, ulei pe pânză, 80 x 90 cm., colecție privată, Ungaria.

33 Kadar G Case mineresti sub DC 1928 = Géza Kádár (1878-1952), Case minerești sub Dealul Crucii, 1928, ulei pe pânză, 81 x 90,5 cm., colecție privată, Ungaria.

34 Kadar G Case la poalele DC 1930 = Géza Kádár (1878-1952), Case minerești la poalele Dealului Crucii iarna, 1930, ulei pe pânză, 79,5 x 69,5 cm., colecție privată, Ungaria.

35 Kadar G Strada sub DC anii 1930 = Géza Kádár (1878-1952), Peisaj de iarnă pe o stradă sub Dealului Crucii iarna, 1930, ulei pe pânză, 93 x 114 cm., colecție privată, Ungaria.

36 Abrudan Peisaj BM cu DC 1937 = Petre Abrudan (1907-1979), Peisaj băimărean pe strada Șteampului cu Dealul Crucii în fundal, 1937, ulei pe pânză, 54,5 x 65 cm., colecție privată, România.

37 Abrudan Peisaj cu DC 1941 = Petre Abrudan (1907-1979), Peisaj băimărean cu Dealul Crucii, 1941, acuarelă pe hârtie, 40 x 49,7 cm., Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 31.

38 Gall F Dealul Crucii = François Gáll (1912-1987), Dealul Crucii, 1943, ulei pe pânză, 50 x 68 cm., colecțiile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 558.

39 Negrean Amintiri despre un deal 2001 = Ioan Anghel Negrean (1954-…), Amintiri despre un deal băimărean, 2001, acrylic pe pânză, 55 x 73 cm., colecția privată dr. Tiberiu Alexa, Baia Mare.

40 Negrean Primavara Mai 2009 = Ioan Anghel Negrean (1954-…), Amintiri despre un deal băimărean – Anotimpurile: Primăvara – Mai, 2009, ulei pe pânză, 100 x 120 cm., colecția privată a artistului.

41 Negrean Vara – August 2009 = Ioan Anghel Negrean (1954-…), Amintiri despre un deal băimărean – Anotimpurile: Vara – August, 2009, ulei pe pânză, 100 x 120 cm., colecțiile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

42 Negrean Dealul rosu 2009 = Ioan Anghel Negrean (1954-…), Amintiri despre un deal băimărean – Anotimpurile: Vara – Septembrie: Dealul roșu, 2009, ulei pe pânză, 100 x 120 cm., colecțiile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

43 Negrean Decembrie 2009 = Ioan Anghel Negrean (1954-…), Amintiri despre un deal băimărean – Anotimpurile: Vara – August, 2009, ulei pe pânză, 100 x 120 cm.

[i] Alexa, Tiberiu, „O incursiune neconvenţională în istoria Centrului Artistic Baia Mare”, în Alexa, Tiberiu; Moldovan, Traian; Muscă, Mihai, Centrul Artistic Baia Mare. 1896 – 1996. Expoziţie organizată de Muzeul de Artă Baia Mare cu sprijinul Guvernului României • The Baia Mare Artistic Centre 1896–1996. Exhibition held by the Baia Mare Art Museum with the support of the Romanian Government, Baia Mare, [1996, album şi catalog de expoziţie], pp. 7-51.

[ii] Vezi în Alexa, Tiberiu, „Centrul Artistic Baia Mare (1896-2007). Trăsături identitare individualizate ale unui model european”, în Dâmboiu, Daniela; Mesea, Iulia (coordonatori), Confluențe. Repere europene în arta transilvăneană, Sibiu, 2007, [album şi catalog de expoziţie], pp. 101-110.

[iii] Cf. Alexa, Tiberiu, Centrul Artistic Baia Mare. Identitate paneuropeană şi evoluţie istorică în flux continuu, Baia Mare, 2012.

Citește și