Sculptorul Mircea Roman – Sursă foto Remus Andrei Ion
Mircea Roman s-a născut la 24 iunie 1958 în Băiuț, fiind al doilea copil al tehnicianului silvic Alexandru Roman, „om plin de umor sec și, uneori, negru, dacă renunța la tăcere”, și al Irinei Roman, născută Șovrea, muncitoare, „mare iubitoare de flori și de muzică. O femeie înzestrată cu un umor debordant și un deosebit simț al comunicării”, așa cum reiese din biografia sculptorului băiuțean.
Un mediu familial care i-a dat viitorului artist atât pasiunea pentru lemn cât totodată libertatea de exprimare și deschiderea spre frumos.
Familia se mută la Târgu-Lăpuș unde tânărul Mircea Roman devine un pasionat cinefil fiind marcat de un film despre viața lui Van Gogh ,,Lost for life”.
Datorită acestui film se decide să se dedice artei, înscriindu-se la Școala de Artă din Baia Mare, unde sub îndrumarea profesorului Carol Kadar trece de la pictură la sculptură fiind fascinat de arta precolumbiană, egipteană veche, greacă și romană.
După terminarea liceului se înscrie la Institutul de Arte ,,Ion Andreescu” din Cluj, secția sculptură.
,,Trupuri și chipuri” – Mircea Roman – Sursă foto Cristi Fărcaș
După absolvirea facultății lucrează la Intreprinderea de marmură din București și mai apoi colaborează cu arhitrectul Anca Petrescu la machetele pentru Casa Poporului.
Reușește să deschidă o expoziție personală care atrage apreciarea publicului bucureștean și își amenajează un mic atelier în apropiere de Cimitirul Bellu.
În anul 1992 trimite la Trienala de artă de la Osaka (Japonia) câteva lucrări cu ajutorul unui sponsor și cu o mare reducere de la Lufthansa unde câștigă Marele premiu, considerat un Oscar în domeniul sculpturii.
Premiul de la Osaka este cea mai mare distincție primită de vreun sculptor român până în prezent.
În același an,1992, prin intermediul unei burse ajunge la Londra unde își continuă cariera de artist fiind prezent în viața culturală engleză, având mai multe expoziții personale.
Este faimoasă sculptura ,,Omul barcă”, amplasat pe malul Tamisei și care fascinează publicul prin originalitatea lui.
„Rod al reflecției artistului asupra condiției umane, Omul-barcă a apărut pe malul Tamisei în chiar anul când se împlineau 2000 de ani de creștinism, ca un imperativ la trezire din apatia cotidiană și la devenire. Conceput în nota de esențializare cu care sunt realizate toate creațiile lui Mircea Roman, într-o ipostază care îmbină tragismul cu umorul și suferința cu speranța – investită conceptual de sculptor și amplificată de lumina adusă pe aripile porumbeilor albi –, personajul prăbușit de-a lungul unui ponton dezafectat pendulează între extaz și agonie, între viață și moarte. „De fapt, Omul-barcă – cum a fost botezat de Andrei Cornea – a fost conceput ca un personaj sacrificat, răpus, o continuare a temelor din România. Este un personaj călcat în picioare, dar care se ridică totuși, odată cu fluxul apei” – explica sculptorul, într-un dialog, semnificația operei sale.
Lucrarea ,,Omul barcă” pe malul Tamisei-Londra – Sursă foto Mircea Roman
Mircea Roman după 14 ani în care a locuit la Londra, se întoarce la București unde își continuă munca de creație în atelierul său.
,,Înger” – autor Mircea Roman
Lista lucrărilor, a expoziților și a premilor castigate în toată lumea este una impresionantă.
Sculptorul declara într-un interviu despre stilul pe care și l-a personalizat.
Nu îi place piatra din cauza prafului, lemnul masiv este greu de manipulat, mai ales când locuiești într-o metropolă sau capitală așa că a ales să realizeze piese monumentale prin lipirea cu un adeziv având în compoziție un colorant roșu, a unor elemente din bucăți de lemn. O tehnică care l-a consacrat și prin care a dat ,,suflet personajelor sale”.
Carte biografică ,,Mircea Roman” – autor Alexandru Davidian
Într-o discuție avută cu sculptorul Mircea Roman am simțit aceea sinceritate debordandă care o întâlnești mai ales la Băiuț și totodată dorința de a vizita, atunci când va fi posibil localitatea natală.
Am discutat cu artistul băiuțean despre energia locului natal. Chiar dacă viața te poartă în diferite părți ale globului o reîntoarcere chiar și pentru scurt timp te poate încărca cu aceea energie nevăzută a locului natal și care este se manifestă ca și o chemare la rădăcini.
Te așteptăm Maestre cu mult drag la Băiuț!
Băiuț – La capătul lumii- Locul unui nou început!
Walter Übelhart
Citește și
„La Broasca verde” din Băiuț – locul de întâlnire
