Beneficiile mierii poliflore pentru echilibrul hormonal și susținerea vitalității bărbaților - 9 ore în urmă
Marioara Murărescu – o legendă vie a folclorului românesc - 9 ore în urmă
Reacția Elenei Lasconi la atacurile lui Călin Georgescu - 9 ore în urmă
Alertă epidemiologică: Creștere alarmantă a cazurilor de gripă și infecții respiratorii - 10 ore în urmă
Moștenirea artistică a lui Klein József rămâne o parte importantă a patrimoniului cultural - 10 ore în urmă
Creșterea reprezentării UDMR în Maramureș - 10 ore în urmă
Tersánszky Józsi Jenő: băimăreanul care a refuzat să fie banal - 10 ore în urmă
Mănăstirea Moisei se pregătește de hramul de iarnă - 14 ore în urmă
La Biblioteca Județeană Baia Mare a avut loc o altă întâlnire din seria de conferințe „Provocările gândirii – incursiune în cunoașterea omului”, susținute de Marcel Mureșan - 14 ore în urmă
Povestea scrisului – o călătorie prin timp la Școala Gimnazială Baia-Sprie - 14 ore în urmă
Deschiderea stagiunii Cenaclului Scriitorilor Maramureș
Sâmbătă, 5 octombrie 2024, orele11.00, în Sala de cenaclu „Ion Burnar” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare va avea loc deschiderea stagiunii 2024-2025 a membrilor Cenaclului Scriitorilor Maramureș. Invitatul de onoare va fi scriitorul Ștefan Aurel Drăgan, fost secretar al cenaclului. A fost membru a Cenaclurilor Literare din Baia Mare și Satu Mare și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Cariera pe tărâmul culturii i-a fost răsplătită cu o serie de premii și distincții. Comoara sa literară a adunat-o în cele 14 volume, publicate de-a lungul anilor. Își iubește locul natal, satul Bârsău de jos, numindu-l „cel mai frumos sat din lume” iar pe consătenii acestuia „cei mai frumoși oameni din univers”!
Prin scrierile sale, Ștefan Aurel Drăgan a fost preocupat de memoria colectivă a comunității maramureșene, de tradiții, reușind să creeze o punte între trecutul tradițional al ținutului și provocările prezentului.
Secerătorul
„Când vine secerătorul
zeul foamei se pregătește de drum, de plecare;
i-a stat înainte de zori în cale
celui ce venea să lege cu spic plânsul
și zborul ce-n holdă s-a cuibărit;
„de ești babă sui în slavă de ești moș cobori jos”
striga spre un pețitor ce avea în grijă lanul cu flori
ce l-a pândit coasa și secera-n brâu
până a venit fiara – dor fără durere, moarte fără vrere…
și trupul mi se frânge peste pâinea zilei de mâine
fugărind spre tăcere
un om ce nu știe de ce plânge
de parcă unealta ar izbi peste necuvânt,
de parcă foamea și setea ar curge într-un pârâu
mereu căutat și negăsit nicicând.”
Lăcrimioara ZOTA