Dicționarul Centrului Artistic Baia Mare. Artiștii Contemporani (II)

ARTIȘTII CONTEMPORANI (II) – «GENERAȚIA ‘1965» (I)

2.Ilie CĂMĂRĂȘAN

*13.07.1940, Constanța (Dobrogrea) – †14.01.1998, Baia Mare (Maramureș)

pictor, profesor şi manager român

MAREA ÎMPLINIRE: 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia (1978)

LUCRAREA LUNII DECEMBRIE 2011

la Muzeul Județean de Artă «CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE»

text de lect. univ. dr. Ioan Angel NEGREAN

(analiză–studiu de caz, preluată din volumul: Tiberiu Alexa, Ioan. A. Negrean, Dorel Topan, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Lucrarea lunii: 2011–2012, Baia Mare, 2014, pp. 7-8)

Ilustrația 1. Ilie CĂMĂRĂȘAN, Marea Împlinire (1978), Baia Mare, ulei pe pânză, 120 x 100 cm., nesemnat, nedatat • colecțiile de pictură băimăreană contemporană ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 2276 • proveniența: achiziție a Comitetului Județean Maramureș pentruCultură și Educație Socialistă, 1978 • transfer, 1979

Abordând tematica simbolic istorică prin intermediul unei organizări compoziţionale savant elaborate, lucrarea Marea Împlinire a fost realizată de pictorul băimărean Ilie Cămărăşan cu ocazia celebrării, în 1978, a celor şase decenii – împlinite, atunci – de la realizarea Marii Unirii, şi a fost prezentată public în premieră la Baia Mare în cadrul expoziţiei judeţene oficiale a Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România – Maramureş ’78.

În contextul în care întreaga sa operă artistică demonstrează o aplecare specială asupra elementelor definitorii ale ethosului identirar românesc, motivată desigur de sensibilitatea-i caracteristic ardelenească, profundă, nuanţată şi cu efecte creative fecunde, prin subtila imagine a ficţiunii picturale zămislite în Marea Împlinire, Ilie Cămărăşan îşi manifestă interesul major pentru simbolica reprezentativă a momentului de mare vibraţie istorică petrecut pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.

Organizată într-un cadru plastic decupat vertical şi de dimensiuni relativ mari, compoziţia este structurată pe mai multe registre situate în planuri parţial suprapuse, distribuite pe verticală, care în succesiunea lor construiesc trama perspectivică tabloului.

Printr-o detaşare subtilă faţă de grupul compact de personaje din prim planul compoziţiei, îmbrăcate în straie populare de sărbătoare, pictorul scoate în evidenţă două personaje care devin centre de interes simbolic major ale întregului discurs narativ: memorandistul cu proclamaţia în mâna dreaptă şi, respectiv, ofiţerul armatei române purtând cocarda tricoloră la piept. De remarcat este şi componenţa grupului menţionat, pictorul marcând prin vestimentaţia personajelor uniunea reprezentanţilor din toate regiunile istorice ale ţării. Pentru noi nu poate trece neobservat personajul situat în partea stângă a grupului ce poartă pe cap clopul specific maramureşean.

În planul imediat următor, situat deasupra grupului, sunt scoase în evidenţă elementele componente ale stindardelor naţionale care simbolizează prin heraldica specifică, semnificaţia şi importanţa evenimentului, iar apoi, în următorul registru pictorul înfăţişează mulţimea din faţa porţii de intrare în Alba Iulia – „personaj colectiv” care ovaţionează sosirea delegaților la marea adunare care a consfințit – la 1 Decembrie 1918, prin sufragiul popular – Unirea Transilvaniei cu Regatul României.

Cromatic, lucrarea are ca dominantă o gamă cromatică caldă, deschisă, cu accente de roşu, albastru şi galben, care animă compoziţia din punct de vedere al ritmului plastic şi o încarcă de semnificaţii majore, subliniind importanţa momentului pentru istoria naţională.

Din punct de vedere stilistic, Ilie Cămărăşan întrebuinţează o sintaxă plastică specifică avangardei târzii. Naraţiunea simbolică îşi însuşeşte procedee alegorice pentru articularea şi transmiterea mesajului, în vreme ce soluţiile de tehnică picturală întrebuinţate evocă, cu discreţie şi subtilitate, monumentalitatea frescei.

Chiar dacă, din punct de vedere al organizării spaţiului plastic, Marea Împlinire este o compoziţie închisă, multitudinea liniilor compoziţionale oblice şi curbe dau acestui ansamblu o dinamică ce face ca spaţiul tabloului să pară mic, aparent neîncăpător, pentru forfota mulţimii adunate să celebreze Marea Împlinire.

Ilustrația 2: Ilie Cămărășan (dreapta) împreună cu colegul de promoție sculptorul Horea Flămându, în curtea Institutului de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu», după susținerea examenelor de absolvire, București, mai 1964, hârtie fotografică cristal, arhiva familiei artistului • prelucrare digitalizată, colecție priată, Baia Mare.

FIȘĂ DE DICȚIONAR

întocmită de dr. Tiberiu ALEXA

Opera şi biografia lui Ilie Cămărăşan se înscriu în seria referințelor majore prin care «generația ‘1965» a contribuit decisiv la relansarea Centrului Artistic Baia Mare, după criza generată de proletcultismul realismului socialist. În contextul acestei adevărate generaţii de aur a artei baimarene contemporane, viziunea plastică elaborată de Ilie Cămărăşan şi-a definit o identitate distinctă și distinsă, prin cel puțin următoarele caracteristici: o vivacitate coloristica stenică de tip solar, elaborări componistice savante cu un impact metaforic puternic, claritate și eleganță formale, dublate de un inconfundabil simț al umorului, respectiv, o copleșitoare capacitate de ficționare narativă în registre cel mai adesea sobre, în care adeseori își fac loc accente ludice.

Lumea inventată în pictura artistului este una dinamică și fremătând de viață, devotată spațiului și identității spirituale rurale românesti, care pulsează de energii benefice. Fixată într-o zona de interferare discretă a realului și suprarealului, rostirea metaforică utilizată de Ilie Cămărăşan construiește o perspectivă originală și profund personalizată asupra simbiozei om–natură, o perspectivă în care personalitatea artistului a dispus de acea nobilă și rară capacitate de a-și apropria și de a „contopi” creativ lecțiile câtorva filoane estetice, printre care regăsim baladescul și ironismul arhaic popular, spiritul monumentalist al picturii murale medievale româneștiși renascentiste europene, decorativismul sintetist post–gauguin-ian și ludicul chagall-esc.

Ilustrația 3: Ilie CĂMĂRĂȘAN, În ceasurile după-amiezii, 1973, ulei pe pânză, 130 x 100 cm., semnat dreapta jos cu roși, prin inițiale: „IC”; nedatat; colecțiile de pictură băimăreană contemporană ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 635 • proveniența: achiziție a Comitetului Județean Maramureș pentru Cultură și Educație Socialistă, 1973 • transfer, 1974

Asemenea mai tuturor congenerilor săi, Ilie Cămărășan a fost un mare iubitor de Patrie și de Neam, un patriot autentic și profund atașat alorilor spirituale și identitare naționale românești, ale cărui trăiri și afecțiuni față de românitate, față de tradițiile, de cultura, de spiritualitatea și de identitarismul acestei românități s-au petrecut ferm, dar cu discreție și măsură bine temperate, în intimitățile personale și familiale, ori în cercurile prietenilor apropiați (refuzând ferm festivismele de fațadă ori patriotarde), și mai ales în propria creație artistică, acolo unde teme și subiecte ale epopeei istorice naționale le-a înveșmântat în „straie” formale și de limbaj pictural profund moderne. De altminteri, în mod complementar, a manifestat – pe de altă parte – adânci propensiuni pentru valorile culturale europene și internaționale, cu prefenință particulară pentru renașterea italiană, avangarda european moderată (suprarealismul lui Chagall și Dali, neo-oiectivismul german și neorealismul italian), respectiv, pentru realismul magic al literaturii sudamericane a anilor 1960-1970.

Este adevărat, însă, că a adoptat o circumspecție reținută și critică față de efectele destructurante exercitate asupra ethosului tradițional românesc, după 1990, de „tăvălugul globalizant” al culturii consumeriste și de „recapitalizarea sălbatecă” – victorioasă „la orașe și sate” în România anilor 1992–1998. În răspuns, în ultimii ani ai unei viețuirii bogată în performanțe profesionale și civice – dar curmată prematur și oarecum pe neașteptate, Ilie Cămărășan s-a retras, discret, din prim-planul scenei publice. A rămas ca o „personalitate referențială” a vieții artistice contemporane a Centrului Artistic Baia Mare – deopotrivă în memoria contemporanilor săi și în paginile istoriei artistice și culturale băimărene și românești.

Ilustrația 4. Ilie CĂMĂRĂȘAN împreună cu tineri artiști participanți la Expoziția Națională a Tineretului «ATELIER 35», Baia |Mare, Colonia Pictorilor, iunie 1988, fotograf neidentificat, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.

Prin toate acestea, opera artistului se așează în prim-planul unei ilustre filiațiuni spirituale a artei băimărene, o filiațiune care și-a fixat rădăcinile în creația lui Simon Hollósy, și care își are marcate bornele majore prin viziunile artistice elaborate, în răstimpul unui secol și un sfert, de Károly Ferenczy, Arthur G. Verona, Béla I. Grünwald, Tibor Boromisza, Ipolit Strâmbu, Sándor Ziffer, Traian Bilțiu–Dăncuș, Dávid Jándi, Tasso Marchini, Eugen Pascu și Petre Abrudan, Gheza Vida, József Balla, Mihai Olos, Friedrich Walter, Traian Hrișcă, Alexandru Șainelic, Traian Moldovan, Gheorghe Crăciun, György Madarassy, Mircea Bochiș, Ioan A. Negrean, Nicolae Suciu ș.a..

Ilustrația 5.: Ilie CĂMĂRĂȘAN, Sat în Deltă, 1989, ulei pe pânză, 50 x 61 cm., inscripţionat olograf pe verso, în ocru cu majuscule: „ILIE CĂMĂRĂŞAN”, nedatat; colecțiile de pictură băimăreană contemporană ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 2730 • proveniența: achiziție.

Ilustrația 6: Ilie CĂMĂRĂȘAN, Iarna, 1964 (variantă a lucrării de licență), ulei pe pânză, 100 x 80 cm., nesemnat; datat stânga sus pe o casâ cu gri “ 15. X.964”; inscripţionat olograf pe verso, cărbune, cu majuscule: „CĂMĂRĂŞAN ILIE, An. VI.1964/65. Pict.Cl. ŞARU.”; colecțiile de pictură băimăreană contemporană ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 384; proveniența: achiziție

Născut în Dobrogea, și-a petrecut copilăria timpurie la Constanța, apoi la Turda

studii: 1954-1958: Şcoala Medie de Arte Plastice şi Decorative, Cluj, cu Coriolan Munteanu

1958-1964: Institul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu», Bucureşti, secţia de pictură, clasa Gheorghe Şaru

activ la Baia Mare: 1965-1998

lucrări expunse în organizarea Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»:

expoziții personale: Ilie Cămărășan – Ghid de artă contemporană, 1975; Dincoace de orizont: Ilie Cămărăşan, Baia Mare, 2008 (expoziție retrospectivă postumă)
expoziţii permanente: 1967-1978; 1984-1996; 1998-2008; 2010-2021;
expoziţii temporare: 1966, 1967, 1969, 1971, 1973, 1975-1977, 1980-1982, 1984-1986, 1988-1989, 1992, 1993-1995, 1997-1999, 2003-2005, 2007-2021

Format în ambianţa efervescentă a vieţii artistice şi intelectuale bucureştene la vremea recuperării marilor tradiţii ale avangardismului interbelic, Ilie Cămărăşan aparţine elitelor acelei „generaţii ‘60” căreia îi datorăm revitalizarea post–proletcultistă a Centrului Artistic Baia Mare.

Debutul expozițional băimărean s-a petrecut în cadrul ediției din 1965 a manifestării oficiale anuale cu juriu – Expoziția Regională de Artă Plastică – la care i-au fost selectate 3 picturi: Agronom, Iarna și Nunta (Pictură, catalog nr. [13, 14, 15]). Apoi, aproape în fiecare dintre anii care au urmat (cu doar câteva excepții conjuncturale), Ilie Cămărășan și-a prezentat, sistematic, eșantioanele de vârf ale creațiilor sale anuale în edițiile expoziționale care au urmat: 1967 – Rapsodie lăpușeană, Prânz țărănesc, 1917 (cat. nr. [6-8]); 1968 – Apollo, Baladă, Transilvania 1848 (cat. nr. [9-11]); 1970 – Odihna mamelor, Pimirea (cat. nr. [9-11]); 1975 – Sărbătoarea împlinirii, Dansul găinii (cat. nr. [9-11]); 1976 – Cinstirea secerătorilor, „Sară” bună” (cat. nr. [20-21]); 1977 – În pragul nunții (cat. nr. [18]); 1978 – Marea împlinire (cat. nr. [21]); 1979 – Mangalia ‘79, Campania de toamnă (cat. nr. [23-24]); 1980 – În plină campanie, Ferestre III (Vestea), Pe lunca Mureşului (cat. nr. [10-12]); 1981 – Apariţia-în faptul serii (cat. nr. [10-12]); 1982 – Peisaj 12, După ploaia de la ora 10 (cat. nr. [14, 15]); 1983 – Înspre iernile „D-lui Nistor”, Poartă deschisă înspre Portiţa, Iernile D-lui Nistor, Ora amiezii în balta Suceviţei, Pietrosul însorit, (cat. nr. [12-16]);

1984 – Toamna, În plină campanie, Cu liniste si pace (cat. nr. [7-9]); 1985 – Muntele alb, Pinot noir (cat. nr. [9-10]); 1987 – Peisaj din Seini, Natura statica IV (cat. nr. [15-16]); 1988 – Marină II, Somesul lenes (cat. nr. [13-14]); 1989 – Marină, Sat în deltă, Un nou santier (cat. nr. [13-14]); 1990 – Muntele alb, Sat în deltă, (cat. nr. [13-14]); 1992 – Mere şi gutui (cat. nr. [6]).

Ilustrația 7: Ilie CĂMĂRĂȘAN, Fata cu zestre, 1971, ulei pe pânză 110 x 90 cm., nesemnat; nedatat (1971); inscripţionat olograf pe verso, cărbune, cu majuscule: ILIE CĂMĂRĂŞAN; colecțiile de pictură băimăreană contemporană ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», inv. nr. 587; proveniența: achiziție

I-au fost selectate lucrări pentru expoziţii naţionale cu juriu la Bucureşti (1966, 1968, 1975, 1984, 1984, 1987). A participat apoi, consecvent, la manifestările organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici: expoziţiile oficiale anuale, numeroase expoziţii itinerante în judeţul Maramureş (la Sighetu Marmaţiei, Vişeu de Sus, Borşa, Târgu Lăpuş, Ocna Şugatag, Fărcaşa, Ulmeni, Băiţa de sub Codru, Săliştea de Sus, Ardusat, Şomcuta Mare, Ariniş, Şişeşti, Baia Sprie), respectiv la expoziţii de grup ale artiştilor băimăreni prezentate în ţară la Focşani, Piatra Neamţ, Bacău, Suceava, Cluj-Napoca, Constanţa, Tulcea, Oradea, Zalău, Bistriţa, Arad. Tot împreună cu membrii comunităţii artistice băimărene a expus în Ucraina ( ex U.R.S.S., la Ivano-Frankovsk, 1977, 1979), Polonia (Kielce, 1983) şi Ungaria (la Gyula, 1982; Nyiregyháza, 1991; Szolnok, 1992).

Între 1984-1990 a condus obştea artistică băimăreană în calitate de preşedinte al Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici, fiind, totodată, membru în Consiliul Naţional al U.A.P..

A întemeiat, organizat şi condus Tabăra Naţională de Pictură de la Seini (1985-1987).

În 1988 (mai-august) a fost reprezentantul oficial al comunității artistice băimărene în Comitetul de organizare al Expoziției Naționale a Tineretului ATELIER 35 – cea mai mare expoziție colectivă organizată vreodată la Baia Mare (703 lucrări), cu secțiuni distincte prezentate public la Colonia Pictorilor, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie și Artă Populară, respectiv la Casa Tineretului. De asemenea, a fost unul dintre comisarii de expoziţie (alături de Tiberiu Alexa şi Traian Moldovan) ai marii retrospective de artă băimăreană contemporană Centrul Artistic Baia Mare. 1965–1989 prezentată la Complexul expoziţional Dalles din Bucureşti (februarie-martie 1989).

Între 1966-2012, colecțiile de artă contemporană ale Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» s-au îmbogățit cu 20 de picturi din creația lui Ilie Cămărășan, prin achiziții proprii și transferuri. De asemenea în 2013 a început achiziționarea arhivei personale a artistului pentru completarea Fondului documentar al Centrului Artistic Baia Mare.

De-a lungul timpului, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» a promovat sistematic creaţia lui Ilie Cămărăşan, pe de o parte în cadrul expoziţiilor sale permanente, apoi prin prezentarea lucrărilor artistului în peste 40 de expoziţii temporare găzduite la sediu, ori itinerate în ţară şi în străinătate, dintre care se cuvin relevate: expoziţia personală din 1975 (în cadrul ciclului de manifestări «Ghid de artă contemporană»); «Prezenţe Artistice la Baia Mare. 1896-1971», 1971 (Baia Mare, Muzeul de Artă: expoziţie retrospectivă aniversară a 75 de ani de la întemeierea Coloniei de artă de la Baia Mare, cat. nr. 29, 30); «Achiziţii noi în patrimoniul muzeal 1976», 1976 (Baia Mare, Muzeul de Artă, 15 iunie – 22 octombrie, cat. nr. 4, 53); «65 de ani de la Marea Unire. 1918-1983», 1983 (Baia Mare, Muzeul de Artă, cat. nr 18: Marea Împlinire); «Anotimpuri băimărene», 1987 (Baia Mare, Muzeul de Artă, cat. nr. 20, 21, 56); expoziția retrospectivă de artă băimăreană contemporană Centrul Artistic Baia Mare. 1965–1989, 1989 (București, sala Dalles, cat. nr. 26-36); expoziţia retrospectivă Colonia artistică de la Baia Mare • A nagybányai művésztelep, 1991 (Ungaria, Szolnok, Galeria orăşenească, cat. nr. 18: Marea Împlinire [sub titlul alternativ 1918]; 19-22); expoziţia retrospectivă aniversară Centrul Artistic Baia Mare 1896–1996 The Baia Mare Artistic Centre, 1996-1997 (Baia Mare, Muzeul de Artă şi Muzeul de Istorie, cat. 402-404; 405: Marea Împlinire; 406); ciclul expoziţional Arta dialogului european, 2002-2011 (Baia Mare, Muzeul de Artă şi Golden Gallery – 2011); Iarna. Profilul pictural al unui anotimp, 2003 (Baia Mare, Galeria de Artă a U.A.P.R., februarie-martie); selecţie de artă băimăreană în cadrul expoziţiei tematice Pictori din Transilvania în Centre Artistice Europene, 2007 (Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal, cat. nr. 22); expoziţia retrospectivă postumă Dincoace de orizont: Ilie Cămărăşan, 2008 (Baia Mare, Galeria de Artă a U.A.P.); expoziţia internaţională itinerantă Kapcsolat 2010 • Conexiuni 2010 • Connexion 2010, 2010 (Ungaria, Kecskemét, Kecskeméti Kulturális és Konferencia Központ Nonprofit Kft., martie-aprilie • România, Baia Mare, Complexul Expoziţional «Colonia Pictorilor», iulie-august, cat. nr. 3); expoziţia retrospectivă naţională Artistul şi Puterea. Ipostaze ale picturii româneşti între anii 1950-1990, 2012 (partener al Fundaţiei Art Society; Bucureşti, Biblioteca Naţională a României); expoziţiile tematice Pictori băimăreni contemporani în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», 2012 (Baia Mare, Golden Gallery) şi Pictori români contemporani în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», 2013 (Baia Mare, Golden Gallery).