ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (IV)
- CARTIERELE ARTIȘTILOR (1): «VALEA ROȘIE» – un fel de MONTMARTRE sui generis al Băii Mari
Ilustrația 1: Baia Mare, Cartierul «VALEA ROȘIE»: gospodărie minerească înstărită, cu acoperiș și poartă din lemn, în maniera arhitecturii tradiționale țărănești (fotograf necunoscut) fotografie de epocă, anii deceniului 1900 (?), prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare
Așadar, în pragul anului 1900 avem deja alcătuit la Baia Mare „tabloul” unei piramide social–demografice și profesional–culturale a populației sale citadine așezată pe mai multe straturi, dar divizată în două mari segmente identitare: cu comportamente urban–capitaliste (predominant provinciale) în jumătatea superioară a piramidei, respectiv cu componente de mod de viață și de conduită hibride „rural–urbane” în jumătatea de sus a piramidei. Cartografierea distribuției acestora pe harta locativă a Băii Mari relevă predominanța aglomerării exponenților noilor clase și categorii burgheze (segmentul superior al piramidei) în perimetrul central al fostei cetăți medievale („intra muros”-ul reprezentat de piața Centrului Vechi și de străzile adiacente), respectiv răspândirea reprezentanților claselor și categoriilor inferioare de salariați și nesalariați (jumătatea de jos a piramidei: mineri, mici amploaiați și slujbași, mici meșteșurari, posesori de mici gospodării agricole suburbane, casnice, slugi, șomeri etc.) prin periferiile „rural–urbane” situate în zonele de nord/nord–est ale sitului urban Baia Mare (cvartalurile Valea Roșie–Valea Usturoiului, Dealul Florilor, Dealul Crucii, Colonia Topitorilor, Calea Baia Sprie, etc.) și de sud (cvartalurile Piața Fânului, Calea Ardealului, etc.).
Constatarea își are importanța ei majoră în identificarea proceselor de acceptare/integrare/asimilare a noului corp socio–demografic și profesional reprezentat de grupurile compacte de artiști plastici (coloniști temporari și permanenți, în majoritate pictori și graficieni) ale căror componențe numerice anuale au fost variabile, dar constant semnificative (cu fluctuații între minime de 50/55 și maxime de peste 200 membri în anii ultimelor trei decenii, de după 1990), și care din 1896 încoace au fost și sunt încorporate, treptat și organic, în organismul social al comunității băimărene. Iar de mai bine de un secol, acest organism social al comunității băimărene folosește corpul socio–demografic și profesional al artiștilor plastici pentru autoidentificarea, autoreprezentarea și autopromovarea sa identitară pe scenele zonale, naționale și internaționale. Astfel, vreme îndelungată – începând cu colonizările studenților și artiștilor münchenezi asociați Școlii Hollósy (1896-1901), iar apoi până târziu în anii interbelici, coloniștii temporari veniți la Baia Mare și-au stabilit rezidențele – și, desigur, arealul exercitării practicilor productiv–artistice plein air-iste – cu predonderență în spațiile populate de segmentul inferior al ierarhiei socio-economice băimărene prin cvartalurile nord/nord–estice. Opțiunea avea să fie favorizată și întreținută, timp de aproape trei decenii, și de întrebuințarea intensivă pentru activități educaționale a atelierului Școlii Hollósy: celebrul fost „fânar” care a fost amplasat și adaptat funcțiunilor necesare în primărara anului 1896 pe „colina Jokai” din parcul central al orașului (situat în cvartalul „Valea Roșie–Valea Usturoiului” și – păstrând proporțiile –, un fel Montmartre băimărean sui generis), iar apoi a fost reparat și întreținut, aproape anual, până la dezafectarea sa în anii deceniului 1930. Elevi, studenți și artiști deopotrivă și-au aflat găzduire în camere închiriate în gospodăriile „rural–urbane” ale muncitorimii industriale și agricole, uneori (mai rar) prin imobile mai „citadinizate” deținute de mici antreprenori și funcționari: toate acele locații, situate în amplasamente imobiliare deplin integrate în natură (grădini mai mari ori mai mici, amenajate/cultivate floricol, arboricol și legumicol), au putut fi obținute cu costuri de închiriere cel mai adesea accesibile (cazare și masă, adeseori decontate parțial „în natură”, la schimb cu lucrări de artă care s-au acumulat, în timp, în numeroase „dețineri”/colecții private informale de artă plastică !). Exemplul notoriu în acest sens l-a reprezintat strada Valea Roșie. Derulate pe parcursul sezoanelor colonizării temporare de vară a artiștilor și studenților/elevilor – anual până în anii deceniului 1950, iar episodic și după aceea – de obicei de prin aprilie/mai până prin august/septembrie, asemenea aranjamente domestice au produs în timp câteva consecințe majore:
- au stimulat acceptarea, apoi asimilarea/integrarea comunității artistice „halogene” (exponentă, totuși, a stratus-ului socio–profesional de elită a intelectualității culturale) de către segmentele clasiale inferioare ale ierarhiei socio–economice băimărene, asta în ciuda diferențelor flagrante de nivel educațional și de status existențial;
- au prilejuit – oarecum în masă statistică semnificativă – țeserea unor mecanisme de osmotică interconectare umană/spirituală/existențială, de comunicare și de transfer reciproc de valori între grupări atât de polarizate ale corpului social (uvrieri vs. artiști), mecanisme care au produse, apoi, efecte de influențare reciprocă (în ritmuri și cu înrâuriri diferențiate) asupra modelării/remodelării personalităților și comportamentului social proprii exponenților ambelor grupuri;
- au mijlocit contactul pe termen lung cu producătorii artistici și cu producția lor (colectată) de bunuri simbolice de elită („high culture”) pentru familii aparținând masei straturilor sociale „populare” și, respecti, straturilor de mijloc ale piramidei sociale băimărene, cărora li s-a asigurat, pe această cale, accesul (pe parcursul câtorva generații) la un consum de cultură artistică superioară și la toate consecințele formative pe care un asemenea consum le poate rodi. Nu cunoaștem astăzi numărul de dețineri și de colecții sui generis (neconvenționale) astfel constituite în urma relațiilor de găzduire familială și/sau de prestări de servicii în beneficiul artiștilor (prin schimb „în natură”, donații și/sau achiziții atrase din partea acestora), acumulate și moștenite, mai apoi, timp de peste un secol, prin locuințele băimărenilor simpli. Totuși, izvoare de patrimoniu material și imaterial ne lasă să înțelegem că trebuie luate în considerare măcar următoarele praguri statistice minimale: pe vremea colonizărilor Școlii Hollósy existau deja vreo câteva zeci de astfel de colecții neconvenționale; în preajma izbucnirii primei conflagrații mondiale numărul lor se apropia de – cel puțin – o sută; la finalul perioadei interbelice cifra depășise, cel mai probabil, două sute; catagrafierile efectuate între 1974-1989, în temeiul Legii 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural național, conduc înspre estimarea a cel puțin șapte sute de asemenea proprietăți „colecționiste” familiale (dintre care peste patru sute luate în evidența centralizată) care conțineau lucrări de „școală băimăreană” din perioada istorică (1896-1950).
Dr. Tiberiu ALEXA
2 Mina Valea Rosie intrarea cca 1890
3 Mina Valea Rosie intrarea 1910
4 Valea Rosie Casa minereasca anii 1900
5 Valea Rosie anii 1910
6 Valea Rosie Casa de miner anii 1920
7 Valea Rosie anii 1930
8 Huszar V Case din Valea Rosie 1904
9 Kadar G Case cu grădini iarna pe...
10 Kadar G Valea Rosie iarna 1916
11 Krizsan J Toamna la BM anii 1920
12 Florian G Iarna pe Valea Rosie cca...
13 Szolnay S Peisaj baimarean 1923
14 Florian G Valea Rosie cca 1924
15 Kadar G Valea Rosie iarna cca 1928
16 Krizsan J Valea Rosie 1931
17 Kadar G Iarna pe Valea Rosie 1931
18 Kadar G Case din VR iarna 1932
19 Krizsan J Iarna insorita pe Valea Rosie...
20 Csikos K VR iarna 1937
21 Kadar G Case in Valea Rosie 1938
22 Kadar G Peisaj de iarna din Valea...
23 Bala J Amintiri Valea Rosie 1982
Lista titlurilor și creditelor pentru ilustrații:
2 Mina Valea Roșie cca 1890 = Baia Mare, Mina «Valea Roșie» – clădirea administrativă și intrarea în mină, anii deceniului 1890, fotograf necunoscut, reproducere tripografică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.
3 Mina Valea Rosie intrarea 1910 = Baia Mare, Mina «Valea Roșie» – clădirea administrativă și intrarea în mină, anii deceniului 1910, fotograf necunoscut, reproducere tripografică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.
4 Valea Rosie Casa minerească anii 1900 = Baia Mare, Cartierul «Valea Roșie» (zona superioară/nordică), Casă minerească, anii deceniului 1900, fotograf necunoscut, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.
5 Valea Rosie anii 1910 = Baia Mare, Cartierul «Valea Roșie» (zona inferioară/sudică), Transport de bușteni, anii deceniului 1910, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, litografie tipografică, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.
6 Valea Rosie Casă de miner anii 1920 = Baia Mare, Cartierul «Valea Roșie» (zona mediană), Casă de miner, anii deceniului 1920, fotograf necunoscut, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.
7 Valea Rosie anii 1930 = Baia Mare, Cartierul «Valea Roșie» (zona mediană), Locuitori și case tradiționale, anii deceniului 1930, fotograf necunoscut, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare.
8 Huszar V Case din Valea Rosie 1904 = Vilmos Huszár (1884-1960)[i], Casă în Baia Mare – cartierul «Valea Roșie», ulei pe pânză, 60 x 80 cm., colecție privată, Ungaria.
9 Kadar G Case cu grădini iarna pe VR 1910 = Géza Kádár (1878-1952), Case cu grădini iarna pe Valea Roșie, circa 1910, ulei pe pânză, 60,5 x 76 cm., colecție privată, Ungaria.
10 Kadar G Valea Rosie iarna 1916 – 70 cu 80 cm = Géza Kádár (1878-1952), Valea Roșie iarna, 1916, ulei pe pânză, 70 x 80 cm., colecție privată, Ungaria.
11 Krizsan J Toamna la BM anii 1920 = János Krizsán (1886-1948), Toamna la Baia Mare pe Valea Roșie, anii deceniului 1920, 72 x 82 cm., colecție privată, Ungaria.
12 Florian G Iarna pe Valea Rosie cca 1922 = Gheorghe Florian (1894-1965), Iarna pe Valea Roșie, ulei pe pânză, 32,3 x 41,5 cm., Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».
13 Szolnay S Peisaj baimarean 1923 = Sándor Szolnay (1893-1950), Peisaj băimărean [cu Valea Roșie], ulei pe pânză, 47,5 x 63 cm., Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».
14 Florian G Valea Rosie cca 1924 = Gheorghe Florian (1894-1965), Peisaj cu Valea Roșie, ulei pe pânză, 40,5 x 40,5 cm., Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».
15 Kadar G Valea Rosie iarna cca 1928 = Géza Kádár (1878-1952), Peisaj de iarnă din Valea Roșie, circa 1928, ulei pe pânză, 47 x 57,5 cm., colecție privată, Ungaria.
16 Krizsan J Valea Rosie 1931 = János Krizsán (1886-1948), Peisaj cu Valea Roșie, 1931, 82 x 71,5 cm., colecție privată, Ungaria.
17 Kadar G Iarna pe Valea Rosie 1931 = Géza Kádár (1878-1952), Iarnă pe Valea Roșie, 1931, ulei pe pânză, 94 x 65 cm., colecție privată, Ungaria.
18 Kadar G Case din VR iarna 1932 = Géza Kádár (1878-1952), Case din Valea Roșie iarna, 1932, ulei pe pânză, 63 x 73 cm., colecție privată, Germania.
18 Krizsan J Iarna insorita pe Valea Rosie 1935 = János Krizsán (1886-1948), Iarnă însorită pe Valea Roșie, 1935, 100 x 110 cm., colecție privată, Ungaria.
20 19 Csikos K VR iarna 1937 = Csikos K. Antonia (1887-1987), Valea Roșie iarna, 1937, ulei pe pânză, colecție privată, România.
21 Kadar G Case in Valea Rosie 1938 = Géza Kádár (1878-1952), Case în Valea Roșie, 1938, ulei pe pânză, 66,5 x 79,5 cm., colecție privată, Ungaria.
22 Kadar G Peisaj de iarna din Valea Rosie 1938 = Géza Kádár (1878-1952), Peisaj de iarnă din Valea Roșie, 1938, ulei pe pânză, 80,5 x 90 cm., colecție privată, Germania.
23 Bala J Amintiri Valea Rosie = Jozsef Balla (1910-1991), Amintiri. Valea Roșie, 1982, ulei pe pânză, 123 x 150 cm., Muzeul Județean de Artă «Centrul Artis
[i] Vilmos Huszár – născut Herz (1884-1960), pictor și designer naturalizat olandez, de origine maghiară. A studiat la Școala de Arte Industriale din Budapesta, apoi în Școala Liberă de Pictură de la Baia Mare, cu Simon Hollósy în Colonia de la Teceu/Tyacev și la München. În 1905 a emigrat în Olanda stabilindu-se inițial la Voorburg, apoi la Haga (1906), naturalizându-se definitiv acolo (1909). După o primă perioadă impresionistă și postimpresionistă (1904-1910), a dobândit celebritatea sub influența cubismului, futurismuluidadaismului și neoplasticismului, devenind în 1917 cofondator (alături de Theo van Doesburg) al celebrei reviste constructiviste olandeze Den Stijl, în care a publicat numeroase articole prin care a contribuit la definirea neoplasticismului. În anii interbelici s-a asociat cercurilor avangardiste europene în compania unor artiști precum El Lissitzky și Kurt Schwitters, producând importante creații în dimeniile artelor aplicate, designului industrial și grafic publicitar. Înaintea izbucnirii celui de al doilea război mondial s-a retras în localitatea Hierden. Spre cinalul carierei s-a dedicat identificării unui limbaj pictural purist non-obiectiv.
Citește și
Dr. Tiberiu Alexa: Artiști și Toposuri. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (III)
