Dr. Tiberiu Alexa: Aurel Popp – propuneri pentru o punere în context (I)

AUREL POPP – PROPUNERI PENTRU O PUNERE ÎN CONTEXT (I)

1. Fișă de dicționar

n. 30.08.1879, Căuaș (jud. Sălaj, Transilvania/Austro-Ungaria) – m. 08.08.1960, Satu Mare (România)

       activ cu reședința permanentă: Satu Mare, 1906-1960

 activ la Baia Sprie: 1920-1931; 1932-1946 (cu întreruperi):

• 1920-1931: colonist temporar / contribuie decisiv la coagularea coloniei de artiști din Baia Sprie – structură organizațională sui generis, informală și declarat alternativă și de opoziție la colonia de la Baia Mare; petrece, aproape anual, lunile sezoanelor de vară ca artist independent, în compania altor artiști români și maghiari, din România și Ungaria;
• 1932-1946: colonist permanent / după achiziționarea unei case în Baia Sprie, pe care o transformă în atelier de creație, devine colonist permanent (pentru sezoanele de vară) și lider informal al grupului artistic asociat coloniei din Baia Sprie, găzduindu-le, adeseori, sejururi de creații individuale în propriul atelier.

activ la Baia Mare: 1920, 1922, 1936; 1953-1959:

• 1920, 1922, 1936: colonist temporar / artist independent și management organizațional: câteva scurte sejururi de creație, o bună cunoaștere a scenei artistice băimărene și relații personale cu câțiva dintre principalii „actori” ai acestea, sfârșesc prin a-l poziționa în antinomie fermă față de mediul artistic băimărean – context în care se asociază „grupului dizident” al coloniei din Baia Sprie. / 1936 – co-organizator la Baia Mare, alături de János Thorma, al Congresului Artiștilor Plastici din Ardeal și Banat, la care este ales președinte al Sindicatului Artiștilor Plastici din Ardeal și Banat (niciodată funcțional în mod real !).
• 1953-1959: revine în sfera grupării artistice băimărene în condițiile reorganizării teritorial– administrative (în cadrul „regiunii Baia Mare”) și a înființării Filialei Baia Mare a Uniunii Artistilor Plastici din Republica Populară Română, al cărei membru devine (după întâmpinarea unor persistente greutăți din partea autorităților comuniste) începând din 1955. Participă cu lucrări la ediția din 1955 a Expoziției Regionale din Baia Mare de Artă Plastică a filialei (cat. nr. 26, Peisaj din Baia Sprie, ulei pe pânză, 130 x 100 cm.; cat. nr. 27, Păsune bogată, u/p, 100 x 125 cm.; cat. nr. 28, Muncă în pădure, u/p, 115 x 100 cm.).

afilieri estetice generale: impresionism, postimpresionism, expresionism

afilieri estetice băimărene:

• al treilea val avangardist: 1920-1933 / stratul celui de al doilea expresionism 1920-1933.
• al patrulea val avangardist: 1927-1949 / stratul celui de al treilea expresionism 1930-1949.
• al treilea val tradiționalist: 1940-2022 / stratul sintezei realist–impresionist–postimpresioniste 1940-2022 / stratul conservării „expresionismelor” 1940-1989 .

formația profesional–intelectuală / studii și documentări:

• 1889-1889 sudii elementare – în limba română, Căuaș (Sălaj) și Craidorolț – în limba maghiară (Sătmar): școli sătești.

• 1892-1898 (absolvire), studii gimnaziale și medii – în limba maghiară, Carei: Liceul Clasic «A. Hașdeu».
• 1899 -1903, Budapesta: Școala de desen după model (studii academice, cu Bertalan Székely și László Hegedüs).

• 1903, Italia: călătorie de documentare cu clasa studențească a Școlii budapestane.
• 1904, Viena: ca voluntar încorporat în Regimentul 51 Cluj petrece un stagiu de încartiruire  în capitala Imperiului; vizitează intensiv muzeele vieneze și frecventează, sporadic, cursuri de nud la Akademie den bildenen Künste.
• 1905, Budapesta: în vremea profesoratului efectuat, timp de un an, la școala din Rákospalota (prosperă localitate rurală de la periferia Budapestei), a studiat și creat în atelierul fostului său profesor academic Bertalan Székely.
• 1908, Budapesta, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice: participările de mare succes la expozițiile anuale ale Salonului Național maghiar, și ale Societății Naționale Maghiare de Arte Plastice (1907/1908 și 1908/1909) i-au fost recompensate printr-o bursă  de călătorii documentare și de sudii în străinătate, asigurată de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în anul școlar 1910/1911, ulterior prelungită și pentru anul 1911/1912).
• 1910-1913, Paris: Ille de la Cité, întreprinde mai multe călătorii de documentare și studii la Madrid, Strassbourg, Bruxelles, Londra, Düsseldorf, Köln și München; efectuează studii la Academia Julian (cursuri de perfecționare de nivel academic în desen și pictură, cu Benjamin Constant și Jean-Paul Laurens, respectiv de sculptură cu Paul Landovski).

• Prelungirea bursei și pentru anul școlar 1912/1913 îi permite un stagiu de studii la Academia Regală de Artă din Bruxelles, precum și alte călătorii de documentare prin Europa occidentală; în acest context, participă la ediția din 1912 a Salonului Independenților din Paris. Petrece două luni în manufactura de porțelan de la Meissen unde se familiarizează cu creașia și tehnologia produceri manufacturiere a ceramicii superioare.
• 1914-1918, Primul Război Mondial, „Kriegspressequartier” / Cartierul Impeial și Regal de Presă de Război: mobilizat imediat după izbucnire, ia parte la campanii pe frontul italian (1915, 1916, 1917) și rusesc (1915, 1916) în grupuri de ziariști și de artiști acreditați pe lângă unități de Stat Major combatante, însărcinați cu înregistrări și documentări ale confruntărilor de război în vederea susținerii propagandei de război, și relizează numeroase desene și fotografii.

• 1920, 1922: Centrul Artistic Baia Mare / Colonia de Artiști Baia Mare – stagii de documentare și creație independentă.

• 1920-1946, Baia Sprie: Colonia de Artiști Baia Sprie (sezoanele de vară, cu întreruperi)– stagii de documentare și creație independentă.

mentori:

• Bertalan Székely, László Hegedüs, Benjamin Constant, Jean-Paul Laurens și Paul Landovski.

locații ale desfășurării activităților de creație:

• Budapesta: 1899-1903; 1905, 1918.
• Paris, 1910-1913.
• Primul Război Mondial, 1914-1918: frontul italian lombard; frontul ruso–ucrainean din Volynia; Eger (Ungaria, 1917-1918),
• Baia Sprie, 1920-1946 (sezoanele de vară; cu întreruperi)

• Baia Mare: 1920, 1922 (sezoane de vară).

2. Repere referențiale (istoriografice, muzeale și expoziționale): 1966-1999

După 144 de ani de la naştere şi 116 de la debutul expoziţional public, este firesc să reexaminăm – fie şi sintetic – legitimarea creaţiei lui Aurel Popp în câmpul istoriografic românesc actual, să întrezărim răspunsuri la întrebări asupra comprehensiunii / sau divergenței cu care credităm, astăzi (după caz), locul, rolul şi specificitatea creaţiei acestui artist „însingurat” în panorama modernismului artistic din România.

Prin intermediul consistentului volum publicat la Editura Meridiane, Raoul Şorban şi Zoltán Banner [1] îl propuneau pe Aurel Popp, în 1968, pentru un loc în galeria «Maeştrilor Artei Româneşti». După cinci decenii și jumătate de la ieşirea pe piaţa editorială, impactul acestui demers poate fi evaluat în termenii unei ţinte atinse cu deplin succes (în ciuda faptului că artistul însuși respinsese, în iarna anului 1957, o variantă de început a textului [2]). Rămas până astăzi ca important reper istoriografic, inițiator de analiză şi interpretare a creaţiei artistului sătmărean, această monografie enunţă principalele teze narative şi evaluative prin care Aurel Popp merită să fie aşezat, cu deplină justificare, în eşalonul superior al artei noastre interbelice, fixând sintetic şi parametrii specificităţii estetice a viziunii plastice pe care a elaborat-o: „(…) Aurel Popp s-a degajat de latura naturalistă a impresionismului (…) rigurozitatea redactării a preluat-o de la clasicismul academist; acordurile cromatice de la impresionism; de la secesionism unitatea decorativă şi ritmul, iar de la expresionism potenţarea, până la epuizare, a formei. Logica creatoare şi atitudinea pe care o va lua faţă de lume, faţă de viaţă şi faţă de sine însuşi vor determina însă o reorganizare funcţioală a acestor experienţe formale, cărora le-a mutat sensurile şi rosturile într-o nouă corespondenţă, conformă nevoilor de cristalizare estetică a acelor idei cărora pictorul li se simţea profet (…) [3]. Cuprinzătoare şi pertinentă, formularea de mai sus fixează principalele „ingrediente” stilistice care, sublimate în retorta intens catalitică în care „a ars” demiurgic creativitatea acestui zbuciumat şi temperamental artist, au alimentat – prin fuziune organică – ceea ce am putea denumi astăzi formula estetică Aurel Popp: „(…) îmbinarea dintre rigurozitatea exprimării şi trăirea tumultoasă, ce-şi caută expresie, a fost totdeauna susţinută de un conţinut elevat.” [4]

Centrată ea însăşi pe clasicitatea estetică a raportului dialectic binomial «formă – conţinut», argumentaţia analizei şorbaniene avea să devină, mai apoi, temelie referenţială pentru un bogat repertoriu de studii, articole, sinteze şi repere cultural–istoriografice care circumscriu opera lui Aurel Popp în perimetrul (altminteri nu prea populat şi nici foarte nuanţat definit) al „stratului expresionist” din avangarda artistică românească. Dintre acestea, Dan Grigorescu [5] şi Amelia Pavel [6] o integrează în valoroase sinteze „de caz”; Mircea Deac, Tudor Octavian [7] şi, respectiv, Vasile Florea [8] în lexicografia de artă, Negoiţă Lăptoiu în contextul artei moderne transilvănene, Tibor Almási [9] şi Tiberiu Alexa [10] în raport cu coloniile artistice de la Baia Mare şi Baia Sprie.

Aria muzeografică  este reprezentată la vârf prin laborioasa activitate de peste șase decenii desfăşurată în Muzeul de Artă  din Satu Mare – acolo unde Judith Erdős [11] a realizat una dintre cele mai coerente şi reprezentative „colecţii monografice” ale unui artist avangardist din întreaga reţea muzeală românească. Reperele expoziționale s-au rânduit, și ele, într-un ritm oarecum constant, după 1965 [12]. Prin colaborarea dintre Muzeul Regional Maramureş şi Muzeul de Istorie Satu Mare, în 1966 a fost prezentată la Baia Mare o primă amplă Expoziţie retrospectivă Aurel Popp. O a doua retrospectivă a fost relizată, în 1968, la Muzeul de Artă din Cluj.

Odată cu crearea în 1968 a noii structuri administrative judeţene Satu Mare, Muzeul Judeţean Satu Mare îşi creează un Muzeu de Artă specializat prioritar în colecţionarea, conservarea şi valorificarea operei lui Aurel Popp. La aniversarea a nouă decenii de la naşterea artistului în 1969, prin activitatea tenace şi competentă a muzeografului şi istoricului de artă Iudith Erdős se deschide la muzeul sătmărean de artă o primă expoziţie cu caracter permanent Aurel Popp, urmată apoi de alte evenimente expoziționale și editoriale ale muzeului sătmărean, precum Expoziţie de desene (1975). Centenarul naşterii artistului (1979) a fost marcat printr-un simpozion şi prin editarea Catalogului patrimonial al operei (cunoscute la acea dată) a lui Aurel Pop [13].

În 1978, sub semnătura lui Raoul Șorban, este publicată la Editura Corvina din Budapesta, varianta în limba maghiară a monografiei Aurel Popp, cu textul  tradus al ediției românești din 1968 (semnat împreună cu Zoltán Banner) [14].

De la sfârșitul anilor deceniului 1960, creația lui Aurel Popp este încorporată în expoziții permanente la muzeele de artă din Baia Mare, Cluj-Napoca, București etc., precum și în numeroase expoziții temporare distribuite, practic, pe harta principalelor centre culturale ale țării.

La Baia Mare, în 1971, Secția de Artă a Muzeului Județean Maramureș prezenta în portofoliul expoziției temporare Noile achiziții (în martie-aprilie 1971) [15] o lucrare nou dobândită: Pe malul Someşului, 1921 (ulei pe pânză, 42×32 cm., semnată și datată dreapta jos cu negru: „POPP(1)921.IV.). De asemenea Aurel Popp a fost reprezentat cu trei lucrări în epoziția aniversară retrospectivă «Prezeţe artistice la Baia Mare 1896 -1971», organizată cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la întemeierea coloniei de artă [16].

După 1990 asistăm la un reînnoit interes pentru creația artistului și câteva „repere de marcaj” care ilustrează eforturi semnificative de reinterpretare și „reașezare” a operei sale în panorama artistică românească. Marea retospectivă aniversară a centenarului întemeierii Centrului Artistic Baia Mare, organizată la Baia Mare în 1996, îi integrează creația, în mod firesc, printr-un grup de cinci lucrări interbelice [17]. Când la Satu Mare s-au aniversat cei 120 de ani de la nașterea artistului, Muzeul de Artă local a organizat o nouă Expoziție retrospectivă Aurel Popp [18].

va urma

Dr. Tiberiu ALEXA

[1] Raoul Şorban, Zoltán Banner, Aurel Popp, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, [colecţia Maeştrilor Artei Româneşti].

[2] Cf. Dumitru Păcurariu, Aurel Popp. Între două culturi – Pictura, Editura RAO, Bucuești 2017, p. 445; își exprimă nemulțumirile într-o scrisoare către Zoltán Banner: „Am primit rândurile tale scrise în pripă și nedatate, la fel biografia atașată la ele (…) Această formă a biografiei nu o pot accepta, Zoli dragă (…) De ce-ți scriu această părere dură a mea ? Pentru a ânțelege  acest lucru, inserez aici părerea marelui compozitor Verdi despre artă, care sună în felul următor: «Să copiezi realitatea poate fi o muncă bună, dar să inventezi realitatea este una mai bună, mult mai bună». Adică să pictezi plaiuri, portrete, natură moartă etc. poate fi fi o muncă bună, dar nu este artă. Arta începe cu crearea a ceva nou, deci cu compoziția… O viață, care a trecut pentru a crea lucruri noi, și anume în spiritul noutății gândirii artistice și sociale, nu poate fi înghesuită cu forța în acel șablon în care probabil se poate înghesui viața altor artiști. Nu se poate! Nu, pentru că astfel nu ar spune nimic despre toate acele lucruri pentru care această viață a fot jertfită! Apoi ați trecut aici și altceva. Ce lipsește din această biografie? (…) și chiar dacă ici-colo sclipește câte o sugestie de acest fel, în realitate, întreg tetul este o adunătură săracă de date, prezentate foarte, foarte schematic.”; document epistolar la Arhivele Naționale – Direcția Județeană Satu mare, Fond Popp S. Aurel, inv. nr. 31, cota 101, fila 14.

[3] Raoul Şorban, Zoltán Banner, Aurel Popp, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968,, p. 62.

[4] Ibidem.

[5] Dan Grigorescu, Istoria unei generaţii pierdute. Expresioniştii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980.

[6] Amelia Pavel, Expresionismul şi premisele sale, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978; idem, Pictura românească interbelică,Editura Meridiane, Bucureşti, 1996.

[7] Mircea Deac, Tudor Octavian, 300 de pictori români. Dicţionar de pictură românească modernă, Fundaţia Jean Louis Calderon – Noi Media Print, 2007, p. 54-55.

[8] Vasiel Florea, Gheorghe Szekely, Dicţionar de artă universală [colecţia Biblioteca Şcolarului, nr. 284], Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2003, p. 286-287.

[9] Tibor Almási, „Papp Aurél Nagybányán és Felsőbányán”, în Jurecskó László, Kishonthy Zsolt (red.), Nagybánya. Nagybányai festészet a neósok fellépésétől 1944-ig, MissionArt Galéria, Miskolc, 1992, p. 151-158.

[10] Tiberiu Alexa, „Aurel Popp”, în Tiberiu Alexa, Traian Moldova, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996/ The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996, Baia Mare, Muzeul Judeţean Maramureş – Inspectoratul pentru Cultură Maramureş, Baia Mare, 1996, p. 217-219.

[11] Dintre numeroasele studii, articole şi materiale publicistice pe care le-a consacrat analizei şi prezentării creaţiei artistului sătmărean, se cuvin menţionate: Iudit Erdős, Doina Miclăuş, Catalog patrimonial Aurel Popp (1879-1960). 120 de ani de la naşterea pictorului, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare,1999; Aurel Popp, La capătul unei vieţi… Fragmente de jurnal şi alte scrieri. Selecţie, traducere, note şi prefaţă de Judith Erdős, Cuvânt înainte de Gheorghe Vida, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1999.

[12] Lucrările artistului sunt incluse în expoziţii permanente şi în numeroase expoziţii temporare tematice în muzeele de artă din Baia Mare, Satu Mare, Cluj-Napoca, Oradea, Târgu Mureş, Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Braşov, respectiv în expoziţii temporare organizate în Ungaria (Szolnok, Budapesta, Miskolc, Szentendre).

[13] Judith Erdős, Aurel Popp (1879-1979). Catalog patrimonial, Satu Mare, 1979.

[14] Șorbán Raoul, Papp Aurél, Corvina Kiadó, Budapest, 1978, 82 p., 52 p., ilustrații alb-negru și color, Colecția A művészet kiskönyvtára 119. [„Mica bibliotecă de artă nr. 119”], ISBN. 963-13-0050-1.

[15] Vezi la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», Arhiva documentară, cutia 1970-1974, mapa 1971, dosar Expoziţia «Noile achiziţii», Lista lucrărilor, p.1

[16] Vezi la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»,, Arhiva documentară, cutia 1970-1974, mapa 1969-1971, dosar „Expoziţia «Prezenţe artistice la Baia-Mare»”: cat. nr. 135, Atacul cu gaze, 1935, nr. inv. 469, ulei pe pânză, 101 x 120 cm.; cat. nr. 136, Autoportret, 1936, ulei pe p.f.l., 61 x 505 cm., colecția familiei Popp, Satu Mare; cat. nr. 137, Butinarii, ulei pe placaj, 97 x 74 cm., nr. inv. 161.

[17] cat. nr. 111, Soția artistului, 1925, ulei pe pânză, 60 x 60 cm. Muzeul Județean Satu Mare; cat. nr. 112, Atacul cu gaze, 1925, ulei pe pânză, 100 x 120 cm., Muzeul de Artă Baia Mare; cat. nr. 113, Casa omului, 1928, pastel pe hârtie, 72 x 92 cm., Muzeul Județean Satu Mare; cat. nr. 114, Butinarii, ulei pe placaj, 94 x 74 cm., Muzeul de Artă Baia Mare; cat. nr. 115, Peisaj băimărean, pastel pe carton, 23 x 33 cm., Muzeul de Artă Baia Mare, în Tiberiu Alexa, Traian Moldova, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996. Expoziție organizată de Muzeul de Artă Baia Mare cu sprijinul Guvernului României. Decembrie 1996 – August 1997 / The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996. Exhibition held by the Baia Mare Art Museum with the support of the Romanian Government. December 1996 – August 1997, Baia Mare, Muzeul Judeţean Maramureş – Inspectoratul pentru Cultură Maramureş, Baia Mare, 1996, p. 218-219.

[18] Festivităţile din 1999, organizate de Muzeul Județean Satu Mare, au cuprins încă o Expoziţie retrospectivă Aurel Popp, o nouă versiune lărgită a Catalogului patrimonial, precum şi un important simpozion naţional intitulat Aurel Popp şi epoca sa.