Editorialul de sâmbătă: DEX–ul, sexul şi cultura la românii din post

«ARS, AMOR, EROS&ARTIFEX» – sau despre artă, amor, eros și artist în «biografia neconvențională a unui «optzecist»: Ioan Angel NEGREAN (1)

Menționasem, cu ceva episoade în urmă, nuanțata observație a universitarului bucureștean – doctor, din 2013, în problematica juridică a comerțului cu plăceri carnale[1] – care pleda pentru o „discriminare pozitivă” în sfera producțiilor cultural–artistice: „(…) O viitoare definire legală a noţiunii de prostituţie trebuie să distingă cu claritate acest fenomen social de activităţile cu caracter artistic (…), ş.a., faţă de care prostituţia privită ca activitate, ar putea prezenta unele puncte comune (…), ş.a. (…)”[2]

Firește că nu avem semne publice care să ne sugereze, în vreun fel oarecare, că, de atunci încoace, vreunul/vreunii dintre legislatorii aleși ai neamului s-ar preocupa cu întocmirea/impunerea unei astfel de viitoare definiri legale (poate în curând, după rotativa prim-ministerială) ! Dar asta nu ne împiedică pe noi să extragem din această observație (altminteri deplin judicioară), „felia de realitate” corespunzătoare sferei culturale, și identificăm astfel nevoia unui fel de „punere (antitetică) în oglindă” a celor două componente cu care ne întâlnim/ne confruntăm în mod cotidian, în curgerea zilnicelor întâmplări ale mult iubitei noastre vieți postmoderne: cultura de masă („mass culture”) versus cultura înaltă („high culture”); adică, formulând cu alte cuvinte: punerea culturii destinată consumului popular (demotic), în oglindă cu cultura de performanță (destinată consumului elevată).

Să ne definim termenii:

cultura de masă („mass culture” / „popular culture”) = „Cultura populară (numită și cultură de masă sau cultură pop) este în general recunoscută de membrii unei societăți ca un set de practici , de credințe , de producții artistice (cunoscute și ca artă populară [citadină, spre diferențiere de folclorul rural], sau artă de masă ) (…) și de obiecte care sunt dominante, sau predominante, într-o societate la un moment dat. Cultura populară cuprinde și activitățile și sentimentele produse ca urmare a interacțiunii cu aceste obiecte dominante. Forța motrice principală din spatele culturii populare este atractia de masă și este produsă de ceea ce analistul cultural Theodor Adorno numește a fi «industria culturală». Puternic influențată în timpurile moderne de mass-media , această colecție de idei pătrunde în viața de zi cu zi a oamenilor dintr-o anumită societate. Prin urmare, cultura populară are o modalitate de a influența atitudinile unui individ față de anumite subiecte. (…) Este în general privită în opoziție cu alte forme de cultură , cum ar fi culturile folclorice [rurale], cultura clasei muncitoare [urbane], sau cultura înaltă, și este privită, de asemenea, prin diferite perspective academice, cum ar fi psihanaliza, structuralismul , postmodernismul și multe altele. Categoriile comune ale culturii populare sunt: divertismentul (cum ar fi filmul, muzică , televiziune și jocuri video), sportul, știrile (…), politica, moda , tehnologia (…).O (…) definiție echivalează cultura populară cu „cultură de masă” și idei. Aceasta este văzută ca o cultură comercială, produsă în masă pentru consum în masă de către mass-media. (…) Elementele de cultură populară atrag cel mai adesea un spectru larg de public. (…)[sublinierile mele – T.A.]” [3]
cultura înaltă („high culture”) = „Într-o societate, cultura înaltă este subcultura care cuprinde obiectele culturale cu valoare estetică , pe care o societate le consideră în mod colectiv ca fiind opere de artă exemplare, (…) și operele intelectuale de literatură și muzică, istorie și filozofie, pe care o societate le consideră reprezentative pentru cultura lor.(…)” [4]

Dacă în editorialele de până aici ne-am intersectat cu aspecte implicând cultura de masă și unele chestiuni specifice consumului popular, a venit momentul să aruncăm o privire și înspre cultura de performanță și ale sale conexiuni în problematicile demersului nostru. Vom putea observa cum acolo lucrurile se complică substanțial, iar gândurile, proiecțiile imaginare și „rostirile” memoriei vizuale ale artistului creativ se transferă înspre tărâmul ficționărilor metaforice și metafizice.

Să vedem, deci, ce ni se spune nouă, în DEX. 2012, despre „cuvintele–cheie” din subtitlul episodului nostru (și altele câteva, asociate), formulate dual – mai întâi în inevitabil savanta latinească aristocratică (ca să elevăm standardul, în ton de „high culture”): ars, amor, eros&artifex, mai apoi în demotica noastră limbă română (ca să deschidem cuvenitul acces și înspre „mass culture”): arta, amorul, erosul și artistul + imaginar, ficțiune, metaforă, metafizică:

p. 64: „ARTA, arte, s[ubstantiv].f[eminin]. (…) 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. (…) – Din fr[anceză]. art, lat[ină]. art, -tis.”
p. 37: „AMOR, amoruri, s[ubstantiv].n[eutru]. Iubire dragoste. (…) – Din lat[ină]. amor, it[italiană]. amore.”
p. 359: „EROS s.n. (Livr[esc].) Ansamblul dorințelor sexale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. – Din fr[anceză]. éros.”
p. 359: „EROTIC, Ă, erotici, –ce, adj[ectiv]. Privitor la dragoste, de dragoste, propriu dragostei. ♦ (Despre opere literare) Care con’ine sentimente de dragoste; care cântă, care exprimă dragostea. (…) ♦ Predispus, înclinat spre senzualism; senzual. – Din fr[anceză]. érotique.”
p. 65: „ARTIST, -Ă, artiști, -iste, s[ubstantiv].m[asculin]. și f[eminin]. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei. (…) – Din fr[anceză]. artiste, lat[ină]. artista.”
p. 491: „IMAGINÁ, imaginez, vb[erb]. 1. Tranz[itiv]. A-și închipui ceva; p[rin]. ext[ensie]. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din fr[anceză]. imaginer, lat[ină]. imaginari. ” / „IMAGINAR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n[eutru].) Domeniu al imaginației (…) – Din fr[anceză]. imaginaire, lat[ină]. imaginarius.” / „IMAGINARE, imaginări s.f. (Rar) Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. –V[ezi]. imagina”
p. 391: „FICȚIUNE, ficțiuni, s[].f[]. Reprezentarea produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imganiației; născocire (…).– Din fr[anceză]. fiction, lat[ină]. fictio, -onis.”
p. 644: „METAFORĂ, metafore, s[].f[].Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul–imagine; p[rin]. gener[alizare]. figură de stil . – Din lat[ină]. metaphora, it[alină]. metafora, fr[anceză]. métaphore.” / METAFORIZARE, metaforizări, s[].f[].(Rar) Acțiunea de a metaforiza și rezultatul ei. ()”
p. 644: „METAFIZIC, -Ă, metafizici, -ce, s[].f[]. și s[].m[]. 1. S.f. Parte a filosofiei care studiază știința despre ființa ca ființă (Aristote), domeniul suprasensibilului dincolo de lumea exterioară (Thomas d’Aquino), (…). –Din ngr[neogracă]. metafisikí, metafisikós, lat[ină]. metaphsyca, (…).”

Spre exemplificare, m-am întors în urmă cu fix două decenii, în anul 2004, când pregăteam jubileului retrospectiv «Negrean ’50» – printr-o mare expoziție retrospectivă Ioan Angel Negrean (n. 1954) și un consistent volum monografic [5]. Expoziția s-a săvârșit la timp, dar cartea a ieșit de sub tipar cinci ani (un „cincinal”) mai târziu.

Notasem, atunci, că unii dintre noi simpatizăm jubileele. „(…) Iar unii nu. Altora ne sunt indiferente. Dincolo de opţiunile personale, rămâne însă faptul că ori ce fel de jubileu autentic conţine exact atâta patetism cât ar fi necesar ca să transforme împrejurarea într-un eveniment care ar putea să devină astfel un „reper de marcare” (…). Creatorul cultural/artist nu face excepţie de la regulă. Atâta doar că în cazul destinului său şi al creaţiei sale, asemenea „repere de marcare” se încarcă cu exact atâta semnificaţie pe câtă apreciere şi recunoaştere contemporanii săi sunt capabili şi dispuşi să investească în munca, gândirea şi bunurile simbolice plăsmuite de creator. Privind însă cu atenţie la lecţiile istoriei artelor moderne şi contemporane, vedem cu ochiul liber că raporturile contemporanilor cu artiştii epocii lor sunt mai degrabă prudente, circumspecte. (…) Cu artistul contemporan lucrurile par să fie [și] mai sensibile pentru că pariul poate fi riscant. Investiţiile implică un grad ridicat de nesiguranţă, conturul profitului potenţial este imprecis, iar aura artistului şi relevanţa patrimoniul sunt încă prea ceţoase şi disputabile. Aşa încât jubileele artistului contemporan, atâtea câte se produc, sunt mai degrabă exerciţii de voinţă şi efort pe care tot creatorul le depune în vitutea utopicei iluzii că, până la urmă, tot va izbuti să îşi convingă contemporanii. Dacă ar fi să inventariem ultimul centenar al artelor plastice româneşti, nu cred să găsim mai mult de câteva duzini de excepţii notorii de la o astfel de regulă. Iar dacă am repeta inventarierea la nivelul celor peste (…) [125] ani de tradiţie artistică băimăreană, excepţiile nu depăşesc, probabil, cifra 10, deşi în cazul Centrului Artistic Baia Mare vorbim – de acum – despre un număr de peste (…) [4.000] de artişti ! (…) Aceasta a fost „culoarea locală”, descrisă în tonalităţi poate prea sumbre, a constatărilor care ne-au motivat includerea jubileului retrospectiv «Negrean ’50» în agenda expoziţională a Muzeului de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pentru anul 2004-2005. Ne-a interesat şi ne interesează să citim „ce şi cum s-a petrecut” în procesele plămădirii şi circulaţiei publice a creaţiei lui Ioan Anghel Negrean de până în 2004 folosind instrumentele istoricului dintr-o perspectivă analitică atât de cuprinzătoare pe cât o permit izvoarele documentare primare. (…) În sfârşit, suntem interesaţi şi de impactul pe care Ioan Angel Negrean şi pictura sa îl provoacă asupra publicului larg de acum. (…).

Artistul însuşi fixează memoria «reperelor de marcaj”» într-un interviu – dialog pe care l-am purtat în zilele ploioasei toamne băimărene din 2004. (…) [6]

„(…) Ioan Anghel Negrean: (…) În timpul activităţii mele în «Atelier 35», la un moment dat mi-am dat seama că ideile mele nu mai pot îmbrăca forme clasice de reprezentare, că e nevoie de o schimbare. Ajunge cu peisajele şi cu naturile statice! E timpul pentru altceva. Am început să umblu la «concepte», la idei şi la reprezentarea lor în forme plastice noi…(…)

Raportarea la spiritul «generaţiei ´80»

Aşa s-a petrecut translaţia înspre un fel de neosimbolism, cu structuri expresive mai întâi cvasi abstractizate, apoi aşezate plastic în familia picturalităţilor neoexpresioniste. (…). După consumarea spectacolului figuraţiei naturale, Ioan Anghel Negrean se întoarce brusc înspre Lumea din lăuntru şi produce „seriile tematice” Trecerea (ciclurile Fereastra, Poarta), Printre oglinzi, Geneza (ciclurile Maluri, Germinaţie, Pomul vieţii, Cuiburi). În căutare de noi izvoare, artistul şi-a extins rădăcinilie explorărilor sale plastice înspre teritorii livreşti, marcat intelectualiste. Un amestec de conceptualism simbolic vine astfel în prim-planul preocupărilor legate de organic, de geneza materiei vii. Autobiografismul, psihologismul metaforic, organicismul sexual şi celular se înlănţuie în orchestrări compoziţionale care „atacă” repertoriul unor teme existenţiale majore pentru „identitatea sinelui” unui „optzecist” frământat îndeosebi de conţinut şi de mesaj (…) Discursul se incifrează brusc, dimensiunile suprafeţelor picturale se amplifică substanţial, spectrul cromatic devine mai complex energizându-se consistent şi constant armonic, fără a-şi apropria accente vehemente.

Ioan Anghel Negrean: Nu mă preocupă foarte mult raportarea mea la ceva sau cineva. Îi las pe alţii să o facă. Mă preocupă, în schimb, raportarea la mine însumi, la traseul oarecum ciudat al evoluţiei propriei mele creaţii. (…) Ca urmare, la un moment dat am schimbat registrul exprimării plastice. Am devenit preocupat de problema genezei, a izvorului vieţii, şi a fecundaţiei ca moment primordial al facerii. Am început cu desene în tehnică mixtă (cărbune, pastel, cretă colorată, tuşuri colorate, acuarele, tempera cu aracet, etc.), mai pe urmă am trecut la ulei.

Primele lucrări au fost cele din ciclul Germinaţiilor, compoziţii bazate pe simetrie, cu mult negru şi semne grafice colorate preponderent cu roşu, menite să creeze tensiunea «naşterii», misterul germinării…

Apoi, din dorinţa de a mă exprima pe suprafeţe mai mari, şi de asemenea din dorinţa de translare a problematicii facerii, a genezei, a fecundaţiei în sfera umanului, am ales rostiri plastice prin mijloacele de expresie specifice artei abstracte şi semiabstracte, singura posibilitate care putea să mă apere, la acea vreme, de «filtrul» atât de bine organizat al «aparatului de partid». Exemplul concludent în acest sens este lucrarea Maluri (1986), una din primele lucrări care exprimă plastic această dorinţă. Realizată în tehnică mixtă (cărbune, tuş, guaşe, tempera, cretă colorată) pe carton preşpan (hârtie trasă pe folie de plastic) folosit ca suport pentru diverse materiale abrazive, lucrarea are ca modalitate principală de organizare a spaţiului plastic, simetria. Este modalitatea folosită de mine pentru a exprima dualitatea primară a existenţei, bărbatul şi femeia (Adam şi Eva), comuniunea dintre cele două entităţi generice ale existenţei primordiale a umanităţii, condiţia primordială necesară procreerii, fundamentul creării «oului» care face posibilă naşterea şi implicit perpetuarea speciei. Între cele două maluri curge, se zbate, rezonează seva plămadei ce prin unire va da naştere noii vieţi. Sunt prezente în această lucrare mai multe fluxuri energetice, care se distribuie în principal pe orizontală şi pe verticală, cele două direcţii fundamentale care dublează simetria faţă de axa verticală cu o cvasisimetrie pe orizontală. Ritmurile se dinamizează prin conturul formelor oblice şi prin tuşele ferme, când late, când subţiri, aşezate în diferite direcţii care animă suprafaţa lucrării. Contrastele care definesc imaginea sunt în principal cele valorice, culorile fiind prezente pe suprafeţe mai mici.

Alt exemplu din aceeaşi perioadă este Pomul vieţii (1986), lucrare al cărei subiect l-am reluat şi mai târziu. Conţine de asemenea expresia dorinţei de a găsi forma plastică a momentului conceperii prin reprezentarea motivului falic, un axis mundi pe o verticală înaltă, ascendentă, care porneşte de pe planul orizontal al pământului şi se ridică spre cer, aidoma grâului germinat care parcurge acelaşi traseu în devenirea fiinţării lui. Este şi aici prezentă simetria faţă de o verticală care străbate lucrarea de jos în sus, de la rădăcină până la inflorescenţă, la ieşirea din pagină. Cromatica lucrării este dominată de galbenul care devine strălucitor pe fundalul vibrat în nuanţe de violet. Tehnica folosită este, ca şi în cazul anterior, una mixtă, pe acelaşi suport de carton preşpan, ce se găsea ca materie primă la intreprinderea seineană de materiale abrazive. (…)” [7]

„Trecerea la ciclurile «simboliste»

După 1985 Ioan Anghel Negrean a apelat la forme simbolice pentru a-şi exiba erotismul în forme plastice cvasiabsconse, pe de-o parte, şi pentru a putea „ataca” probleme fundamentale ale existenţei, pe de altă parte.

«Cuiburile» – spaţii de taină, spaţii intime, de iubire, de concepere a vieţii, de protecţie. Locul de unde ne luăm zborul spre trăire, prin viaţă, în «lungul drum al vieţii către moarte». Mirajul vieţii, al trăirii, al iubirii, al concepţiei, al perpetuării continue.

Spre exemplu, în Cuibul vieţii (1988), se poate vedea o siluetă stilizată de antropomorf feminin, care se detaşează prin formă şi culoare de fundal, pe suprafaţa căreia se văd elementele definitorii ale procreaţiei, simboluri cu care se articulează de fapt. Suprafeţele sunt când picturale, jucate în tuşe încrustate în pastă groasă de culoare, când decorative, realizate tot în pastă groasă de culoare aşezate cu cuţitul de paletă, fiind ţinute în general într-o gamă cromatică caldă, reţinută . Singura zonă mai intens colorată, cu pulsaţii vermillon pe fond galben – gri, este cea a cuibului, creuzetul unde viaţa prinde contur.

În lucrarea Medalie (1988), elementele simbolice ale aceleiaşi problematici se „distilează” şi mai mult, ajungând la esenţe care ţin de simbolistica formelor. Cercul este aici elementul care domină întreaga compoziţie a lucrării. El are o dominantă cromatică aurie, marcat în centrul lui de linii albe de culoare cursă, care aminteşte, prin distribuirea în formă de cerc secţionat la mijloc, de diviziunea celulară. Medalia este reliefată prin pictarea pe un suport care a fost în prealabil realizat din straturi suprapuse de gips. Repetarea cercului în centrul imaginii medaliei, aduce în atenţie simbolul divin al creatorului. Firul auriu care susţine medalia simbolizează legătura care face posibilă viaţa veşnică.

Sărutul [Cuib, 1989], pictură realizată pe la mijlocul anului 1989, este o «creaţie de sertar», pentru că nu a fost expusă decât mult după decembrie ’89, fiind şi singura din acest ciclu unde apar reprezentate fragmente de corp uman, masculin şi feminin, care se compun pe o traiectorie descendentă, dar care mai păstrează zona circulară din centrul lucrării şi marchează foarte clar perimetrul, ca fiind punctul de întâlnire (prin sărut) al celor două entităţi, masculin – feminin, respectiv bărbat – femeie.

Lucrarea scoate în evidenţă dorinţa de exprimare plastică prin reprezentarea explicită a fragmentelor anatomice feminine – masculine şi anunţă următoarele etape din parcursul propriei creaţii.” [8]

(va urma)

Dr. Tiberiu ALEXA

——-

Note

[1] Cristian Giuseppe Zaharie, Aspecte de ordine publică şi de drept administrativ privind regimul juridic al prostituţiei. Teză de doctoral [rezumat], Academia de Poliția «Alexandru Ioan Cuza» – Școala doctorală «Ordine publică și siguranță națională», București 2013 [conducător de doctorat: prof. univ. dr. Florian Coman]: https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/10/Zaharie-Cristian-Giuseppe-.pdf, accesat la 9 martie 2023.

[2] Idem, p. 34.

[3] Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Popular_culture, accesat la 2 mai 2023.

[4] Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/High_culture, accesat la 2 mai 2023.

[5] Tiberiu Alexa, Negrean 50, MuzeulJudețean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», Baia Mare, 2009, 236 p. + XXXVI p. (text introductiv: „«Biografia neconcențională a unui «optzecist»”) + XLIV planșe ilustrații (alb/negru și color)

[6] Ibidem, pp. VIII-X.

[7] Ibidem, pp. XIX-XXI.

[8] Ibidem, pp. XXII-XXIII.

——-

Lista cu datele de catalog ale titlurilor și cu creditele ilustrațiilor fotografice pentru lucrările de pictură și de grafică de șevalet ale lui Ioan Angel NEGREAN:

1 Cuibul soarelui 86 = Cuibul soarelui, 1986, cărbune+tuș+acuarelă+cretă pe hârtie, 50 x 70 cm., semnat și datat dreapta jos cu galben: „Negrean (19)86, colecție privată / © Ioan Angel Negrean.

2 Cuib Y 86 = Cuib cu ochi, 1986, tuș+acuarelă+ cărbune pe hârtie, 66 x 51 cm., semnat și datat dreapta jos cu gri: „Negrean 1986”, colecție privată / © Ioan Angel Negrean.

3 Maluri 86 = Maluri, 1986, tuș+acuarelă+tempera pe hârtie maruflată pe plastic, 100 x 266 cm., semnat și datat dreapta jos cu alb: „Negrean 1986, colecție privată / © Ioan Angel Negrean.

4 Pomul vieții 87 = Pomul vieții, 1987, Instalație: tempera+aracet+tuș+47 felii de măr pe hârtie maruflată pe plastic, 500 x 137 cm., semnat și datat dreapta jos cu negru: „Negrean 1987”, colecția artistului / © Ioan Angel Negrean.

5 Cuibul vietii 88 = Cuibul vieții, 1988, ulei pe pânză, 121 x 89 cm., semnat și datat dreapta jos în pastă: „Negrean (19)88”, colecție artistului / © Ioan Angel Negrean.

6 Simbol_cuib 88 = Simbol, 1988, ulei pe pânză, 85 x 80 cm., semnat și datat dreapta jos în pastă: „Negrean (19)88”, colecție artistului / © Ioan Angel Negrean.

7 Medalie 88 = Medalie, 1988, ulei+ipsos pe pânză, 140 x 151 cm., nesemnat, nedatat, colecțiile Muzeului Judeâean de Artă «Centrul Artitic Baia Mare» / © Ioan Angel Negrean.

8 Cuib 1 88-89 = Cuib 1, 1988-1989, ulei pe pânză, 50 x 50 cm., semnat și datat – dreapta jos în pastă: „Negrean (19)88” + centru-stânga jos în pastă: „IAN (19)89”.

9 Cuib 2 88-89 = Cuib 2, 1988-1989, ulei pe pânză, 55 x 65 cm., semnat și datat dreapta jos în pastă: „Negrean 1989”, colecție artistului / © Ioan Angel Negrean.

10 Sărutul – Cuib 89 = Sărutul – Cuib, 1989, ulei pe pânză, 78 x 70 cm., nesemnat, nedatat colecție artistului / © Ioan Angel Negrean.