6. Jan Antoni AUSTEN
*09.01.1865, Varșovia (Congresul Polonez, Imperiul Țarist Rus) – †04.01.1938, Varșovia, Polonia,
pictor, grafician, critic și teoretician de artă
EDUCAŢIA ARTISTICĂ
Varşovia ► 1883/87 Studiază cu Alexandr Kamíński în cadrul Şcolii de desen. Apoi urmează cursuri de desen şi pictură cu Wojciech Gerson în atelierul privat al acestuia.
Odesa ► 1885 Efectuează o călătorie de studii la Odesa și în Crimeea, unde intră în contact cu mediul coloniei artistice internaţionale odesane.
Varşovia ► 1888/89 Continuă să înveţe la Varşovia şi călătoreşte prin Polonia aflată sub triplă ocupaţie străină, cu sprijinul unei burse obţinute din partea TZSP (Towarzystwo Zachęty Sztuk Pięknych) / Societăţii de Arte Frumoase «Zachęta».
Paris ► 1889/92 Îşi completează studiile la Academia Julian sub îndrumarea lui Jules Lefebvre, Tony Robert–Fleury şi Benjamin Constant. De asemenea petrece câteva sejururi în localităţi de pe coasta regiunii Bretagne şi, în acest context, se familiarizează cu pictura în plein air, experimentând peisagistica rurală şi marină.
Varşovia ► 1893/95 Revine în oraşul natal pentru a studia și a activa, apoi, ca artist independent. Se angajează în diverse activităţi desfăşurate de importante cercuri literare şi artistice din Cracovia şi Varşovia. Este probabil ca tot din această perioadă să dateze contacte mai apropiate ale lui Jan Antoni Austen cu puternicul grup artistic polonez ce activa la München. Deşi sursele documentare bio–bibliografice cunoscute nu fac menţiuni exprese în acest sens, este totuşi posibil ca astfel de legături intelectuale să îl fi introdus în ambianţa cercului münchenez al Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy, cerc frecventat de numeroşi artişti şi studenţi polonezi dintre care nu puţini au participat apoi la coloniile băimărene ale şcolii.
Baia Mare ► 1896 Participă la colonia temporară de vară a grupului Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy.
Paris ► 1895/99 Petrece un al doilea stagiu de studii în Franţa. De această dată lucrează independent în cartierul parizian Montmarte, precum şi în câteva localităţi rurale. Cultivă contacte strânse cu mediile artistice poloneze din patrie, lucrează intens şi realizează primele performanţe expoziţionale semnificative, printre care şi cea dintâi expoziţie personală prezentată în 1898 la Łodz.
Acesta este dinamicul contex biografic în care fructifică legăturile cu cercul münchenez al Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy prin participarea la prima colonie artistică băimăreană a cursanţilor acestei prestigioase intituţii educaţionale private.
PREZENŢA ŞI ACTIVITATEA LA BAIA MARE 1896
Informaţiile documentare pe care le cunoaştem indică faptul că Jan Antoni Austen nu a fost unul dintre familiarii cercului münchenez al lui Hollósy. Faptul rezultă din împrejurarea că, preluând informaţii provenite din mediul münchenez al Şcolii Hollósy, presa băimăreană i-a consemnat numele în forme onomastice incorecte: „Auskerin (Rusia)” (cf. Nagybánya és Vidéke, XXII, 1896, nr. 17), respectiv „Benjamin Austeim Rusia” (cf. Nagybánya és Vidéke, XXII, 1896, nr. 19).
Literaturile memorialistică şi ştiinţifică de mai târziu aveau să reţină ambele aceste forme onomastice corupte, fără a identifica personajul şi, implicit, fără a rectifica în mod corespunzător numelui artistului. Astfel, atât în Ré-Bö 1912, cât şi în Réti 1954, figurează varianta Auskerin.
Pe de altă parte, în Mezei 1983 apar ambele forme, distinsul și regretatul istoric de artă maghiar combinând cele două liste publicate în Nagybánya és Vidéke (vezi supra), fapt care creează impresia (evident incorectă) că ar fi fost vorba despre doi artişti diferiţi. Această eroare s-a perpetuat apoi şi în referinţele ulterioare la Şorban 1986, Murádin 1992 şi Réti 1994.
Am stabilit şi publicat identificarea cu Jan Antoni Austen pentru prima oară în seria nouă a cotidianului băimărean Error! Bookmark not defined.Graiul Maramureșului (III, 1991, nr. 398-399, p.5: Tiberiu Alexa, Dicţionar plastic. Centrul Artistic Baia Mare în perspectivă centenară —3. Austen, Anton).
Apoi am consemnat-o în listele coloniilor băimărene publicate în AlTi 1996. În acelaşi an 1996 am comunicat identificarea doamnei Gizella Szatmári, istoric de artă la Magyar Nemzeti Galéria/Galeria Naţională Maghiară din Budapesta, domnia sa incluzând informaţia în studiul pe care l-a publicat în monumentalul volum de studii şi catalog al expoziţiei aniversare pe care muzeul budapestan le-a consacrat aniversării centenarului coloniei artistice băimărene (cf. Szatmári 1996).
Aşadar, îl regăsim pe Jan Antoni Austen printre participanţii la prima colonie temporară de vară de la Baia Mare, alături de un mai numeros grup de artişti şi studenţi münchenezi (mai precis 48 – cifră indicată riguros de către acelaşi Hollósy într-un document epistolar redactat patru ani mai târziu – la Baia Mare, în 17 septembrie 1899 – şi expediat la Budapesta funcționarului ministerial Elek Lippich căruia îi adresează următoarea solicitare:
„Eu, care am deschis drum culturii de la München la Baia Mare în haine nesimandicoase alături de o şcoală cu 48 de membri [subl.n. T.A.] cer în mod direct secretarului Ministerului
Maghiar al Cultelor ca să obţină de la cea mai competentă autoritate sprijinul şi posibilitatea pentru ca Lajos Bay să fie [ales] primar al oraşului [Baia Mare].” (cf. OSZK, Kézirattár, Levelestár, corespondanţa Hollósy către Lippich Elek: 1896–1912, doc. nr. 7 [fondul Lippich, corespondenţa de la Hollósy, act nr. 7 — scrisoarea din 17 septembrie 1899].)
Detaliile biografiei sale indică faptul că Jan Antoni Austen ar fi venit la Baia Mare direct de la Paris, întrerupându-şi pentru câteva luni cea de-a doua şedere a sa în Franţa. Acest episod al biografiei sale este cu totul ignorat astăzi, iar însăşi prezenţa lui Austen la Baia Mare pare să fie surprinzătoare, fie şi măcar pentru motivul că amănuntele probabilei sale legături cu Münchenul artistic sunt deocamdată necunoscute.
În plus, fiind deja un artist pe deplin format la vârsta de 31 de ani, este de bănuit că nu nevoia de a studia sub îndrumarea lui Hollósy îl va fi atras aici. Mai degrabă am putea presupune că motivul venirii lui Antoni Jan Austen la Baia Mare va fi fost legat de posibilitatea consumării unei experienţe plein air–iste într-un spaţiu etno–cultural european necunoscut. Nu trebuie exclusă nici ipoteza ca artistul să fi fost tentat de oportunitatea participării la ediţia iniţiatică a colonii internaţionale pe cale de constituire. Poate că participarea îi va fi fost mijlocită de Szymon Buchbinder, un alt artist polonez apropiat de cercul münchenez al şcolii lui Hollósy, care a participat el însuşi la colonia băimăreană din 1896.
Detaliile legate de activitatea lui Antonin Jan Austen la Baia Mare ne sunt, deocamdată, necunoscute. Putem doar bănui că artistul polonez va fi lucrat aici independent de grupul studenţilor lui Hollósy – asemenea lui Szymon Buchbinder, după cum de asemenea este de presupus că a realizat, asemenea celorlalţi colonişti, atât studii de atelier, cât şi peisaje în plein air.
ACTIVITATEA ŞI CREAŢIA ARTISTICĂ
Paris şi Varşovia ►1889–1899. În paralel cu studiile efectuate în vremea primei sale şederi la Paris (1889/1892), Antoni Jan Austen începe să desfăşoare o intensă activitate culturală şi artistică. Astfel, vizitează litoralul Bretagne unde execută o serie de compoziţii, scene de gen cu subiecte ţărăneşti, respectiv peisaje rurale şi marine. Expune o asemenea Marină în 1892 Salon des Beaux Arts.
Pe parcursul acelor ani, a menţinut un contact strâns cu cercurile artistice de acasă, încât începând din 1889 expune aproape anual la Saloanele TZSP (Towarzystwo Zachęty Sztuk Pięknych) / Societăţii de Arte Frumoase «Zaketa» din Varşovia, iar din 1891 la Saloanele TPSP (Towarzystwo Przyjaciól Sztuk Pięknych) / Asociaţiei Prietenilor Artelor Frumoase din Cracovia.
În 1889 îşi începe și cariera de ilustrator artistic, executând diverse vignete şi ilustraţii pentru unele dintre cele mai influente reviste culturale poloneze ale vremii, precum Kłosy, Ateneum, Tygodnik Ilustrowany, Pręglad Techniczny, Bluszcz, Sfinx şi Ziarno.
Revine în Polonia pentru doi ani în perioada 1893–1895. Cu acel prilej debutează în calitate de critic de artă. A fost deosebit de activ în acest domeniu între anii 1893–1918, când a publicat sistematic în revistele Tygodnik Ilustrowany, Pręgladzie Tygodniowim şi Ateneum. Articolele, cronicile şi corespondenţele sale probează o atitudine modernă pe care a exprimat-o întrebuinţând, de regulă, un discurs în tonuri moderate.
Mai tranşante au fost textele care l-au angajat în polemici cu instituţiile artistice poloneze ale epocii şi prin intermediul cărora Austen combate tendinţele, practicile şi ambianţa conservatoare cultivate de acestea în pragul secolului al XX-lea. Din această perspectivă el manifestă înrudiri evidente cu acea stare de spirit reformatoare care, între 1890–1910, a provocat în Europa Centrală şi de Răsărit aprinse dezbateri şi controverse doctrinare asupra necesităţii înnoirii structurilor aparatului instituţional (în învăţământ, academie, asociaţii şi societăţi, expoziţii oficiale), precum şi în privinţa condiţiei specifice a creatorului de artă (în raporturile sale cu puterea politică, cu oficialităţile administrative, cu publicul ş.a.).
A efectuat un al doilea stagiu de studii şi activităţi de creaţie independente la Paris, în
perioada 1895–1899. În ambianţa de aici s-a manifestat ca membru activ al Asociaţiei Artistice şi Literare Poloneze «KOTO».
În 1898 şi-a prezentat la Łodz prima expoziţie personală de pictură, pe care a itinerat-o apoi şi la Varşovia.
De-a lungul acestei perioade pictează intens, îndeosebi nuduri, compoziţii figurative cu subiecte de gen şi peisaje, înregistrând câteva succese notabile la Salon des Independents (1896 — în chiar anul participării sale la colonia băimăreană, apoi 1897 şi 1899), la Salon Société Nationale des Beaux Arts (1899).
În 1900 participă, tot în capitala Franţei, la Expoziţia Universală, această importantă manifestare internaţională prilejuind întâlnirea pe seimze a lucrărilor sale cu cele prezentate de unii dintre foştii săi comilitoni în prima colonie băimăreană, printre care Simon Hollósy, Arthur Garguromin Verona, István Csók, Oszkár Glatz, Max Buri, Károly Ferenczy, şi János Thorma.
Polonia. S-a întors definitiv în ţara natală în 1899, iar în 1900 a expuns 69 de lucrări la Salonul din Cracovia al Towarzystwo Przyjaciól Sztuk Pieknych / Societatea Prietenilor Artelor Frumoase din Cracovia al TPSP.
În 1904/05 a predat desenul la Şcoala de artă pentru femei «A.Conti» din Varşovia. Ca urmare a creşterii prestigiului său pedagogic, Antoni Jan Austen a deschis la Varșovia, în 1911, propria sa Şcoală de pictură peisagistică în plein air, fapt ce nu poate să nu evoce modelul pedagogic hollóşian coagulat în coloniile băimărene organizate ale Şcolii Hollósy, model la a cărui iniţiere pictorul polonez asistase și coparticipase în 1896.
A fost membru al Towarzystwo Zachęty Sztuk Pięknych / Societății de Arte Frumoase «Zachęta», Varșovia între 1924/26, iar în 1927 a devenit preşedinte al ZPAP/ Societății Artiştilor Plastici Polonezi.
Bogată şi relativ diversă, creaţia sa a parcurs drumul de la un realism anecdotic către subtilitățile colorismului impresionist, tranzitând și printre rafinamente simboliste de tip art nouveau.
Până prin anii deceniului 1920 publică desene, vignete, schiţe şi diverse lucrări grafice, dintre care cele concepute ca ilustraţii la texte literare relevă structuri stilistice care afiliază arta lui Antoni Austen la idealurile sincretismului cultural, aşa cum au fost ele promovate de exponenţii polonezi ai simbolismului, «artei 1900» și impresionismului. Către finalul carierei artistul avea să-și fixeze definitic creația într-o formulă stilistică de maturitate hotărât circumscrisă impresionismului de maturitate aflat în plin proces de expansiune globalizatoare la scare geografiilor culturale paneuropene.
Se citează frecvent preferinţa sa specială pentru peisajul marin, compoziţii şi peisaje compoziţionale figurative cu scene şi motive din viaţa cotidiană, nuduri şi portrete.
Dr. Tiberiu ALEXA
Lista abrevierilor:
AlTi 1986: Tiberiu Alexa, Contribuţii la reconstituirea primei etape a istoriei mişcării artistice de la Baia Mare (1896-1901), în Acta Musei Porolissensis, Zalău, X, 1986, pp. 745-772.
AlTi 1996: Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul Artistic Baia Mare 1896-1996. Expoziţie organizată de Muzeul de Artă Baia Mare cu sprijinul Guvernului României • The Baia Mare Artistic Centre 1896–1996. Exhibition held by the Baia Mare Art Museum with the support of the Romanian Government, Muzeul Judeţean Maramureş, Baia Mare, 1996; lista publicată la „Anexa 1 Artişti activi în Centrul Artistic Baia Mare în perioada Şcolii Hollósy • Artists who attended the Baia Mare Artistic Centre during the period of the Hollósy School”, p. 97–99.
NaVi, XXIII (1897), nr. 11: ***, Jönnek a festőművészek, p. 2;
NaVi, XXV (1899), nr. 15: ***, A Hollósy festőiskolája…, p.3;
NaVi, XXV (1899), nr. 37: H[arácsek]. I[mre, dr.]., Festőművészeink kiállítása, p.1.
Mezei 1983: Otto Mezei, Nagybánya. A hazai szabadiskolák múltjából, Budapest, 1983. Listele editate la capitolul „Jegyzetek” [Note]: 1896 – nota 35, p. 81; 1897 – nota 35, p. 81-82; 1898 – nota 45, p. 83; 1899 – nota 54, p. 84; 1900 – nota 54, p. 85-86.
MJACABM: Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».
MNG, Adattár: Magyar Nemzeti Galéria, Adattár – Galeria Națională Maghiară, Budapesta, Fondul documentar
Murádin 1992: Jenő Murádin, A nagybányai Hollósy–iskola névsorai, în Erdély Muzeum, II, 1992, nr. I–IV, p. 164-167.
Ré–Bö 1912: Samuel Börtsök, István Réti, A nagybányai jubiláris képkiállítás illustrált katalogus, Nagybánya [Baia Mare], 1912.
Réti 1954: István Réti, A nagybányai művésztelep, Budapest, 1954. Listele anuale editate la capitolul „A nagybányán tartózkodott festők névsora”: 1896 – p. 324; 1897 – p. 324; 1898 – p. 324 -325; 1899 – p. 325; 1900 – p. 325 (doar cifra participanţilor la colonie); 1901 – p. 325.
Réti 1994: István Réti, A nagybányai művésztelep, Budapest, 1994 [ediţie revizuită, adăugită şi adnotată]. Listele anuale editate la capitolul „A nagybányán tartózkodott festők névsora * [/] A Hollósy–iskola ideje”: 1896 – p. 163-164; 1897 – p. 164; 1898 – p. 164; 1899 – p. 164-165; 1900 – p. 165; 1901 – p. 165.
Șorban 1983: Raoul Șorban, O viață de artist între München și Baia Mare, Editura Meridiane, 1986, 215 p.
Citește și
Editorialul de sâmbătă. Dicționarul Centrului Artistic Baia Mare: Artiștii Școlii Hollósy la Baia Mare (XIII)
