«SCRIITORUL, PREMIUL și HARTA EXCELENȚEI CULTURALE MARAMUREȘENE» – Marian ILEA: Premiul pentru dramaturgie 2023 al Uniunii Scriitorilor din România I
- Tentația, jubilația și relativitatea unui premiu în România de azi
Pe lângă capriciile – prelung răcoroase, ploioase și cenușii – ale unui anotimp (parcă) dedicat rescrierii hărților climatice și electorale, primăvara târzie a acestui an ne-a adus, succesiv, și două vești însorite, care ne-au încălzit (cumva compensatoriu !) geomanția Feng Shui-ului „patriotic” și cultural local, fix în zilele în care aveam de suportat comasatele presiuni mediatice vectorial–electorale, ce ne dădeau de știre – printre multe alte știri – despre cum, în cei patru ani din urmă, «planul lui Ionel» ar fi așezat Maramureșul undeva în fruntea unei ierarhii financiar–contabile naționale pe care n-o zărește nimeni altcineva decât „plănuitorul” însuși dimpreună cu confrații săi politici. Așadar, în cursul lunii mai, am aflat mai întâi despre nominalizarea, iar mai apoi despre decernarea premiului pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2023, concitadinului, conjudețeanului, confratelui și prietenului nostru întru cultura de performanță – scriitorul mediomontez Marian ILEA (alintat public, cu tandră amiciție, ca «monșerul»)!
Cum era firesc, evenimentul nu a trecut neobservat. L-a consemnat o parte a mass-media județeană (atâta câtă mai ființează!), aceasta informându-și citirorii despre succesul personal al scriitorului, căruia i s-au transmis și cuvenite felicitări. Știu că numeroși prieteni l-au gratulat personal, telefonic și pe pagina de facebook.
Însă, mărturisesc că m-am așteptat ca spațiul public de pe la noi să fi reflectat, cu mai multă și generoasă receptivitate, faptul că monșerul Marian a adus în Maramureșul de „acasă” unul dintre cele mai prestigioase premii anuale oferite de Uniunea Scriitorilor din România. Și a izbutit, astfel – parafrazând zicerea electorală cunoscută – să așeze cu adevărat pe harta geografiei excelențelor culturale românești contemporane, deopotrivă Ieudul natal, «mediomonte»-ul magic care, prin care opera scriitorului, transformă în legendă literară Baia Sprie, Baia Mare cea rezidențial–profesională și Maramureșul biografic–referențial. E adevărat că, în lunile mai și iunie, „larma comasat electorală” (de fundal, de prim-plan, mediatică și de cafenea) au acoperit spațiul public cu un bruiaj „eficient”, ce a transformat (nedrept!) vestea succesului literar al monșerului într-o (prea efemeră) știre de plan secund! Dar, totuși, orișicât!…
Se cuvine să subliniem, așadar, că din această cartografiere sui generis a excelenței culturale, trag foloase simbolice patru entități habitale (sau, ca să folosim noul limbaj de lemn politico–administrativ, 4 UAT-uri –unități administrativ–teritoriale): un județ, o comună și două municipii. Păi, eu zic că nu e puțin lucru! Un astfel de rezultat, o asemenea recunoaștere de rang național, generate de roadele muncii strict individuale (private) și creative (intelectual–artistice) exercitate într-un domeniu precum cultura de elită (high culture) – domeniu care la noi, la români, dă semne că a fost, este și (hélas!) va rămâne pe veci sferă de preocupări marginale pentru o societate mult prea fascinată de sclipiciul ambalajelor materiale pentru a putea fi și altfel decât obsedată de acumulările de bunuri și de capital („enrichiessez-vous !”– François Guizot, 1843), altfel spirituală decât religios (măcar de ar fi pe cât clamează!), altminteri socializatoare decât ultra-individualist! – și nu pot să nu-mi reamintesc răutăcioasa zicere din urmă cu decenii (până la urmă ea însăși nedreaptă și mincinoasă!, dar cam…expresivă!), a unui scriitor expatriat și pierdut, azi, în negura anonimatului (acolo unde îl și lăsăm, nepomenindu-i numele…): „(…) noi românii nu sîntem nici culți, nici inculți: sîntem…desculți (…)”!… Prin urmare?…
Habar nu am dacă monșerul își va fi elaborat, vreodată, un „plan al lui Marian”!… unul de interes pubilc, asemănător celui cu care Ionel și-a „vrăjit” electorii… Dar dacă privim cu atenție la biografia profesional–creativă a monșerului, nu se poate să nu observăm că realizările și împlinirile – iar, de-o vreme încoace, și recompensele/recunoașterile – s-au rânduit treptat, gospodărește, în crescendo, cuprinzând o arie profesională de extindere literar–jurnalistică care se identifică cu explorarea creativă – bipolară, polivalentă și convergentă – a lumilor reale și imaginare deopotrivă, iar producția și productivitatea sa culturală par să se fi ițit oarecumva „antreprenorial”, cumva inginerește, piramidal (articol cu articol, reportaj după reportaj, film cu film, carte cu carte și strat peste strat), așa încât rânduiala și rânduirea lor musai vor fi fiind output-ul vreunor nerostite (public) strategii și plănuiri creative. Să nu uităm, însă, că astfel de demersuri culturale se întreprind strict individual, pe conturi, cu deconturi și prin riscuri proprii, cu investiții (deopotrivă socio-umane, materiale etc.), și cu amortizări personale, în deplina lipsă a vreunui capitol distinct și sprijinitor în PNRR (motiv pentru care – in absentia – România nu riscă vreun enfreegment la UE pe motiv de…cultură!)… și să nu uităm nici că asemenea demersuri se petrec într-o piață ale cărei apetențe, percepții și permeabilități față de cultura majoră (high culture) sunt extrem de fragile.
Acestea fiind spuse/scrise, îmi propun ca, în cele ce urmează (încep aici, pentru a continua în următoarele două episoade), să examinez semnificațiile și rezonanțele premiului pentru dramaturgie 2023 al Uniunii Scriitorilor din România înmânat «monșerului» Marian ILEA pe 31 mai 2024, în cadrul Galei Premiilor U.S.R. desfășurată în Sala Media a Teatrului Național din București.
De început – începem cu definirea lexicografică a termenului ca să răspundem la întrebarea (până la urmă firească!), presupunând noi (câtuși de puțin ironic…) că nu toată lumea cunoaște definirea științific–linvistică a ce este acela un premiu, o distincție:
„PREMIU, premii, s[ubstantiv]. n[eutru]. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. (…) – din latinescul praemium.” (cf. DEX 2012, p. 868).
„PREMIU, premii, s[ubstantiv]. n[eutru]. Recompensă (în bani sau în diferite obiecte) acordată ca recunoaștere oficială a succesului deosebit într-un anumit domeniu de activitate (…)” (cf. https://dexonline.ro/definitie/premiu/935112).
„Distincție, distincții, s[ubstantiv]. f[eminin]. (…) 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.; distincțiúne s.f.] – din fr. distinction, lat. distinctio, -nis.” (cf. DEX 2012, P. 322).
va urma
Dr. Tiberiu ALEXA
