Etimologia localității Băiuț – de la "pietrele strălucitoare" la împărăteasa Sissi

Etimologia denumirii localităților a fascinat dintotdeauna pe istorici și lingviști generând adesea adevărate legende, dar și divergențe de opinii.

De-a lungul istoriei, denumirea unor localități a suferit schimbări sau traduceri în diverse limbi care dau pe de-o parte farmec, dar pe de altă parte pot duce în eroare cercetătorii din domenii diverse cum sunt istoria, geografia, biologia unei regiuni.

De aceea este bine să știm istoricul denumirii unei localități pentru a ne ușura munca în cercetarea noastră.

Localitatea Băiuț are o veche atestare documentară, încă din anul 1315 fiind consemnată existența unei mine de aur în „Terra Lapis”, vechea denumire latinizată a „Țării Lăpușului”.

Carte poștală veche a localității Băiuț

După unii cercetători cuvântul lapis ar proveni din latinescul „piatră”, după alții fiind vorba despre o plantă care creștea abundent în zonă respectiv brusturele (Arctium lappa).

Legătura cu piatra pare mai veridică având în vedere faptul că în zonă se extrăgea minereu aurifer. Un argument în plus ar fi și legenda legată de înființarea localității și anume prin venirea câtorva păstori, care găsesc „pietre strălucitoare” în zonă și care duc vestea în localități unde deja se exploata aurul din subteran. Din zonă se mai exploata și piatră pentru pavaj sau pentru ascuțit obiecte din metal (de acolo provine si denumirea de Tocila, numele afluentului principal al Răului Băiuț).

De altfel, o denumire veche a localității în limba germană, mai puțin cunoscută ,este Steinbruch (carieră de piatră) care vine ca un argument în plus la cele prezentate mai sus.

Băiuț este tot o denumire foarte veche, fiind diminutivul cuvântului „Baie”, cu înțeles de mină, în limbajul popular, denumirea venind de la temperaturile ridicate din subteranele minelor unde muncitorii făceau adesea fără voia lor adevărate „băi de aburi”. Deci Băiuț ar însemna o mină mai mică, nu neapărat ca dimensiune, ci ca și contrapondere cu o mină mai mare (Baia Mare) consemnată mai repede și cu o populație mai numeroasă.

Denumirea de Băiuț apare în documentele vechi și sub forma maghiarizată sau germanizată de Bajutz.

În anul 1630 întâlnim denumirea oficială de Lápos-Banya (Mina sau Baia Lăpușului) având un statut economic important în regiune dovedită și prin existența unei monezi proprii ai localității (vezi aici articol DirectMM).

Deoarece mai exista o localitate cu această denumire și anume (Băița, apaținând astăzi orașului Tăuții-Măgherăuș), în anul 1854 Băiuțul devine Oláhlápos-Banya respectiv Baia sau Mina Lăpușului Românesc, după numele localității situată în aval de ea.

În anul 1913 denumirea localității devine pe lângă cea de Băiuț și de Erzsébetbánya (Mina Elisabeta în limba maghiară) sau Elisabethburg (Cetatea Elisabeta în limba germană), în alte izvoare istorice fiind și Elisabethstadt (Orașul Elisabeta în limba germană).

Deoarece există în România încă un oraș cu denumirea în limba germană de Elisabethstadt, și anume orașul Dumbrăveni din județul Mureș, Institutul Național de Statistică al României atribuie denumirea în limba germană a localității Băiuț ca fiind Elisabethburg. Denumirea crează o oarecare confuzie având în construcția ei și cuvântul „burg”, cu înțeles de cetate, în localitate nefiind consemnată existența vreunei cetăți. Cel mai probabil cuvântul burg se referă la statutul urban mai vechi a localității, orășenii fiind cunoscuți și ca „oameni ai cetății” sau cetățeni.

Ne întrebăm, desigur, cine a fost Elisabeta, cea care a dat pentru o perioadă de timp numele acestei frumoase localități?

În monografiile localității Băiuț se spune că ar proveni de la Szilágyi Erzsébet, soția lui Iancu de Hunedoara și totodată mama lui Matei Corvin și care ar fi deținut proprietăți miniere în zonă.

Iancu de Hunedoara avea statut de regent, Elisabeta de Hunedoara fiind cunoscută și ca Regina Elisabeta.

Regina Elisabeta de Hunedoara – pictură de Zsigmond Vajda

Etimologia denumirii de Erzsébetbánya, respectiv Elisabethburg este un subiect dezbătut de către pasionații de istorie și care în lumina ultimelor cercetări a scos la iveală o nouă ipoteză cu argumente destul de palpabile.

Și anume faptul că această denumire ar proveni de la Împărăteasa Elisabeta a Austriei cunoscută sub pseudonimul de Sissi.

Cercetările istorice și anumite consemnări ne duc pe firul unei povești fascinante despre legătura dintre Băiuț și împărăteasa Sissi.

La sfârșitul secolului al XIX-lea în Băiuț a luat ființă Institutul de vaccinuri contra variolei al doctorului Intze Bela. O poveste de succes și care îl propulsează pe doctorul Intze în „lumea bună” a Vienei unde ajunge în preajma familiei Împăratului Franz Josef. Bunul său prieten, pictorul Arpad Koppay era pictorul familiei imperiale și portretistul preferat al împărătesei.

Se spune că împărăteasa ar fi vizitat localitatea Băiuț cu ocazia unei vizite în Țara Lăpușului la invitația renumitului medic Intze Bela și a bunului său prieten Koppay. Acest lucru este foarte posibil, dar în lipsa unei dovezi scrise o păstrăm doar ca o supoziție.

Împărăteasa Sissi – pictură de Arpad Koppay

Dar argumentul cel solid privind proveniența denumirii de Mina Elisabeta localității Băiuț de la împărăteasa Sissi vine dintr-o consemnare a cavalerului Berks Nandor care a fost diectorul Flotației din Strâmbu-Băiuț. Originar din orașul Pecs, Ungaria, își începe cariera în zonă fâcând câteva inovații importante la Flotația din Strâmbu-Băiuț, iar mai apoi în Baia-Sprie unde datorită contribuților sale devine cetățtean de onoare a orașului.

La o vârstă destul de înaintată, cavalerul Berks intră și în politică devenind deputat în Parlamentul de la Budapesta. Fiind un mare admirator al împărătesei Sissi și fiind legat sufletește de Băiuț, propune denumirea de Mina Elisabeta după numele împărătesei.

În anul 1913 se oficializează această denumire a localității, care așa cum vedem a stârnit și stârnește încă controverse privind etimologia ei.

Desigur această denumire are mai mult o importanță istorică, ea fiind folosită oficial doar câțiva ani revenindu-se mai apoi la vechea denumire de Băiuț.

Ca și o amintire a denumirii de Elisabeta, școala gimnazială din Băiuț poartă astăzi denumirea de „Regina Elisabeta”, referire la prima variantă ca fiind vorba despre soția lui Iancu de Hunedoara.

Școala gimnazială „Regina Elisabeta” din Băiuț

Regina sau împărăteasa Elisabeta dă o anumită eleganță și noblețe acestei fascinante localități, calități pe care le găsim răsfoind prin filele încărcate de istorie ale comunității sau pur și simplu făcând cunoștință cu oamenii deosebiți de aici.

Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!