Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș vă așteaptă să-i treceți pragul. Exponatele săptămânii sunt Toporul de cupru de la Corni și Grenada lămâie.
„În timpul săpăturilor arheologice din toamna anului 2003 de la Oarţa de Sus Dealul Stremţului (com. Oarţa de Jos, jud. Maramureş) am fost informat de elevul Doru Zaharia că un prieten de-al său, Mihai Şofron, elev la şcoala din comuna Bicaz, a găsit în localitatea Corni un topor de metal. Am constatat că este vorba de un topor de cupru care, potrivit afirmaţiilor descoperitorului, a fost găsit izolat, fără alte materiale arheologice, la suprafaţă, în partea vestică a Dealului Uliului, în locul numit Guruieţ, în urma lucrărilor agricole din 1996 sau 1997. Punctul Gumieţ se află la altitudinea de cca 230 m, în partea sudică a localităţii Corni, în stânga văii Cerna, în imediata apropiere a drumului dinspre Bicaz, la 250 m est de intersecţia cu drumul spre Corni. Cercetările de suprafaţă efectuate în locul descoperirii nu au dus la descoperirea de artefacte care să ateste vreo locuire în punctul menţionat.
Toporul face parte din categoria topoarelor-ciocan de tip Székely-Nádudvar şi are forma pentagonală, trecerea de la braţul ciocan la tăiş în dreptul găurii de înmănuşare este rotunjită, cu braţul ciocan mai scurt şi arcuit spre interior. Secţiunea braţului ciocan este dreptunghiulară, cu colţurile din partea superioară rotunjite.
Gaura pentru înmănuşare se găseşte în jumătatea superioară a piesei, are manşon doar în partea inferioară şi este circulară în plan şi concavă în secţiune. Toporul are tăişul semicircular, uşor lăţit în partea inferioară, unde este şi ciobit. Secţiunea tăişului este rectangulară cu colţurile rotunjite. Pe una din părţile laterale, în dreptul găurii de înmănuşare, se găsesc opt incizii scurte şi înguste. Şase dintre acestea sunt aşezate vertical şi două oblic. Culoarea toporului este roşiatică închis (arămie), pe o mică porţiune se mai păstrează încă patina de culoare verde închis. Toporul nu a fost în întregime finisat după turnare, aşa încât pe suprafaţa lui pot fi observate numeroase neregularităţi.
Dimensiuni: lungimea maximă: 14,4 cm; lungimea braţului ciocan: 3,9 cm; lungimea tăişului: 7,6 cm: lăţimea la capătul bont: 2,6 cm; grosimea la capătul bont: 1 cm; lăţimea tăişului: 1,8 cm; diametrul găurii de înmănuşare: 2,9 cm; greutatea: 410 gr.
Topoarele de tip Székely – Nádudvar sunt concentrate în principal în sud-estul și nord-vestul Transilvaniei (24 piese), Ungaria (68) și Slovacia (10), într-un număr mai mic şi în regiunile învecinate: Cehia-Moravia (3), Austria (9), fosta Iugoslavie (7), Bulgaria (2), Polonia (3) și Ucraina (1).
Asupra funcţionalităţii topoarelor de cupru au fost exprimate mai multe opinii. Urmele de utilizare observate pe mai multe topoare au condus la ipoteza că acestea au fost folosite ca: unelte pentru tăierea lemnului și a oaselor animalelor, minerit etc.; cele descoperite în morminte, în special topoarele cu braţe în cruce sunt considerate arme; semne de putere și prestigiu, lingouri sau o formă monetară.
Caracteristice Bazinului Carpatic, topoarele de tip Székely – Nádudvar, produse ale comunităților Tiszapolgár și, în principal, ale comunităților Bodrogkeresztúr ajung probabil prin comerţ în mediile culturale învecinate.
Locul de păstrare: Muzeul Judeţan de Istorie şi Arheologie, Baia Mare, Nr. inv. 35.251.
Datare: eneolitic –cultura Tiszapolgár, 4600-4200 î.Chr.Grenada defensivă F1, cunoscută și sub numele de „lămâie”, datorită asemănării formei sale cu aceea a unei lămâi, a apărut în urma modificării de către sovietici a unei grenade produse de francezi în anul 1914. Ulterior, datorită eficacității sale, grenada produsă de sovietici a fost folosită pe scară largă în timpul celui de-al doilea război mondial și, ulterior, în numeroase conflicte militare desfășurate în lumea întreagă.
Grenada are o formă alungită și învelișul de fontă cu crestături longitudinale și transversale care au rolul de a facilita fragmentarea corpului grenadei și, totodată, de a preveni alunecarea mîinii pe grenadă. Este o grenadă anti-personal cu fragmentare, care folosește ca exploziv trinitrotoluenul. Aproximativ 60% din corpul grenadei este pulverizat în timpul exploziei, rezultând în jur de 290 de așchii tăioase, mici proiectile-șrapnel, propulsate cu o viteză inițială de 730m/s.
Grenada FR1 poate fi aruncată până la o distanță de 35-40 de metri și a fost utilizată, de regulă, în situațiile în care combatantul beneficia de o acoperire totală, pentru a evita riscul de a fi rănit sau ucis de propria grenadă. Efectul distrugător al acestui tip de grenadă este mai mare decât cel al grenadelor ofensive, deoarece beneficiază de o fragmentare mai puternică și are o rază de acțiune mai mare.
Corpul de fontă al grenadei are înălțimea de 135 mm (inclusiv siguranța), diametrul carcasei de 55 mm și cântărește 600 gr, masa explozivă cântărind între 60-90 gr.
Locul de păstrare: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare.
Datare: Al doilea război mondial” – precizează reprezentanții Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
