„Gravimetrul” de Marian Ilea, partea a XVI-a

Continuăm publicarea pe DirectMM.ro a romanului-foileton „Gravimetrul” de Marian Ilea. Lectură plăcută vă dorim!

XVI

În fiecare sǎptǎmânǎ, vinerea, Consiliul Orǎşe­nesc avea şedinţă de lucru. Începea la orele nouă dimineaţa. În sala cu arcade, de la parter. În clădirea pe care sta scris, cu litere albe pe fond albastru: PRIMĂ­RIE. Domnul Hidegkuti Dumitru – Tutungiul era secre­tarul tuturor comisiilor. Preţ de trei ceasuri închidea pră­vă­lia. Trecea drumul. Intra în sala de şedinţă. Se apuca de scris. Cu un toc vechi, cu peniţă ruginită. După douăzeci de minute nu-şi mai simţea degetele de la mâna stângă.

Domnul Hidegkuti Dumitru făcea această muncă în folosul comunităţii, benevol. Faţa lui, lungă şi ascuţită spre bărbie şi creştet, semăna cu o tavă pe care puneai prăjiturile. Era vesel şi curat. Întotdeauna proaspăt băr­bierit. Cunoştea durerea de cap din auzite. Avusese dintot­deau­na apetitul bun. Mânca omleta din patru ouă de găină şi opt cârnăciori prăjiţi, în fiecare dimineaţă. Un pahar de vin de Seini şi doi castraveciori muraţi completau prima întâlnire cu mâncarea fiecărei zile. Domnul Hidegkuti Dumitru nu se spălase niciodată. De când îşi aducea amin­te. Ţinuse în tutungerie, vreme de zece ani, un ştergar pe care nu-l folosise.

Domnul Hidegkuti Dumitru cugeta, auzea şi se mi­nu­na că alţi prăvăliaşi, de pe strada Malinovski, îşi aranjau, cu gust, toaletele, puneau porţelanuri albe, chiuvete şi robinete care să uşureze spălatul. Să-l transforme, dintr-o corvoadă, într-o plăcere. Îl cuprindeau fiorii. Atâtea lu­cruri de prisos.

Domnul Hidegkuti Dumitru a avut apetit şi somn sănătos de când se ştie. Puteau să mărturisească acelaşi lucru, despre propriile lor persoane, ceilalţi negustori din oraş care-şi trăiau ceasurile vieţii prin scăldătorile vinde­cătoare ale Europei.

Domnul Hidegkuti Dumitru dormea încălţat şi purta aceleaşi veşminte şi vara şi iarna.

Treizeci octombrie căzuse într-o vineri. Ploua. Apa se prelingea în pârâiaşe subţiri, pe ferestrele sălii de şe­dinţă. Domnul Hidegkuti Dumitru nu-şi vedea prăvălia. Agăţase pe uşa de la intrare pancarta, din carton cafeniu, pe care scria, cu creion: „Sunt în Consiliu. Vin imediat ce se termină”.

Domnii consilieri orăşeneşti se aşezaseră la masa lungă, din lemn de fag. Îi făcuseră semn tutungiului. Se stabilea ordinea de zi a şedinţei de lucru. Domnii consi­lieri orăşeneşti răsfoiau hârtiile pe care se aflau scrise solicitările cetăţenilor. Urmau decizii importante pentru oraş. Tutungiul va scrie după dictare, va mai pune de la el fraze care, aşezate în pagină, căpătau puterea unor legi, decrete ori hotărâri oficiale. Luni dimineaţă se trecea la aplicarea lor.

Domnii consilieri orăşeneşti: Matiaskovski, Benea, Trif şi Nistor nu se grăbeau. Cumpăneau lucrurile. Erau conştienţi de importanţa momentului.

La primul punct al ordinei de zi era trecut un caz demn de o şedinţă extraordinară. Suna cam aşa: „Lămu­ri­rea situaţiei create de către domnul Lutz Korodi. Stabili­rea faptelor şi realităţilor acestei chestiuni. Discutarea unui termen ferm pentru luarea deciziei definitive”. La punctul doi erau trecute problemele curente.

Proces verbal referitor la problemele comunităţii, aflate pe ordinea de zi a şedinţei de lucru ordinare, din data de treizeci octombrie, întocmit de către domnul Hidegkuti Dumitru – secretar orăşenesc şi tutungiu

La şedinţa de lucru ordinar, de consiliu orăşenesc, desfăşurată azi, treizeci octombrie a.c. – vinerea, sunt prezenţi cei patru consilieri orăşeneşti, în totalitate.

Domnii Matiaskovski, Benea, Nistor şi Trif stabilesc punctul unu al ordinei de zi: cazul Lutz Korodi şi conse­cinţele lui. La punctul doi se fixează luarea de decizii şi hotărâri curente. Domnii consilieri orăşeneşti discută pro­blemele pe comisii şi problemele în plen. Domnul consi­lier orăşenesc Benea, responsabilul comisiei de cultură, artă şi timp solicită introducerea, în regim suplimentar, pe ordinea de zi, a unui punct aparte care să fixeze un mod de lucru meteorologic pentru stabilirea timpului fiecărei luni a următorului an. Domnul consilier orăşenesc Benea afirmă, cităm: „în deplinătatea potenţialului facultativ men­tal” încheiem citatul, că există o metodă de stabilire, cu maximă rigurozitate, a timpului probabil, pentru lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie. Se dezbate, în plen, solicitarea domnului consilier orăşenesc Benea. Se votează în unanimitate. Se face o completare pe ordinea de zi, în sensul că punctul doi al acesteia devine punctul trei, iar punctul doi se mo­difică şi va avea următorul conţinut scris: „Se va regla timpul probabil al ultimelor şase luni ale anului următor, printr-o metodă propusă de către domnul consilier orăşe­nesc Benea. Discuţii”.

Şedinţa de consiliu orăşenesc începe cu punctul unu al ordinei de zi: „Cazul Lutz Korodi. Consecinţe şi stabili­rea datei pentru luarea deciziei finale”. Cere cuvântul domnul consilier orăşenesc Matiaskovski, şeful comisiei de medicină şi infracţiune. Acesta prezintă succint faptele prin care domnul Lutz Korodi, achizitor de păr omenesc, un cetăţean onorabil, fără pată, un om de bază al oraşului, până la această dată a fost împiedicat, de o anumită situa­ţie de natură personală, să-şi mai facă apariţia la orele de maxim trafic, pe strada Malinovski ori pe bulevardul Re­gele Ferdinand. Acest lucru, cu absenţa lui, a perturbat bunul mers al celor care erau obişnuiţi să-l vadă la orele fixe şi să-şi regleze ceasurile după orele de apariţie. S-a mai creat şi o situaţiune tensionată, prin lipsa acestui domn de la concertul marelui violonist Francisc Thury. Biletele au fost reţinute de către domnul achizitor de păr omenesc, cu două săptămâni înainte. Absenţa lui fiind considerată, în unanimitate, de către domnii consilieri orăşeneşti, ca nemotivată. Prin acest fel de situaţiune s-au creat nemulţumiri în rândul celor care au beneficiat de binefăcătoarea întâlnire cu cultura. Cei mai nemulţumiţi au fost cei care, având posibilităţi pecuniare pentru a par­ticipa la concert, n-au mai găsit locuri şi nu le-au reţinut, pierzând, prin aceasta, mult din prestigiul lor orăşenesc, deoarece la discuţiile purtate după aceea, despre acest eveniment nu şi-au putut manifesta opinia, fiind în necu­noş­tinţă. O altă observaţie care trebuie trecută în acest proces verbal de şedinţă este postura jenantă în care a fost pus Consiliul Orăşenesc, în totalitatea lui, faţă de marele artist care fusese informat că sala de spectacole a Hote­lului Coroana urma să fie plină. Cele două scaune, rămase neocupate, sunt o palmă dată pe obrazul consilierilor orăşeneşti şi au fost percepute de către artist ca o sfidare, ca un gest gratuit, comis de către achizitorul de păr ome­nesc. Urmare acestei neplăceri, membrii consiliului orăşe­nesc s-au deplasat, din voinţă voluntară, la casa împricina­tului, situată în cartierul Pianul de Sus. În această aventură, aceşti domni au trebuit să-şi apere integritatea trupească expusă javrelor sălbatic-lătrătoare care bântuie cartierul Pianul de Jos. Domnii consilieri orăşeneşti au intrat în ograda şi apoi în casa achizitorului. Aerul stătut din cele două încăperi a provocat o stare de slăbire domnului con­silier orăşenesc Nistor.

Domnul Lutz Korodi se afla întins pe pat, într-o stare pe care nespecialiştii n-au putut-o califica. S-a făcut stri­gare, prin intermediul unui localnic, după domnul medic şef al spitalului minier. Acesta s-a prezentat la locul faptei după circa o jumătate de ceas. S-au stabilit faptele şi sta­rea actuală a domnului Lutz Korodi. Domnul doctor Arnold Weber a conferenţiat, două ceasuri, la căpătâiul cetăţeanului. Între timp l-a cercetat pe împricinat pe toate părţile trupului, dezgolindu-i anumite segmente. Pe fizio­nomia domnului Lutz Korodi n-a apărut nici o grimasă. Era roşu şi nu mirosea.

Din spusele doctorului Weber, membrii Consiliului Orăşenesc n-au înţeles decât că e vorba de o situaţiune neclară. Domnul consilier orăşenesc Matiaskovski încheie prezentarea faptelor. Consilierii orăşeneşti dezbat această chestiune, care este primul punct al ordinei de zi. Decid.

Domnul consilier orăşenesc Benea exprimă în cuvinte hotărârea comună. „În cazul punctului unu al ordinei de zi din şedinţa de lucru ordinară, desfăşurată vineri, 30 oc­tombrie a.c., s-a luat în dezbatere cazul Lutz Korodi, după o temeinică analiză s-a decis: hotărâre unică: în cazul absenţei din oraş şi a motivelor care au determinat-o se acordă un termen de patruzeci de ore în care doctorul Weber Arnold va scrie şi va preda un memoriu în care va stabili, din punct de vedere al specialităţilor medicale, următoarele strategii de acţiune în cazul în speţă. Termen de predare – luni, trei noiembrie când, cu toate actele medicale pe mase unei şedinţe extraordinare, consilierii orăşeneşti vor hotărî metodele şi strategiile de urmat, în planurile celelalte, afară de cel medical”.

Se ia o pauză de zece minute. La solicitarea domnu­lui consilier orăşenesc Nistor, care este chemat în curtea clădirii de către vărul domniei-sale, domnul morar Boeriu Ariton.

Se reia şedinţa.

Domnul consilier orăşenesc Trif solicită plenului schimbarea ordinei de zi, în sensul că punctul trei să devi­nă punctul doi şi punctul doi să devină punctul trei. Se motivează această solicitare din pricină că punctul doi, care se va transforma în punctul trei, necesită discuţii mai ample, deoarece vremea probabilă a ultimelor şase luni ale anului următor este de maximă importanţă cetăţe­nească. Se supune solicitarea la vot. Se aprobă cu trei vo­turi pentru – Matiaskovski, Benea, Nistor – şi o abţinere – Trif. Acesta motivează că a propus şi s-a abţinut pentru a nu influenţa pe ceilalţi consilieri orăşeneşti în timpul votului.

Se trece la discutarea fiecărei solicitări din punctul doi al ordinei de zi: decizii şi hotărâri curente.

Domnul consilier orăşenesc Trif dă citire primei soli­citări. Printr-o cerere înregistrată corect, în data de şapte iulie a.c., domnul Gregor Neculae roagă consiliul orăşe­nesc să-i aprobe angajarea în bodega situată în cartierul Pianul de Jos, a două servitoare cu mărgeluţe la gât şi cu părul tăiat „bébé”, care să iubească oamenii beţi. Domnul bodegar motivează această solicitare prin faptul că, astfel, se vor stârpi scandalurile dintre bărbaţii consumatori de băuturi, care se vor intimida când vor simţi privirile mus­tră­toare ale sexului matern.

Solicitării i se adaugă şi o scrisoare de protest sem­nată de către doamna Iudita Zsombori – cârciumăreasă pe strada Malinovski, care cataloghează această solicitare ca neserioasă şi se indignează la ideea că un Consiliu Orăşe­nesc ar putea să încurajeze moravurile uşoare fără să vadă pericolul lor. „Nu-i suficient”, spune doamna Iudita Zsom­bori, „că ne prefacem a nu vedea ce se întâmplă în mij­locul oraşului, în clădirea întunecoasă unde se deschi­de şi se închide uşa pe ascuns. Mai avem nevoie şi de cucoane tunse „bébé”, într-un oraş cu o episcopie veche de mai bine de două sute de ani”.

Consilierii orăşeneşti dezbat solicitarea domnului bodegar Gregor.

Hotărârea luată se pune în cuvinte de către domnul consilier orăşenesc Trif: „Se aprobă cererea domnului Gregor întocmai cum a fost formulată, totodată se res­pinge protestul doamnei Zsombori ca fiind neconcludent şi comiţător de delict de concurenţă şi neloialitate. Se pune în vedere doamnei Zsombori să încerce a se adapta condiţiilor noi ale modernismului şi economiei loial con­curenţiale”.

Referitor la solicitările apărute în legătură cu şteampul Mozes, Consiliul Orăşenesc decide: «Se respinge în una­ni­mitate rugarea înaintată pentru cedarea şteampului „Mozes”, pe termen de trei ani, pentru a fi lucrat în parte şi se stabileşte o licitaţiune verbală, la faţa locului, cât mai curând, urmând ca prelucrarea minereurilor, la toate şteampurile, în regimul de parte, să se execute conform unor viitoare condiţiuni pe care le va stabili Consiliul Oră­şenesc.»

La solicitarea Consiliului Orăşenesc, Consiliul Oră­şe­nesc aprobă achiziţionarea unui aparat căutător de de­fec­te la apeduct, de la firma Enrico şi Armando Onoratti din Bucureşti”.

Şedinţa continuă cu analizarea solicitării domnului Csernovsky Paul, domiciliat pe strada Malinovski, la numărul 84, care anexează acte doveditoare ale studiului individual şi solicită acordarea unui brevet în meseria de lemnar, pentru o putea exercita pe teritoriul oraşului. Consiliul Orăşenesc, după o minuţioasă analiză a docu­mentelor care i-au fost prezentate, decide: „Se dă dreptul domnului Csernovsky Paul de a exercita, pe teritoriul si­tuat în raza oraşului, conform dispoziţiunii legii optspre­ze­ce din a.c., brevetul în meseria de sobar”.

Hotărâre unică: „Se aprobă domnului morar Ariton Boeriu dreptul de trecere prin teritoriul păduros Borcut şi se respinge dreptul de păşune loco, pentru cele douăzeci şi opt de bucăţi oaie care nu au apă necesară la locuinţa lor”.

Decizie unică de interes cetăţenesc: „La slujba dumi­ni­cală religioasă se va efectua, înainte de amiază, o litur­ghie pontificală şi după amiază un serviciu de litie, împreunat cu sărutarea sfintei cruci şi stropirea cu apă sfinţită a tuturor participanţilor. Preotul orăşenesc are obli­gaţia de a împărtăşi tuturor cuvântul Mântuitorului nostru. Acest lucru făcând ca spiritul sfânt, destul de fragil, să crească în putere şi influenţă. În acest sens se aprobă achiziţionarea, din fondurile Consiliului Orăşenesc, a do­uă învelitori pentru altar, patru scaune de lemn umplute, două farfurii de plumb şi un lighean de tinichea, plus şapte stihare albe pentru ministranţi, douăsprezece bucăţi de gulere roşii şi patru gulere negre şi un număr de feloa­ne negre, roşii, verzui, roşu-groase, violet-închise şi roşu-subţiri. De comun acord cu episcopia”.

La solicitarea domnului consilier orăşenesc Benea, Consiliul ia act de apariţia unui numeros lot de radiouri în casele locuitorilor de pe strada Malinovski. Se decide, în unanimitate, ca proprietarii unor astfel de scule să n-aibă dreptul de a deschide ferestrele atunci când ascultă postu­rile de radio şi când audiază emisiunile. Se argumentează decizia pentru evitarea unor situaţii neplăcute în care ar fi puşi majoritatea cetăţenilor din oraş, în raport cu minorita­tea posesorilor de radiouri. Primii ar asculta emisiunile pe furiş, de la ferestrele ultimilor şi acest fapt ar încuraja o propagandă negativă, în care cei fără posibilităţi şi-ar da seama că nu le au şi ar suferi şi s-ar deda la acte necontro­labile.

Domnul consilier orăşenesc Benea solicită a se men­ţiona, în procesul verbal de şedinţă, că n-a achiziţionat şi nu va achiziţiona vreodată un astfel de aparat.

Consiliul Orăşenesc îşi asumă în totalitate textul de hotărâre în chestiunea radiourilor.

Prin cuvântul domnului consilier orăşenesc Nistor, consilierii orăşeneşti se declară mulţumiţi cu derularea lucrărilor şi apreciază favorabil rezultatele de până acum şi palpabilitatea lor. Se propune o pauză de treizeci de minute, după care să se treacă la discutarea punctului trei al ordinei de zi.

Restul solicitărilor cetăţeneşti se amână pentru urmă­toarea şedinţă ordinară, care va avea loc în vinerea vii­toare, începând cu orele nouă dimineaţa.

Consiliul Orăşenesc se reîntoarce la lucrări, în totali­ta­tea lui. După ce au trecut cele treizeci de minute de pau­ză aprobate, la solicitarea domnului consilier orăşenesc Nistor.

Domnul consilier orăşenesc Matiaskovski cere cu­vân­tul. Este poftit să vorbească. Acesta îi solicită domnu­lui consilier orăşenesc Benea o expunere clară, pentru a se putea lua o decizie în privinţa stabilirii vremii probabile.

Domnul consilier orăşenesc Benea mulţumeşte că i se dă cuvântul în privinţa vremii probabile şi expune urmă­toarele:

„Pe baza observaţiei, pe parcursul unui număr de ani, domnul cercetător Maier Knopf din Breslau a stabilit une­le legături care existau înainte de a le stabili domnia-sa, între vremea probabilă a zilelor de unu ianuarie şi unu iulie, doi ianuarie şi doi iulie şi în continuare pentru toate zilele din ianuarie, cu corespondenţă înspre aceleaşi zile ale lunii iulie, de asemenea, aceeaşi procedură s-a aplicat zilelor lunii februarie, care corespund cu aceleaşi zile ale lunii august, cu menţiunea că datei de douăzeci şi opt fe­bruarie îi corespund datele de douăzeci şi opt, douăzeci şi nouă, treizeci şi treizeci şi unu august. Demonstraţia se face în continuare pentru grupurile de luni: martie – sep­tembrie, aprilie-octombrie, mai-noiembrie şi iunie-decem­brie.

Pornind de la aceste constatări, cercetătorul a stabilit concluzii prin notări şi observaţii ale fiecărei zile din primele şase luni ale anului şi pe baza lor a stabilit vremea probabilă pentru următoarele şase luni ale anului. În felul următor, dacă la unu ianuarie va fi ger şi ninsoare cu nori, va rezulta, imediat, că la unu iulie vremea va fi foarte călduroasă, cu cer perfect senin. Dacă la patru februarie va fi cald şi senin, va rezulta că la patru august vremea probabilă va fi friguroasă şi înnorată. Şi tot aşa pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună a anului.

Urmărirea acestor situaţiuni trebuie realizată în teren de către un cetăţean al oraşului, plătit din banii Consiliului Orăşenesc, pentru că va respecta metoda şi va stabili vremea probabilă. În noile termene ştiinţifice, acest om se va numi meteorolog şi va fi întrebat de către toată lumea cum vor arăta zilele probabile ale fiecărui anotimp.”

Consiliul Orăşenesc mulţumeşte domnului consilier orăşenesc Benea pentru profunzimea explicaţiilor. Consi­deră oportun ca metoda cercetătorului Knopf să se aplice în teritoriul orăşenesc, menţionează că deschiderea spre nou şi ştiinţă a acestui for este totală şi că orice lucru nou, dar solid argumentat, are şanse în această lume a locuito­rilor oraşului.

Consiliul Orăşenesc decide înfiinţarea acelui post numit meteorolog, cu atribuţiuni clare şi leafă stabilită. Persoana urmează a se stabili după ce se va lămuri situa­ţiu­nea domnului Lutz Korodi.

Consiliul Orăşenesc îl mandatează pe domnul consi­lier orăşenesc Benea cu punerea în practică a deciziei legate de vremea probabilă.

Domnul consilier orăşenesc Matiaskovski consideră că lucrările şedinţei de lucru ordinare s-au extins nepermis de mult şi cu rezultate foarte bune, drept care o consideră încheiată.

Consiliul Orăşenesc stabileşte următoarea ordine de zi, pentru viitoarea şedinţă de lucru ordinară.

Domnul Hidegkuti Dumitru – tutungiul nu-şi putea mişca degetele de la mâna stângă. Îi înţepenise tocul între inelar şi arătător. Pentru munca benevolă primise cadou, din partea Consiliului Orăşenesc, spaţiul în care îşi des­chisese Tutungeria. Secretarul Consiliului Orăşenesc se învăţase să influenţeze, să introducă ori să amâne unele hotărâri şi decizii. Funcţia era istovitoare. Prăvăliaşii de pe Malinovski îl invidiau, îl urau, îl suspectau de mari ma­trapazlâcuri. Fără aceste atitudini, ale colegilor de breas­lă, viaţa domnului Hidegkuti n-ar fi avut nici un farmec.

(Va urma…)

Marian ILEA

Sursa foto – Nicolae Uszkai

Citește și

„Gravimetrul” de Marian Ilea, partea a XV-a