Naționala de handbal feminin s-a calificat la Campionatul Mondial - 4 ore în urmă
Emoționant: Năstăcuța Iuga a lansat priceasna „Și cand mi-e bine, uit de Tine” - 11 ore în urmă
Cuptorul tradițional din Muzeul Satului Baia Mare, pus la dispoziția celor care vor să-și pregătească bucatele pentru Paști - 11 ore în urmă
În Groșii Țibleșului se organizează procesiunea „Prin cruce spre lumină” - 13 ore în urmă
ACS Athletic Tg. Lăpuș, două zile de activități atletice și rezultate notabile - 14 ore în urmă
Copiii din Seini au participat la o vânătoare de ouă de Paști - 14 ore în urmă
Artistul Mircea Bochiș vernisează în Cluj-Napoca expoziția „Piese de identitate” - 17 ore în urmă
143 de tineri din toate colțurile țării, dar și din Republica Moldova s-au înscris la Concursul de Eseu Filosofic „Emil Cioran” - 17 ore în urmă
Auchan deschide un nou hipermarket cu prețuri care scad pe măsură ce pui în coș - 18 ore în urmă
Cum vrea George Simion să deschidă ușa în Republica Moldova - 19 ore în urmă
Intrarea în Ierusalim – Povestea Floriilor
Floriile, sărbătoare semnificativă pentru creștini, sunt adânc înrădăcinate în tradiție și istorie. Deși denumirea „Floriile” ar putea evoca o legătură cu mitologia romană, unde Flora, zeița florilor și a rodirii, era venerată în cadrul serbărilor primăvăratice, sensul acestei sărbători a evoluat în creștinism, având o semnificație mai profundă, legată de evenimentul biblic al Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Această zi comemorează momentul când Iisus Hristos, călărind pe un măgar, a intrat în Ierusalim, iar mulțimile îl întâmpinau cu ramuri de palmier, strigând „Osana!” și recunoscându-l ca Regele lor. Intrarea Mântuitorului în cetatea sfântă este un simbol al smereniei și al păcii, spre deosebire de un conducător pământesc, care ar fi intrat în cetate pe un cal, simbol al războiului și al puterii. Măgarul, animalul blând și modest, subliniază umilința și iubirea lui Hristos pentru oameni.
Desigur, se știe că „Floriile” sunt strâns legate și de tradițiile bizantine, care au influențat evoluția obiceiurilor religioase. În Constantinopolul medieval, începând cu secolul al X-lea, demnitarii erau răsplătiți cu ramuri de palmier și flori frumos mirositoare, ca simbol al respectului și recunoașterii autorității divine. Aceste obiceiuri s-au răspândit treptat și în restul lumii ortodoxe și catolice.
Deși în relatările biblice din Evanghelia după Matei (21, 8) nu se menționează direct florile, ci doar ramuri și haine, simbolismul florilor a pătruns în tradiția Floriilor, având un rol central în manifestările de bucurie și înnoire a naturii. În multe culturi ortodoxe, florile sunt folosite pentru a înfrumuseța bisericile și pentru a fi binecuvântate de preot, iar credincioșii își iau ramuri de salcie, simbolizând victoria vieții asupra morții, pentru a le păstra ca amintire.
Istoria acestei sărbători arată cum o tradiție păgână, legată de cultul zeiței Flora, a fost transformată în semnificația creștină a Floriilor, iar numele „Floriile” nu se referă doar la florile în sine, ci și la „înflorirea” spirituală a credincioșilor care întâmpină intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
Astfel, Floriile nu sunt doar o sărbătoare a primăverii, ci și o zi de reflecție asupra sacrificiului lui Iisus Hristos, un moment de pregătire pentru Paște, care aduce speranță și mângâiere, încurajând credincioșii să pășească în lumină și înviere. Este o zi a bucuriei și a înnoirii spirituale, în care „Osana” răsună din inimile tuturor celor care-L primesc pe Mântuitorul.
Vasile Petrovan