Lucrarea zilei III: Artiștii «Centrului Artistic Baia Mare»

UITAȚI • PIERDUȚI • REGĂSIȚI (I-II):

Jakob NUSSBAUM (1873, Rihna/Regatul Prusiei/Imperiul German-1936, Kinert, Israel)

Peisaj băimărean cu Turnul Măcelarilor, 1896 mai 15, Baia Mare, desen, creion cu grafit negru pe hârtie, 15,6 x 9,8 cm.; datat și localizat stânga sus, în manuscris olograf, cu creion negru: „Nagybánya [Baia Mare] 14/5 [14 mai] [18]96” • Städel Museum [Städelsches Kunstinstitut und Städtische Galerie], Frankfurt am Main, Graphische Sammlung, inv. nr. SG3329 • achiziționat în 1975 de la legatarii moștenirii arhivei artistice Nussbaum Jakob.
Autoportret, 1927, ulei pe panel, 33,6 x 22,2 cm., semnat prin inițiale și datat stânga sus cu albastru: „J[akob].N[ussbaum].[19]27” • Städel Museum [Städelsches Kunstinstitut und Städtische Galerie], Frankfurt am Main, inv. nr. SG431 • transferat în 1927 de la Frankfurter Küstlerőrderung.

Peisaj băimărean cu Turnul Măcelarilor – ce-a de a treia Lucrare a zilei pe care o propune noul nostru serial, și prima din seria Uitați • Pierduți • Regăsiți – este un desen în creion cu grafit negru pe hârtie bej, realizat de pictorul și graficianul german (de etnie evreiască) Jakob Nussbaum.

În prezent ea face parte din patrimoniul Städel Museum Frankfurt am Main care este o instituție culturală complexă, de drept privat, fondată în 1817 și susținută, de atunci încoace, de Fundația «Johann Friedrich Städel» – organizație civică nonprofit, înstituită de către bancherul și comerciantul de „colonicale” german – Johann Friedrich Städel (1728-1816) – care, prin testamentul din 1815, și-a dăruit concetățenilor averea, colecțiile de artă, biblioteca și casa proprie situată în piața Rossmarkt din Frankfurt am Main, cu misiunea vizionară de „a face muzeul accesibil tuturor” prin „colecția considerabilă de picturi, gravuri și obiecte de artă [care] «să fie dedicată » întemeierii unui Institut de Artă special existent prin el însuși […] în beneficiul orașului local și al cetățenilor săi”, punând astfel bazele celei mai vechi fundații muzeale din Germania.

În fapt Städel Museum Frankfurt am Main este un muzeul de artă a cărui denumire oficială copmpletă, în concordanță și voința testamentară a fondatorului, este aceea de Staedelsches Kunstinstitut und Städtische Galerie [adică: Institutul de Artă și Galeria orășenească «Städel»], și cuprinde două entități organizaționale – Muzeul de Artă și, respectiv, Școala de Artă.

Portivit descrierilor cuprinse în pagina webb a Muzeului «Städel» (cf. https://www.staedelmuseum.de/en/the-staedel ), „[Johann Friedrich] Städel avusese un mare interes pentru artă. Încă din anii 1760, el începuse să-și umple casa cu picturi, desene, imprimeuri și sculpturi la scară mică, dintre care majoritatea le-a achiziționat în numeroasele sale călătorii. În timp ce în pictură s-a concentrat asupra barocului german și olandez, activitățile sale în domeniul tipăriturii și desenelor au fost mult mai largi: și-a propus să strângă o privire de ansamblu cuprinzătoare asupra istoriei artei. Deja de la început, el a plănuit să ofere publicului acces la fondurile sale de artă și să formeze și să promoveze artiști în devenire. În locuința sa, a găzduit expoziții de artă și a oferit tururi private cu ghidaj persoanelor interesate. Johann Friedrich Städel a murit la Frankfurt pe Main în 1816. Versiunea finală a testamentului său, scrisă la 15 martie 1815, conține un act de fondare. Acest document a pus piatra de temelie pentru Städelsches Kunstinstitut – numele original al muzeului cunoscut acum în întreaga lume ca Muzeul Städel. (…) În testamentul său, el a stipulat ca, odată cu întemeierea ca efect imediat, «Städelsches Kunstinstitut» să fie deschis locuitorilor din Frankfurt ca muzeu și școală de artă – Städelschule de astăzi. Pentru institutul său de artă dorea doar ceea ce era mai bun: lucrările „mediocre” din colecția sa de aproximativ 500 de picturi urmau să fie vândute pentru a strânge fonduri pentru dobândirea altora «mai bune». (…)

În 2015, alături de locuitorii din Frankfurt, Muzeul Städel și-a sărbătorit bicentenarul cu câteva expoziții și proiecte superbe. Aniversarea a marcat și începutul expansiunii digitale: până în prezent, Städel a continuat să dezvolte oferte digitale pentru a îmbunătăți vizita la muzeu în moduri distractive și inovatoare din punct de vedere tehnic, fără costuri suplimentare. Muzeul Städel își îndeplinește astfel misiunea educațională – de a face arta accesibilă tuturor – cu mult dincolo de limitele sediilor sale fizice. (…) ”

Începând din 2013, instituția derulează un ambițios program de digitalizare a patrimoniului muzeal propriu, și de tranferare a acestuia în domeniul public prin publicarea detaliată (în categorii analitice tipologice și topologice) a datelor specifice pe propria pagină specializată webb – inclusiv prin imagini digitale editabile – și oferirea lor gratuită în regim open source publicului larg internațional (https://sammlung.staedelmuseum.de/en). Toate acestea fac din Muzeul Städel una dintre cele mai liberale instituții muzeale europene care își deschide accesul, larg și generos, către publicul general, inclusiv înspre comunitatea internațională a cercetătorilor.

Între referințele cuprinse în „pachetele” sale patrimoniale astfel incluse în regimul open source se numără și cele 30 de lucrări tezaurizate din creația lui Jakob Nussbaum – artist din Frankfurt am Main și fost colonist temporar la Baia Mare (1 pictură în ulei, și 29 piese de grafică de șevalet: desene în creior, cărbune, tuș și acuarele, reprezentând 2 portrete, peisaje urbane și rurale, schițe compoziționale cu motive antropomorfe, scene de pe frontul francez din vremea primului război mondial). Cel mai vechi dintre aceste desene este tocmai piesa care ne interesează astăzi – acest peisaj băimărean cu Turnul Măcelarilor ! Lucrarea fost realizată de către Jakob Nussbaum la Baia Mare, în cursul celei de a doua săptămâni a sejurului participării artistului la primul sezon de colonizare artistică băimăreană a studenților și artiștilor din München asociați Școlii private de pictură Simon Hollósy.

Mai exact, în ziua de 14 mai 1896 (după cum mărturisește incripția manuscrisă olografă de localizare și datare a lucrării, înscrisă de artist în partea stângă sus a desenului: „Nagybánya [Baia Mare] 14/5 [14/mai] [18]96)”.

Cunoaștem că, în 1896, Jakob Nussbaum a sosit la Baia Mare în ziua de miercuri, 6 mai, venind de la Budapesta, cu trenul de ora 10, în cel de al doilea grup de artiști coloniști conduși de managerii școlii müncheneze Simon Hollósy și Béla Grünwald. Evenimentul a fost relatat (și reținut, întru posteritatea documentară istorică !) de un redactor – rămas anonim – al săptămânalului băimărean de limbă maghiară Nagybánya és Vidéke [Baia Mare și împrejurimile]: „Şcoala lui Hollósy, îndelung aşteptatul mic grup al artiştilor pictori, a sosit în sfîrşit. Marţi [5 mai] dimineață cu trenul de ora 10 au sosit (…), iar miercuri [6 mai] cu trenul de dimineaţă, în frunte cu Simon Hollósy [au ajuns] Béla Grünwald, Edward Johnson (Boston), Viktor Belány, Pista [Ștefan] Réti, Jakab Nuszbaum [sic ! – Jakob Nussbaum] (Frankfurt), Alexander Liebmann (Berlin), Gábor [Gabriel] Papp, Nándor [Ferdinand] Kiszely, József Mály. Sosirea ambelor trenuri a fost asistată de mai multă lume care s-a deplasat pentru a-i întîmpina pe oaspeţi (au participat de asemenea primarul şi căpitanul şef). La solicitarea artiştilor primirea a fost cât se poate de simplă, însă amicală. Autorităţile oraşului i-au aşteptat pe cei sosiţi cu un mic dejun. Apoi s-au deplasat la atelierul din parc, şi-au luat în primire locuinţele, iar acum pictorii veniţi din depărtări se simt aici tot atît de bine precum locuitorii permanenţi ai oraşului. (…).” (cf. ***, „Hollósy iskolája…”, în Nagybánya és Vidéke, XXII, 1896, nr. 19, 10 mai, p. 2).

În evidențele de inventar de la Städel Museum, desenul–crochiu în care Jakob Nussbaum surprinde o secvență peisagistică (de plein air) centrată pe edificiul arhitectonic Turnul Măcelarilor (care a făcut parte din fostul zid istoric medieval de apărare a Băii Mari, amplasat la poarta sudică de acces în fosta cetate), figurează sub un titlu oarecum impropriu, care denotă faptul că deținătorii artefactului nu posedă informațiile topografice primare ale subiectului lucrării: „Jakob Nussbaum [/] Gehöft in Nagybánya 14. Mai 1896” (Gospodărie în Baia Mare, 14 mai 1896). Mai mult, într-o rubrică descriptivă consacrată conținutului lucrării („Werkinhalt”), la subcategoria topografică primară („Primär”) a clasei iconografice („Iconclass”) – codificată numeric ca „2513” – aflăm descrierea lămuritoare parțial incorectă: Fermă țărănească, sau casă îndepărtată într-o zonă rurală („Bauernhof oder abgelegenes Haus in einer Landschaft”).

Coroborând informațiile din titlu+descriere, sensul de identificare topografică a conținutului imaginii ce rezultă – în cazul desenului realizat de către Jakob Nussbaum – ar fi acela de Gospodărie / Fermă țărănească din Baia Mare !

Ceea ce reprezintă un sens deturnat de la realitatea istorică a anului 1896 – așa cum a cunoscut-o și a importalizat-o (pentru posteritate) Jakob Nussbaum. În fapt, desenul surprinde două structuri arhitectonice – o clădire monument istoric medieval (Tunul Măcelarilor) + o clădire locuință urbană (de secol al XIX-lea), ambele plasate într-un peisaj de periferie citadină situat în limita arealul sudic al perimetrului urbanistic băimărean – în zona denumită (atunci, în 1896) „Szénatér”/Piața fânului și consacrată, într-adevăr, activităților de schimburi comerciale citadin–țărănești, fucțiuni păstrate, de altminteri, până în zilele noastre, acolo funcționând, actualmente, Piața agro-alimentară «Izoarele».

Spre edificare comparatistă, ilustrăm afirmațiile de mai sus cu două imagini de la finalul secolului al XIX-lea – ambele relativ contemporane cu desenul lui Jakob Nussbaum – care ne apropie substanțial de realitățile (devenite de acum istorice !), așa cum le va fi cunosctul pictorul și graficianul germano–israelit Jakob Nussbaum în vremea primei sale colonizări artistice băimărene, din vara anului 1896:

o fotografie luată dintr-un unghi aproape identic cu cel al desenului (inexistența siluetei copacului în partea frontală a turnului indică faptul că fotografia este mai timpurie cu câțiva ani buni –poate chiar un deceniu – comparativ cu desenul lui Nussbaum, fiind astfel databilă cândva în jurul anului 1886 !);

respectiv imaginea panoramică a aripii sudice a zonei transpusă pe o carte poștală de epocă (databilă prin 1898-1899);

Documentarul analitic publicat pe deja inocata pagină webb, de către specialiștii muzeografi și cercetătorii științifici ai Städel Museum, mai conține și prețioasa informație privitoare la proveniența lucrării la intrarea ei în patrimoniul instituției muzeale din Frankfurt am Main – „Erworben 1972 aus dem Nachlass des Künstlers”, adică Achiziționat în 1972 de la legatarii moștenirii artistului –, precum și numărul de inventar inițial purtat de lucrare la luarea în evidența inventar imediat după achiziționare: „Nachträgliche Beschriftung: Verso unten links Stempel der Städtischen Galerie, Frankfurt am Main (Lugt 2371c), mit zugehöriger Inventarnummer”, adică Etichetarea ulterioară: pe Verso, în stânga jos, ștampila Städtische Galerie, Frankfurt pe Main, cu numărul de inventar asociat (Lugt 2371c)”.

Investigând calitățile documentar–istorice și artistice ale artefactului, avem de notat că această schiță–crochiu, în desen cu creionul negru pe hârtie velină bej, datată și localizată Baia Mare 14 mai 1896, reprezintă una dintre cele mai timpurii lucrări de artă din patrimoniul istoric al Centrului Artistic Baia Mare pe care le cunoaștem în prezent, și pe care o putem „recupera” astăzi din „negura uitării” mulțumită politicii de accesibilizare tip open source a unei părți semnificative din patrimoniul muzeal al Städel Museum Frankfrut am Main, facilizare pentru care datorăm mulțumirile noastre publice pe care le adresăm, cu respectul și aprecierile colegiale cuvenite instituției muzeale germane de aici, din paginile publicației noastre online directmm.ro, mulțumiri însoțite de speranța că informațiile complementare / suplimentare introduse acum de noi în circuitul public al cunoașterii științifice privind acest prețios artefact, vor putea fi de folos și colegilor noștrii germani în completarea informațiilor lor analitice descriptive.

Se mai cuvin menționate calitățile artistice relevate în această lucrare timpurie din portofoliul istoric al creației lui Jakob Nussbaum (la data realizării artistul avea doar 23 de ani și se afla în plin proces de săârșire a educației sale formale academice !): ne aflâm în fața unui discurs pictural de notație a impresiilor de documentare, realizat prin trasări spontane ale ductului creionului, cu hașurări pe alocuri nervoase ale valorării unor volumetrii corporale, menite să susțină realizarea iluziei reprezentaționale trompe l’oeil¸ însoțite de accente cromatice mai intens întunecate – pe de o parte prin utilizarea vârfului ascuțit al creionului atunci când artistul înfățișează porțiunile de vegetație spontană „măruntă”, pe de altă parte prin întrebuințarea minei de creion mai aplatizate, de un negru intens, fie atunci când trasează liniile crengănișului ușor diagonal al copacului, ori sugerează masa compactă a vegetației de pe dealurile din fundal, fie atunci când subliniază umbrele – în contrast cu porțiunile iluminate – la gardul din prim-plan și la cele două structuri arhitectonice, spre a obține sugestia corporalității tridimensionale a acestora.

În ansamblu rezultă o excelentă schiță de intenție și de atmosferă, posibil un proiect de pictură în priză directă plein air despre care nu știm dacă va fi fost transpus, vreodată, în variantă definitivă (în ulei), dar despre care cred că putem afirma că marchează, clar și anticipativ, viitoarea evoluție a creației artistului înspre stilistica impresionistă. Și dacă ar fi să ducem speculația analitică un pas mai departe, cred că am putea intui în sintaxa utilizată de artist la figurarea arborelui vag înfrunzit (poate principalul centru de interes al lucrării), semnele – „avant la lettre” ! – ale viitoarelor accente expresioniste care aveau să îmbogățească, când și când, pictura și grafica de șevalet produsă de Jakob Nussbaum după anii deceniului 1910 !

Un bun exemplu ilustrativ, în acest sens, îl reprezintă cea de a doua lucrare pe care o propunem astăzi publicului în cel de-al treilea episod al serialului Lucrarea zilei – Autoportretul lui Jakob Nussbaum, 1927 – și aceasta preluată din patrimoniul muzeal trecut în domeniul public de către Städel Museum Frankfurt am Main (cf. https://sammlung.staedelmuseum.de/de/werk/selbstbildnis-4).

Ne propunem ca, în viitorul apropiat, în cadrul serialului nostru «Dicționarul Artiștilor Școlii Hollósy la Baia Mare», să prezentăm publicului românesc un mai amplu profil biografic și artistic a acestui remarcabil artist germano–israelit, pe nedrept „trecut” astăzi la „subsolul” paginilor de istorie a artelor europene din veacul al XX-lea.!