Marginalii la volumul Marian Ilea: «Vremuri îmbârligate». Antologie de proză (II)

MARGINALII LA VOLUMUL MARIAN ILEA: «VREMURI ÎMBÂRLIGATE». Antologie de proză (II), sau despre presupusa invocare anticipativă a încurcăturilor lumii prezentului prin evocările „îmbârligatelor” alcătuiri, trecute și actuale, ale imaginarei lumi din Medio Monte/Mittelstadt –Europa centralis/Mitteleuropa

PRO DOMO *

În cele ce urmează, voi încerca să „parazitez creativ” !…) unele idei cuprinse în sublinierile din episodul precedent la textul profesorului băimărean Gheorghe Glodeanu [1] (iertare domn’ profesor!…; fiți îngăduitori și receptivi, distinși cetitori!)…

Citesc sistematic povestirile lui Marian Ilea cam de vreun deceniu și mai bine încoace. Ocazional, m-am intersectat cu proza sa de prin a doua jumătate a anilor 1990, prin paginile unor reviste literare. M-am împrietenit, treptat, cu ritmul moderat molcom al derulărilor sale narative (ritm pentru care regretatul nostru prieten comun Radu Săplăcan obișnuia să folosescă expresia: „bătrânește, ardelenește de pe Someș”!). Totodată am devenit fermecat de textura prietenoasă a scriiturii sale, când candidă și directă, când sfătoasă și detaliat descriptivă multiplicând planurile narative, dar mereu cursivă, cu mare potențial de atractivitate și clar menită să capteze apetitul pentru lectură al unui public mai degrabă larg.

Am primit confirmarea că aveam de a face cu așa ceva în împrejurări mai puțin obișnuite, dar deplin interesante (atunci, ca și astăzi, de altminteri), în cursul unei dezbateri seminariale de estetică, pe care o realizasem cu studenții grupelor (reunite) de jurnalism și de filosofie ai Universității de Nord (Facultății de Litere) din Baia Mare.

Era prin 2003 sau 2004 (sper că memoria nu mă trădează!), pe vremea când, în societatea românească, se consuma în masă și (se „digerau”) la greu, „produsele” consumeriste și șocul de impact al primului val de telenovelism (soap opera) și de proză „romanțioasă” (traduceri de historical romance novels americano–anglo-saxone) în frunte cu op-urile vârfului ei de lance Sandra Brown.

Supusă unei seminarizări tip studiu de caz, analiza fenomenului (aflat, atunci, în plină ebulițiune societală) a împărțit colectivitatea studenților în două „tabere” (pro și contra – după cum, altminteri, era și de așteptat, cu un surplus, parcă, pentru cea de a doua), iar printre alte cauze/justificări/mecanisme ale „succesului nebun” la românii liberalizați, discuțiile au identificat „foamea/nevoia de poveste” ca principală explicație a comportamentelor publicului larg când se prăvălește peste el capitalista „cultură de masă” (mass culture)! (Cu cea timp în urmă, făcând ordine printre dosarele personale ale „arhivei” mele profesorale, am dat peste niște frânturi de notițe seminariale conținând și câteva însemnări din care încropesc consemnările de aici!).

Confruntați să-și exprime, argumentativ, posibile opțiuni/preferințe personale alternative pe care le-ar alege din aria „culturii de performanță” (high culture), la următoarea seminarizare (concluzivă) câțiva dintre studenți au adus exemplificări interesante, centrate asupra aceluiași „apetit pentru poveste/experiențe narative” – dintre care mi-au rămas în amintire: La dolce vita (1960, regia Federico Fellini; cu Marcello Mastroiani și Anita Ekberg); Piesă neterminată pentru pianină mecanică (1977, regia Nikita Mihalkov; cu Aleksandr Kaliaghin și Elena Solovei) și Umbrelele din Cherbourg (1964, regia Jacques Demy; muzica Michel Legrand; cu Catherine Deneuve, Nino Castelnuovo și Anne Vernon) – din sfera produselor cinematografice (aveam printre studenți – vreo 4 și din Republica Moldova – câțiva cinefili autentici și „înrăiți” ce cotrobăiau deja intens pe internet, deși încă nu fusese inventat youtube-ul!);

respectiv cele din sfera prozei literare: Ionel Teodoreanu (La Medeleni), Mihail Sadoveanu (Trecea o moară pe Siret), Alexandre Dumas (Cei trei mușchetari), Lev Tolstoi (Sonata Kreutzer) și Umberto Eco (Numele trandafirului) – se prea poate ca aceste titluri să fi conservat experiențe de lectură din vremea anilor de liceu, ceea ce cred că nu era deloc rău pentru acei ani!

«IMBÂRLIGĂRI» COMPLEMENTARE

Surpriza a constituit-o propunerea venită din partea unei studente, altminteri discretă și „dilighinte”, ce provenea din Baia Sprie (sau, poate, din Negreia ? – cât de mult regret că detaliile, precum și numele ei mi s-au șters din memorie !): Marian Ilea, Povestiri din Monte-Medio, București, Cartea Românească, 2000. Când a venit momentul argumentărilor, și-a mărturisit „patriotismul local” și faptul că se regăsește în lumea zugrăvită în povestirile scriitorului; apoi, că narațiunile țesute în carte i se adresează accesibil și cu atractivitate, împlinindu-i nevoia de poveste; că o stimulează să se transpună, imaginar, într-un spațiu și printre oamenii unui univers născocit însă zugrăvit credibil („realist”), mai bogat și mai colorat prin comparație cu cenușiul prezentului cotidian de atunci (să ne amintim că, pe la începutul mileniului al doilea, Baia Sprie/Medio-Monte era o mică localitate urbană a cărei comunitate parcurgea ultimele trepte, dureroase, ale unui prelungit proces de dezindustrializare minerească postsocialistă, cu rată mare de șomaj și orizonturi perspectivice mai degrabă întunecate…). Finalul argumentativ al studentei ne-a luat, cumva, prin surprindere, atunci când a formulat concluziv, că lectura prozelor scurte ale lui Marian Ilea îi oferă un soi de echilibrare interioară prin „cură” (terapie) literară! Din câte îmi amintesc, atunci, aceast din urmă enunț a rămas nebăgat în seamă, dincolo de faptul că va fi „punctat” pozitiv la impresia artistică. Astăzi, privindu-l cumva retrospectiv, constat că, dincolo de inocenta prospețime redescoperită printre răzlețite notițe ale unei seminarizări din urmă cu două decenii, enunțul din urmă conectează cumva proza lui Marian Ilea (dimpreună cu întreaga argumentație recuperată mai sus) la repere estetice – să le zicem – tradiționale: creator®viziunea asupra lumii și existenței®produsul de artă®receptorul și apetitul său pentru poveste/experiențe narative.

Și, uite-așa împresurat din mai toate părțile de «Îmbârligăturile» viețuirilor cotidiene, fie ele concret–reale, fie artistic–ficționale, fie analitic–interpretative, am stat de vorbă… cu mine însumi și m-am decis ca, prezentarea de acum a antologiei monșer-ului medio-montez să adopt ipotetica postură a liceanului convocat la o analiză (sintetică: critică, istorică și eseistică) a conținuturilor antologate în noul volum publicat de Marian ILEA. Mă străduiesc să o fac în fața Dvs. – așa, mai eșantionat și fragmentat – ca să nu depășesc prea mult, echivalentul în număr de semne/cuvine/rânduri al acelui delay politicos reprezentat, simbolic, de sfertul academic de ceas propriu frizerului profesionist! Și mă gândesc să o fac așa cum îmi amintesc, cam care ar fi fost în urmă cu o jumătate de veac, prin 1972/1973, cerințele fostei mele profesoare de limba și literatura română – regretata Maria Curteanu – pe vremea când mă iniția într-ale literaturii și culturii – clasa a X-a F (profil uman) la fostul Liceu de cultură generală nr. 3 (azi: Colegiul Național «Vasile Lucaciu») din Baia Mare… Nu am idee dacă și astăzi s-ar proceda similar… poate că, mai degrabă…NU!… Nu contează ! Eu rămân la propriile-mi istorii și experiențe relevante, altminteri în deplin acord (presupusn…) cu monșer-ul Ilea care – și el – rămâne și cobabitează, constant și consecvent, cu istoriile, experiențele și experimentele sale literare în ultimele trei decenii și jumătate – așa cum temeinic ne-a instruit, pe amândoi, dimpreună cu atâția alții, mai vechea școală românească. [Atenție!: aici nu vorbim despre nostalgii, ci evocăm „temeinicia lucrului bune făcut” – ca să citez un clasic în viață, recent trecut la pensie *]… Așadar, purced la treabă urmând probabilele cerințe (din 1973) ale regretatei prof. Maria Curteanu:

IDENTIFICĂRI LEXICOGRAFICE ȘI CONCEPTUALE (1): titlu, intitulare (1)

«VREMURI ÎMBÂRLIGATE. ». Pe coperta și în pagina de titlu a volumului ne întâmpină formula de intitulare cu parfum lexical regionalist, ce include două determinări: una temporală și o alta caracterologică, ambele menite să indice, sugestiv, factori identitari ai conținutului volumului (după cum suntem lămuriți lexicografic mai jos).

Izvoarele lexicografice ne indică următoarele:

titlu: „2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări (…), indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia.” (cf. https://dexonline.ro/definitie/titlu);

a intitula: „verb: A da, a pune un titlu unei scrieri; (…).”

intitulare: „substantiv feminin: Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei.”(cf. https://dexonline.ro/definitie/intitulare).

vreme [vremuri]: „(la) plural Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe, ocazii, timpuri.” (cf. https://dexonline.ro/definitie/vreme);

îmbârligat, -ă [Argou]: „adj[ectiv]. (despre o situație, stare etc.) confuz, încurcat, complicat”; îmbârligat, -ă, îmbârligați, -te [Regionalisme/arhaisme]: „adj[ectiv]. 1. Încurcat. 2. Amestecat. / îmbârligá, v[erb].t[ranzitiv].r[egionalism]. 1. A (se) amesteca. 2. A împleti. 3. A (o) încurca” (cf. https://dexonline.ro/definitie/îmbârligat/definitii).

Iată că ceea ce, la prima vedere, părea părea simplu și ușor inteligibil, în realitate – și pentru a respecta corectitudinea științifică – se dovedește a fi mai complex și complicat (…mai…îmbârligat?!?)… Așa încât, un fel de traducere (interpretare) din română în…română poate fi nu doar binevenită, ci și necesară.

După lecturarea atentă a întregului volum, cred că cea mai potrivită traducere (interpretare) a sensului intitulării ar fi următoarea: ÎN ACEASTĂ CONFUZĂ ȘI AMESTECATĂ EPOCĂ/PERIOADĂ, PLINĂ DE ÎNCURCĂTURI ȘI COMPLICAȚII… Ea exprimă pe deplin și nuanțat, după părerea mea, „indicarea rezumativă și sugestivă” – așa cum indică/cere/prevede definirea a lexicografică – a (deopotrivă) parfumului simbolic și substanțialităților narative cuprinse în prozele scurte propuse de Marian Ilea.

IDENTIFICĂRI LEXICOGRAFICE ȘI CONCEPTUALE (1): tipologie editorială, specie (1)

«Antologie de proză [scurtă]. ». Apartenența sub-categorială, de specie, a textelor – proză – e limpede și nu necesită particularizări – decât, poate, indicarea și mai nuanțată a aparteneței de sub-specie – proză scurtă/nuvelă.

Puțintel mai altfel par să stea lucrurile cu tipologia editorială: deoarece am vaga bănuială că, pentru numeroși membrii (cu și fără drept de vot) ai publicului larg¸ termenul/conceptul de ANTOLOGIE poate părea ușor inteligibil și la îndemână, realitatea perceptivă de masă poate fi substanțial diferită (iau ca termen de referință distribuirea scorurilor din turul întâi al anulatelor elecțiuni prezidențiale din noiembrie 2024! *). Drept care reiau examinarea lexicografică, apoi dezvolt interpretativ–explicativ:

antologie, antologii: „substantiv feminin l. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau mai mulți autori. [/] sinonime: crestomație” (cf. https://dexonline.ro/definitie/antologie);

Spre edificarea acelei părți din publicul larg mai puțin familiarizată cu subtilități filologice, putem întrebuința următoarea analogie comparată: echivalentul literar al colecțiilor selective din lumea industriei muzicale, de tipul „best of” – cu următoarele exermplicifări:

Best Hits of Meghan Trainor, ori Best of Florin Salam – pentru publicul under 35;
Maria Tănase: Best of Golden Hits pentru publicul over 65 (dacă cunosc și înțeleg limba englezească!).

Deci, avem un fel de «Marian Ilea: Top Five Best Novels» !

Eoliana și ceasul solar, Casa pariurilor literare, București, 2021:
Crema de gălbenele și curcubeul, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2021, 2022;
Badea George – ultima zi, Eikon, București, 2019;
Zeppelinul Piticului, Paralela 45, Pitești, 2018;
Nopțile din Mittelstadt, Cartea Românească, București, 2018.

Vedem că antologatorul (Anca-Domnica/Dominique Ilea) a selecționat din producția literară publicată de Marian Ilea în cincinalul (pe stil vechi) 2018-2022, acoperind publicații promovate în 3 centre editoriale din țară: București, Pitești și Cluj-Napoca.

(va urma)

Dr. Tiberiu ALEXA

* Pasajele indicate în acest eseu cu un asterisc (*) reprezintă enunțuri cu caracter de pamflet; perceperea, înțelegerea și interpretarea lor trebuie efectuate ca atare, în acord cu conveniențele și temeiurile juridice în uz.

[1] Cf. Gheorghe Glodeanu, „Poestiri din Mittelstadt”, în România Literară, 2025, nr. 11: (versiunea digitală online) https://romanialiterara.com/2025/03/povestiri-din-mittelstadt/, accesată la 10 martie 2025.

Citește și