Care a fost gradul de libertate în comunism? V-aţi autocenzurat în scrierea literaturii în anii ’80?
Noi ne-am format în plin şi odios comunism. Eu am publicat prima carte în anul 1990. Cartea ar fi trebuit să apară în anul 1988, dar nu s-a putut. Au fost nenumărate şedinţe la editura unde mergeau criticii literari Ovid S. Crohmălniceanu, Mircea Martin, Laurenţiu Ulici, să întrebe de ce nu aparea „Desiştea”.
Redactorul de carte a fost Gabriela Adameşteanu, care s-a bătut ca „Desiştea” să apară. În anul 1990, era pe piaţa cărţii din România. Lucrând la acea vreme tot la prospecţiuni geologice, tot în munte, n-am resimţit o agresiune la nivelul gândirii libere.
Ascultam Europa Liberă şi discutam cu minerii despre comunism, fără perdea. Scriitorul îşi scrie cărţile. Cititorii îl citesc sau nu. E un raport în favoarea cititorilor. Scriitorul trebuie să scrie bine şi să aibă cititorii. Lipsesc impresarii literari care să simtă că s-ar putea câştiga bani din opera unui scriitor. Cel puţin aşa era la noi.
Cum vi se par tinerii scriitori de azi în comparaţie cu tinerii care aţi fost în perioada comunistă, gata de start în literatură?
E o literatură în aceşti ani în care tinerii sunt în plină afirmare. Au şi tehnica de partea lor. Eu, ca să debutez cu „Circul”, a trebuit să mă duc la Oradea în redacţia revistei. Nu regret. Azi, însă, eşti la un click distanţă de oricare redacţie de revistă literară.
Aţi scris despre o lume aparte mitteleuropeană, aţi avut un program în acest sens?
Eu am scris conform unui program clar: Desiştea, Medio Monte sau Mittelstadt, şi teatru. E un spaţiu al Maramureşului.
Tocmai am publicat „Acei minunaţi ani”, o carte a copilăriei comuniste la bloc, la Editura Tracus Arte. În curând (cred că prin ianuarie 2021) o să apară la Editura Şcoala Ardeleană o carte de proză. De lucrat, lucrez la proze pe care le puteţi citi în Literomania, coordonată de Adina Diniţoiu şi Raul Popescu, unde am avut şi am rubrica săptămânală intitulată „Mittelstadt”.
Date bio-bliografice
Marian Ilea, născut în 1959 la Ieud (Maramureș), prozator, dramaturg, ziarist, regizor de televiziune, trăiește la Baia-Sprie, localitate multietnică de veche tradiție minerească, model pentru ciclul său „Medio-Monte” (vechiul nume roman al orașului).
După ce a frecventat, de la sfârșitul anilor ‘80, cenaclele bucureștene „Universitas” (Mircea Martin) și „Junimea” (Ovid Crohmălniceanu), începând să publice proze în reviste, primul său volum (1990) e salutat cu Premiul pentru proză la Târgul Național de Carte de la Cluj. Ziarist la cotidianul Glasul Maramureşului din Baia-Mare, cofondator-director al revistelor de cultură Archeus și Informația zilei, va regiza și documentare și docuficțiuni pentru antena independentă de televiziune AXA TV/Maramureș TV din Baia-Mare.
Prima sa piesă de teatru a obținut Premiul 1997 pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru este. A mai primit: Marele Premiu pentru proză ASPRO 1999, Premiul pentru proză ASB 2000, Premiul pentru proză Liviu Rebreanu 2005 al Academiei Române (pentru cărți din ciclul „Medio-Monte”) și Premiul pentru proză 2018 al Editurii Cartea Românească (pentru Grăsane…). Una din proze, tradusă în croată de Ivana Olujić, i-a apărut într-un număr dedicat României (2017) al lui Književna revija din Osijek. Spectacolul Monte Medio Performance, adaptare și regie de Mihaela Panainte după piesa Societatea de socializare…, a obținut Premiul pentru originalitate al Festivalului Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent (octombrie 2014). Arca lui Giorgio a fost montată la Baia-Mare de Alexandru Dabija (2015), iar monodrama Pictorul de pancarte, cu trupa teatrului Ararat din Baia-Mare condusă de Claudiu Pintican, a primit Marele Premiu la I-ul Festival internațional de teatru Monologues Over Uzh din Oujgorod, Ucraina (septembrie 2018).
Operă:
Desiştea, proză, Cartea Românească, București, 1990.
Desiştea II, proză, Cartea Românească, 1996.
Ariel, piesă deteatru, Cartea Românească, 1997.
Povestiri din Medio-Monte, volum de proză, Cartea Românească, 2000.
Casa din Piaţa Gorky, microroman, Cornelius, Baia-Mare, 2001.
Vacek, microroman,Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
Medio-Monte, antologie de proză, Dacia, 2003.
Libertatea începe în şapte aprilie, proză, Dacia, 2004.
Ceasul lui Bronnikov, teatru, Dacia, 2004.
Plumb, mediu-metraj documentar regizat cu Gheorghe Dinu, AXA TV Baia-Mare, 2005 – Plomb, adaptare în franceză de Dominique Ilea, Digimage-RGB, Paris, proiectată în afara concursului la Festivalul Internațional de Film pentru Mediul Înconjurător, Paris, 2005.
Rodica e băiat bun, mediu-metraj de docuficțiune regizat cu Gheorghe Dinu, AXA TV, 2005 – Ce garçon est une brave fille, adaptare în franceză de Dominique Ilea, Digimage-RGB, 2006.
Povestiri cu noimă, Dacia, 2006.
Libertatea începe în șapte aprilie, film docu-artistic jucat de deținuți, după nuvela cu același titlu, AXA TV în partenariat cu Penitenciarul de maximă siguranță din Baia-Mare, 2007.
Rodica e băiat bun/Ce garçon est une brave fille, script bilingv al mediului-metraj, Fundația Culturală Archeus, Baia-Mare, 2011.
Înțeleptul, proză, Tracus Arte, București, 2013.
Petrecerea, teatru, Tracus Arte, 2013.
Ghetoul de la Baia-Mare, mediu-metraj documentar, Maramureș TV, 2013.
Capra germanăși gramofonul, proză, Tracus Arte, 2014.
Societatea de socializare din Medio-Monte – proiect al Uniunii Europene, piesă într-un act din volumul Petrecerea, broșură trilingvă (în română, traducere în engleză de Alex Ilea și în franceză de Dominique Ilea) ilustrată de Mircea Bochiș, Tracus Arte, 2014.
Amintiri din casa scării, roman, Limes, Cluj-Napoca, 2014.
Cronicile de la Herina, microroman cvadripartit, Tracus Arte, 2015.
Gravimetrul, roman, Limes, 2015.
Arca lui Giorgio, teatru, Tracus Arte, 2015.
Berăria Luther, proză, Eikon, București, 2015.
Herina, antologie de proză, Polirom/Cartea Românească, 2016.
Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise, volum de 3 microromane, Cartea Românească, 2017.
Nopțile din Mittelstadt, proză, Cartea Românească, 2018.
Zeppelinul Piticului, proză, Paralela 45, Pitești, 2018.
Pianina albă a doamnei amiralului Belô Poteka, carte-obiect realizată de artistul Mircea Bochiș, Ethnologica, Baia-Mare, 2019.
ai, ai, ai… Rosza-néni, carte-obiect realizată de Mircea Bochiș, Ethnologica, Baia-Mare, 2019.
Badea George – ultima zi / L’oncle George – son dernier jour, 1 piesă de teatru și 6 proze, volum bilingv (în română și traducere în franceză de Dominique Ilea), Eikon, București, 2019.
Acei minunaţi ani, proză, Editura Tracus Arte, 2020
Ramona Tomoiagă
Citește și
Marian Ilea: „Scriitorul îşi scrie cărţile. Cititorii îl citesc sau nu” (I)
