Florian Mătăsaru, dirijorul Fanfarei Municipale, împlinește astăzi o frumoasă vârstă - 1 oră în urmă
Călătoria lui Anton Joseph la Nürnberg pe vremea COVIDULUI-19 – proză scurtă de Marian Ilea - 1 oră în urmă
Ce putem face cu mâncarea care ne-a rămas după Masa de Crăciun - 2 ore în urmă
Elevii Ansamblului „Flori de Maramureș”, participanți ai Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă „Marmația” - 3 ore în urmă
Tinerii parohiei Dumbrăvița duc tradiția mai departe; Au colindat întreg satul, aducând bucurie și lumină prin scenetele tradiționale „Irod” și „Irodaş” - 16 ore în urmă
17 zile libere în 2025 pentru angajații din România - 17 ore în urmă
În a treia zi de Crăciun, ierarhii maramureșeni au slujit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 18 ore în urmă
În a doua zi de Crăciun, în Bogdan Vodă, pe Valea Izei, s-a organizat joc - 19 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Între Trecut și Viitor – Reflecții la cumpăna dintre ani - în urmă
Diana Topan și Dorin Filip au lansat cântecul „Dragoste, parfum de floare rară” - în urmă
Mihaela Poduț Ienuțaș își lansează cartea „Sensul frunzelor”
Sâmbătă, 20 aprilie 2024, începând cu ora 11.00, în Sala de cenaclu „Ion Burnar” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” își vor da întâlnire membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. Pe ordinea de zi a cenaclierilor va fi lansarea volumului „Sensul frunzelor” semnat Mihaela Poduț Ienuțaș. Aceasta este a patra carte a autoarei, apărută la Editura „Casa Cărților” Baia Mare.
Poeta își va da frâu liber emoțiilor, recitând din versurile și metaforele creațiilor sale. Întotdeauna poezia scrisă cu inima, se va cuibări adânc în inimile cititorilor, cuvintele devenind muzică iar emoția, o simfonie a sensibilității.
Valoarea creațiilor Mihaelei Poduț Ienuțaș a fost răsplătită de-a lungul anilor cu numeroase premii naționale și internaționale. Poeta este membră a Societății Scriitorilor Români și a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.
EU
Culegătoarea de cioburi
Le-am strâns în bătăile inimii-scoici
Purtate de valuri flămânde mereu
De nisipul timpului
Și le-am făcut lacrimi
Șlefuindu-le
Până au devenit perle
Dar Doamne
Mie nu-mi place să port perle
Țipătul scoicilor le bântuie
Eu
culegătoarea de cioburi
Mi-am construit din ele
Sub pleoape
Vitralii
Curcubeu să îmi fie
Și pod peste abisuri
Însă pasărea tăcerii le-a izbit
Iar prin canaturile goale
S-a scurs curcubeul
Devenind
O igrasie pe zidul în care m-am zidit
Jertfă de bunăvoie
Iluziei
Și totuși eu
Culegătoarea de cioburi
Mi-am purtat visurile desculțe
Peste ele
(Când ursitoarele-și șușoteau la ureche) Zâmbind
Lăcrimioara ZOTA