În căutarea unui președinte - 2 ore în urmă
Asociația ”Sub Stejar” și demersul său de combatere a fenomenului bullying - 5 ore în urmă
CSM Sighet, trei victorii din trei meciuri în play-out - 8 ore în urmă
Invitație la un atelier de… ”mărgelit” - 9 ore în urmă
Efectul promoțiilor și al campaniilor de publicitate în cazinouri - 12 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Copilul bun care nu a fost știut (m-a inspirat filmul „Adolescence”) - 12 ore în urmă
Baia Mare, în centrul unui scandal național - 13 ore în urmă
O zi neagră pentru cei mai bogați oameni ai planetei - 13 ore în urmă
Copiii Centrului de zi al Asociației Pirita Children au participat la proiectul „Plantează o FLOARE, sădește un POM, fă-ți datoria de om” - 14 ore în urmă
Concert de pricesne și muzică religioasă la Seini - 14 ore în urmă
Momentul „Nichita Stănescu”, cu membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș
Sâmbătă, 6 aprilie 2024, membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș și-au dat întâlnire în Sala „Ion Burnar” din incinta bibliotecii județene. Astfel de revederi adună sub același acoperiș oamenii pasionați de scris și literatură. Le oferă oportunitatea de a împărtăși idei, de a se conecta unii cu alții prin recitări, inspirație și camaraderie literară.
Evenimentul a debutat cu prezentarea volumului „Timp rătăcit prin vise”, semnat Vasile Bele, premiat la „Festivalul românesc de poezie” din Spania. Tot autorul este și coordonatorul publicației „Revista din Vatra Satului”.
Au urmat premii, medalii oferite de Vasile Bele și un debut în lumea poeziei, a Dianei Szekely din Târgu Lăpuș.
„Momentul Nichita Stănescu” a fost lăsat să curgă în ultima parte a întâlnirii. Despre personalitatea lui, a luat cuvântul scriitoarea Terezia Filip, cea care a semnat ciclul dedicat operei lui Nichita, „O poetică a ființei”, care cuprinde patru volume. Întâlnirea s-a încheiat cu versurile poetului omagiat, recitate de membrii cenaclului.
Eu te-am rupt pe tine din aer- Nichita Stănescu
zeitate melodioasă, subţire,
ca să-mi trec inelul braţului meu
în jurul mijlocului tău nervos, ca un deget.
O, revărsare de mirosuri suave;
alergare de iepuri; albine de ziuă;
lină topire de lumi a gheţii!
Alunecare a pletelor, geamănă
cu singurătatea neagră a pământului…
Nu te voi învăţa niciodată
nici un cuvânt din limba după-amiezelor.
Nu-ţi voi destăinui niciodată
nici un adevăr al nemişcărilor.
Rămâi deci cu mine, rămâi,
întruna curgând peste bolovanii albaştri
ai ochilor,
pe sub sălciile arămite de toamnă
ale coastelor,
şi-adormi tu, adormi
sub cortul şuierător al trupului meu
visând că eşti trează.
Lăcrimioara ZOTA