Geo Ionuț Filip de la Colegiul de Arte Baia Mare, premiat la Festivalul-Concurs Național ”Gelu Stan” - 2 ore în urmă
Mucenicii Dubai – Deliciul exotic care reinventează tradiția românească - 3 ore în urmă
„Muzicanții din Chioar”: Se dorește înființarea unei mici orchestre formată din copii talentați - 3 ore în urmă
Florin Piersic, emoție și aplauze la revenirea în sala de teatru - 5 ore în urmă
Mircea Eliade: O viață dedicată cunoașterii și spiritualității - 7 ore în urmă
Giulești și Ocna Șugatag își clarifică limitele administrative - 9 ore în urmă
Ziua celor 40 de Mucenici; Obiceiuri și credințe populare în Maramureș - 10 ore în urmă
Ziua Internațională a Femeii la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie - 10 ore în urmă
Peste 700 de case din Borșa, reabilitate termic pe bani europeni - 11 ore în urmă
Flori din partea Asociației Filantropia Maramureșeană pentru doamnele internate la Spitalul Județean și Spitalul de boli infecțioase din Baia Mare - 11 ore în urmă
O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (IX), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Casa nr. 17 din Piața Libertății
Povestea edificiilor din Baia Mare continuă cu imobilul situat în Piața Libertății nr. 17 în care astăzi funcționează Galeria Oliver Thurman și servicii ale municipalității.
***
Monument istoric de arhitectură (secolele XV-XVIII), casa figurează pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu indicativul L.M.I. MM-II-B-04462.
Amplasată pe latura estică a centrului vechi al oraşului Baia Mare, clădirea a avut în cursul existenţei sale destinații diverse: locuinţă, spaţii de desfacere ale unor produse meşteşugăreşti, ateliere mici, spaţii destinate depozitării de marfă.
Imobilul este semnalat în documente relativ târziu, abia în secolul al XIX-lea, ca fiind în proprietatea unui comerciant armean. Acesta a transformat parterul dinspre piaţă într-o hală, prăvălie şi magazie, surprinzător de pretențioasă şi nemaiîntâlnită ca proporţii decât la edificiile publice din spaţiul transilvănean.[1]

Planul clădirii este în formă de L, asemănător cu al parcelei, respectiv cu axa străzii. Corpurile de clădire sunt aşezate la marginile de vest, sud şi est ale lotului parcelat şi delimitat al clădirii, iar în zona de mijloc se află o curte interioară. Dinspre piaţa centrală se intră în clădire printr-o uşă poziționată în zona de mijloc a faţadei principale. La etajul clădirii au fost amenajate trei apartamente de locuit, care după anii 1950 au suferit modificări substanţiale.

Pe baza referinţelor stilistice, ancadramentul intrării din piața centrală, datează din anii 1500–1530 şi are numeroase analogii în oraşele din Transilvania medievală. De asemenea, ancadramentele de piatră ale gurilor de aerisire de la subsol datează din aceeaşi perioadă. Transformările, intervențiile edilitare de la începutul secolului XX-lea, au un profund caracter neo-clasicist. În locul gangului şi al încăperilor spre piaţă s-a construit o hală imensă despărţită de un şir de stâlpi. Tot în secolul al XX-lea au mai avut loc unele modificări la faţada clădirii şi au fost adăugate tâmplăriile pretenţioase ale uşilor şi ferestrelor, precum şi pardoseala de mozaic de la etaj.[1]

Edificiul este unul dintre obiectivele (denumit M2) restaurate de municipalitate în cadrul amplului proiect de reabilitare desfășurat în perioada 2002-2004 (cu bani atrași prin programul PHARE al Uniunii Europene), alături de Hanul Vulturul Negru (denumit M1) și Casa Lendvay (obiectivul M3). [2]
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în curtea imobilului cu nr. 17 (M2) în perioada decembrie 2003-februarie 2004. Din cele două suprafeţe cercetate, suprafața dinspre piață și cea din curte, din sondajele efectuate atât în curte cât și în interiorul clădirii, a rezultat un bogat material arheologic datând din perioada cuprinsă între secolele XV-XX. Artefactele rezultate în urma cercetărilor arheologice desfăşurate la acest obiectiv au fost valorificate în cadrul expoziţiei „Vestigii Medievale Băimărene”, organizată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie în septembrie-octombrie 2007 în spațiul expozițional din Clădirea M2 a Centrului de Afaceri Millennium III. [1].
În anul 2013 s-a inaugurat aici Galeria Oliver Thurman, pentru a cinsti memoria primarului orașului dintre anii 1877-1899, în mandatul căruia la Baia Mare a început, în anul 1896, fenomenul artistic care continuă și astăzi, cunoscut sub denumirea Centrul Artistic Baia Mare sau Școala băimăreană de pictură.
În prezent, publicul poate vizita aici Muzeul Memorial Gheza Vida, care expune creații ale cunoscutului artist plastic (sculptor) băimărean.
Dr. Viorel Rusu, director,
Lucia Pop, muzeograf,
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Zamfir Șomcutean
Referințe bibliografice:
- Mănărăzan Mihaela, Pop Dan, Povestea unei clădiri. Casa cu numărul 17 din Piaţa Libertăţii-M2, manuscris, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
- Rusu Viorel, Pop Lucia, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Seria Muzeul Viu 8, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2021.
Citește și